Pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, sărbătorim Soborul Maicii Domnului, cea prin care am primit marele praznic al creştinătăţii, Naşterea Domnului.
I se cuvine să primească toată cinstea, mereu şi mereu, căci două persoane sfinte sunt mai mari în cer după Preasfânta Treime: Maica Domnului, apoi Sfântul Ioan Botezătorul.
Ea este pomenită, de altfel, în toate colindele autentice, căci fără Maica Domnului Mesia Dumnezeu nu s-ar fi facut om, acesta fiind planul mântuirii neamului omenesc şi aceasta fiind valoarea Fecioarei Maria.
Când spunem „Soborul Maicii Domnului” ne referim la Maica Domnului şi la adunarea dreptmăritorilor creştini din jurul Său când L-a ţinut în braţe pe Mântuitorul, la naşterea Sa: fericitul Iosif logodnicul, Sfântul Iacov, Sfântul Prooroc David şi ceilalţi.
Să o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria în această frumoasă zi căci, aşa cum spune Părintele Ilie Cleopa, într-o Predică la Soborul Maicii Domnului, “ştiţi oare, în ziua Judecăţii, cine are să fie de-a dreapta Mântuitorului? Maica Domnului; iar de-a stânga Lui – Sfântul Ioan Botezătorul, înger întâistătător al tuturor sfinţilor”.
O să vedem cât poate Maica Domnului…
“Câtă slavă şi cinste nu are ea acolo sus, iar noi, păcătoşii, pe pământ ne lenevim s-o chemăm în ajutor, sau nu ştim câtă durere o să aibă sufletul nostru în ceasul morţii. Atunci o să vedem cât poate Maica Domnului să ne uşureze şi să ne scoată din ghearele dracilor, care vor veni să ne arate toate câte am greşit cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul.
Vai de creştinul care n-o cinsteşte pe Maica Domnului şi nu are în casa lui o carte de rugăciuni, să-i citească Maicii Domnului un paraclis sau un acatist, sau care nu ştie măcar o rugăciune pe de rost către ea! Mare ruşine o să aibă acela în ziua Judecăţii” (din Predica la Soborul Maicii Domnului, Părintele Ilie Cleopa).
Aleasă de Preasfânta Treime din toate popoarele pământului, Maica Domnului L-a născut pe Mântuitor, la hrănit, l-a mângâiat, a plâns de bucurie şi apoi de mare durere la răstignirea Sa, căci sabie a trecut prin inima ei şi de trei ori a leşinat văzând pe Fiul ei sângerat.
Necazurile au început, de altfel, la doar câteva săptămâni de la naştere, “căci Irod văzând că magii s-au dus călăuziţi de înger pe altă cale în ţara lor a trimis să omoare toţi pruncii de la doi ani mai jos, după vremea aflată de la magi, în Vitleem şi în toate hotarele lui”. (Matei 2, 16-18).
A fugit de persecuția lui Irod şi s-a întors după ce Irod a murit
Auzind Iosif de la înger că Irod vrea să omoare Pruncul Iisus, L-a luat, pe El şi pe mama Lui, şi a fugit, împlinindu-se astfel proorocirea: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”, dar şi ca să se arate că purta trup, ferindu-Se cu firea Sa omenească de sabia lui Irod.
După moartea lui Irod, Iosif a fost înştiinţat de înger să se întoarcă în Iudeea: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, că au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului”.
“Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema”.
Copiii nevinovaţi care au murit atunci pentru binele lui Hristos au devenit primii martiri.
Soborul Macii Domnului este unul din cele cinci mari praznice din anul bisericesc închinate Sfintei Fecioare Maria. În cea de-a treia zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă îl va cinsti pe Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan.
Soborul Maicii Domnului a devenit model de sărbătoare şi pentru alţi Sfinţi, precum Soborul Sf. Ioachim şi Ana, Soborul Sf. Ioan Botezătorul sau Soborul Sf. Arhangheli.
Soborul are loc în general după o mare sărbătoare şi este pomenit sfântul sau sfânta care s-a făcut unealtă lui Dumnezeu pentru împlinirea planului Dumnezeiesc.
