Sondaj: Populația Orientului Mijlociu consideră că Rusia este principalul responsabil pentru declanșarea și continuarea războiului din Ucraina
Este evident că situația războiului dintre Rusia și Ucraina pare a se modifica substanțial. Ofensiva ucrainiană declanșată cu scopul de a elibera teritoriile ocupate de ruși a eșuat. Chiar rezistența Ucrainei, pe mai departe, în fața unei noi ofensive așteptate din partea Rusiei, pare tot mai improbabilă, din cauze multiple:
Lipsa de resurse materiale, lipsa de soldați, lipsa de sprijin cu tehnică militară din partea țărilor Uniunii Europene la nivelul la care a fost acordat până acum câteva luni, opoziția pe față a unor state europene față de prelungirea facilităților economice acordate Ucrainei, blocarea din partea republicanilor americani a eliberării de fonduri pentru continuarea sprijinului militar pe care guvernul democrat al Statelor Unite ale Americii ar fi dorit să îl acorde în continuare, opoziția pe plan intern din ce în ce mai accentuată, inclusiv din partea comandanților militari de rang înalt pe care îl resimte președintele Volodimir Zelenski, toate acestea șubrezesc poziția Ucrainei în Fața Rusiei.
Pe de altă parte, Vladimir Putin caută să își consolideze poziția din toate punctele de vedere și să diminueze pierderile economice resimțite până acum. Una dintre căile la care recurge președintele rus este încercarea de a strânge relațiile economice cu statele arabe.
Iată, zilele trecute, Putin s-a aflat în Emiratele Arabe Unite și în Arabia Saudită, în încercarea de a-i determina pe liderii celor două state să diminueze extracția de petrol, dar și pentru a identifica noi posibilități de ocolire a interdicțiilor impuse de SUA și Uniunea Europeană, așa cum afirmă experții occidentali.
Ulterior acestor vizite, președintele iranian Ebrahim Raissi a efectuat o vizită la Moscova, la invitația aceluiași Putin, desigur, pentru a extinde colaborarea economică și, mai ales, militară, Rusia având în continuare nevoie de sprijin masiv din punct de vedere al armamentului.
În tot acest peisaj care s-a modificat consistent, începând cu finalul verii acestui an și până în prezent, fundația germană Friedrich Ebert Foundation a realizat un sondaj pe cât de interesant, pe atât de util, sondaj care a stat la baza raportului cu titlul „Multipolaritatea și Orientul Mijlociu: Explorarea atitudinilor regionale față de războiul Rusia-Ucraina” (”Multipolarity and the Middle East: Exploring Regional Attitudes towards the Russia-Ukraine War”), în încercarea de a determina gradul în care statele Orientului Mijlociu sprijină o țară sau alta din acest război, accentul fiind pus pe percepția populațiilor asupra războiului de la granița României.
Din perspectiva relațiilor ruso-arabe, dar și a politicii internaționale în general, analiza experților germani este cât se poate de importantă, pentru că ea arată care este potențialul de sprijin de care se poate bucura Rusia lui Putin din partea unui stat arab sau al altuia, dar și cine câștigă de pe urma acestui război.
Respondenții acestui sondaj au fost din regiunea Orientului Mijlociu și ai Africii de Nord (MENA), mai precis, din Egipt, Qatar, Irak, Iordania, Liban, Maroc, Arabia Saudită, Tunisia, Turcia, Israel și Iran.
Potrivit autorilor, din cauza limitărilor impuse de restricțiile din fiecare stat în parte, sondajul a fost realizat prin internet și telefonic, ponderarea răspunsurilor făcându-se prin triangulație. Numărul respondenților a fost de peste 72.000. Iată răspunsurile:
Întrebați despre cine consideră ca fiind principalul responsabil pentru războiul din Ucraina, opțiunile posibile de răspuns fiind Rusia, Ucraina, SUA, UE sau cu totul altă țară, 50,1% dintre respondenții din cele douăsprezece țări chestionate au spus că Rusia este responsabilă, SUA fiind pe locul doi (26,7%).
Respondenții israelieni și iranieni au dat răspunsurile cu cea mai mare majoritate, cu 87% și, respectiv, 71%, considerând Rusia responsabilă pentru războiul Rusia-Ucraina. Doar 5% dintre respondenții israelieni au dat vina pe SUA.
Alte țări chestionate au fost mai împărțite în răspunsul lor, cu opinia majoritară în Turcia cu 52% și Maroc cu 49%, că Rusia este responsabilă pentru război. Poziționalitatea respondenților israelieni și iranieni a fost semnificativ mai mare decât în celelalte zece țări din MENA chestionate, indicând diferențe în poziționalitatea guvernului și a societății.
Aceste răspunsuri indică o aliniere mai strânsă cu narațiunea politică occidentală cu privire la acest conflict și diferă de restul regiunii în general. Constatarea pare deosebit de interesantă în mijlocul rupturii diplomatice care marchează de obicei poziționarea acestor două țări pe subiecte și conflicte din regiune.
În restul țărilor chestionate, răspunsurile au fost distribuite mai uniform între Rusia și SUA. În Irak, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Tunisia, diferențele de valori au fost mai mici ca procent decât în altele, în general pluralitățile dând vina pe Rusia, dar nu ajungând la majorități. Dintre respondenții din toate țările, o minoritate a spus că crede că UE este responsabilă pentru război.
În medie, mai puțin de 4% dintre respondenți au declarat că au considerat responsabil pe orice actor, altul decât Rusia, SUA, UE sau Ucraina. Acest lucru indică o percepție clară că acest război este dominat de cele două foste superputeri, confirmată în continuare de întrebările și răspunsurile ulterioare.
Deși respondenții din toate țările participante la studiu au avut tendința de a învinovăți Rusia pentru instigarea războiului, majoritatea țărilor chestionate nu au învinovățit Rusia pentru continuarea acestuia: șase din cele douăsprezece țări chestionate au considerat cea mai responsabil pe SUA, și anume Tunisia (45%), Libanul (45%), Iordania (45%), Irak (44%), Arabia Saudită (35%) și Egipt (34%).
În Maroc, Qatar (41%) și Emiratele Arabe Unite (38%), majoritatea a dat vina pe Rusia pentru continuare, totuși, concurând cap la cap cu vina SUA (36 %). În Iran, Maroc, Egipt, Arabia Saudită, Irak și Tunisia, vina pentru continuarea războiului de către UE depășește 20% dintre respondenți.
Vina excepțional de mare a Rusiei pentru continuarea războiului a fost înregistrată în rândul respondenților din Israel la 80% (cu 7% dând vina pe SUA). În Iran, 54% dintre respondenți au dat vina pe Rusia și 1,9% au dat vina pe SUA. În Turcia, 50% din eșantion au dat vina pe Rusia și 24% au dat vina pe SUA. În mod interesant, participanții din țările non-arabe din regiune (Israel, Iran, Turcia), au dat vina în majoritate covârșitoare Rusiei, în timp ce participanții din țările arabe au pus mai multă responsabilitate pentru continuarea războiului în dreptul SUA.
Rezidenții MENA intervievați au avut tendința de a vedea țara lor ca având o poziție neutră față de războiul Rusia-Ucraina. Peste 50% dintre respondenții din Tunisia, Iordania, Maroc și Irak au spus că țara lor a rămas neutră în conflict, de exemplu. Alți respondenți care au împărtășit acest punct de vedere au constituit pluralități în Turcia (49%) și Liban (45%), precum și în Egipt, Israel și Arabia Saudită, unde acest punct de vedere a dominat 39% din răspunsuri.
În majoritatea țărilor chestionate, mai mulți respondenți au spus că nu știu pe cine sprijină țara lor. Excepțiile au inclus Iranul, unde o majoritate restrânsă a declarat că țara lor sprijină Rusia. În Israel, o majoritate restrânsă a declarat că țara lor sprijină Ucraina, iar în Qatar, 28% au spus că Ucraina.
Participanții au fost rugați ulterior să evalueze cine consideră că beneficiază cel mai mult de pe urma războiului Rusia-Ucraina. Răspunsurile au reflectat în linii mari pozițiile adoptate de statele lor. Cei mai mulți au considerat că, fie Rusia, fie SUA, sunt principalii beneficiari ai războiului din Ucraina, deși datele evidențiază în plus rate mari de incertitudine cu privire la cine beneficiază cel mai mult.
În mare parte, respondenții din toate țările chestionate, cu excepția celor din Israel, au considerat că SUA beneficiază cel mai mult de pe urma războiului, Rusia fiind pe locul al doilea în eșantion.
Respondenții din Qatar, mai mult decât oriunde altundeva, au considerat că SUA ar beneficia cel mai mult, la 50% din eșantion. Țara cu cel mai mare procent de respondenți care au considerat că Rusia beneficiază cel mai mult a fost și Qatar, cu 24%, urmat de Iordania cu 20% și Egipt și Irak cu 19% și, respectiv, 18% la sută.
Similar cu răspunsurile la alte întrebări din acest sondaj, răspunsurile sunt în corelație directă nu numai cu poziționarea statelor față de războiul Rusia-Ucraina, ci și cu realitățile emergente regionale, precum și la nivel național.
Răspunsul cel mai polarizat a venit din partea respondenților israelieni, unde 42% au spus că nu știu cine a beneficiat mai mult, urmați de 18%, care au considerat că Rusia a beneficiat cel mai mult până acum, și 14%, care au spus că China a beneficiat.
Acesta este unul dintre numeroasele indicii ale modului în care este percepută că China continuă să-și consolideze rolul în regiunea MENA, adăugând o complexitate suplimentară alinierii politice regionale, deoarece concurează cu SUA pentru influența și puterea regională.
Poate, cel mai demn de remarcat aici este ambiguitatea răspunsului din partea respondenților turci, unde 45% dintre respondenți au spus că au considerat că SUA ar beneficia cel mai mult de pe urma războiului Rusia-Ucraina, 15% Rusia, 3% Ucraina, 5% UE, 4% China. 5% din alte țări și 23% au simțit că nu știu.
Acest lucru reflectă complexitatea priorităților de politică externă ale Turciei, apartenența sa la NATO și relațiile sale bilaterale cu Rusia și SUA pe linii mai ample. De altfel, de la începutul războiului Rusia-Ucraina, Turcia a rămas cea mai prietenoasă dintre toate țările NATO față de Rusia.
În cele din urmă, esențial de remarcat este rata neobișnuit de mare a respondenților care au spus că nu știu cine beneficiază cel mai mult de pe urma acestui conflict. Respondenții israelieni au fost cei mai nesiguri, 42% au răspuns ”Nu știu”. Peste 20% dintre respondenții din toate țările au fost nesiguri, cu excepția Qatarului, cu 4%.
Sondajul a cerut participanților să spună dacă ei cred că războiul Rusia-Ucraina este un conflict între două țări care caută putere și teritoriu sau unul dintre multele câmpuri de luptă într-un conflict mai mare dintre Rusia și Occident.
Proporția mare de respondenți care indică că consideră că SUA beneficiază cel mai mult, atunci când SUA nu este o parte activă în război, sugerează o tendință către o viziune mai largă a conflictului. Mai mulți respondenți tunisieni decât în orice altă țară chestionată au spus că războiul face parte dintr-un conflict mai mare Rusia-Vest, (64%).
Aceștia au fost urmați îndeaproape de respondenții libanezi cu 62%. În general, 50% dintre respondenți sau mai mulți din toate țările, cu excepția Egiptului, Emiratele Arabe Unite și Qatarului, au împărtășit acest punct de vedere. Emiratele Arabe Unite și Qatar au fost singurele țări în care majoritatea a declarat că văd războiul Rusia-Ucraina ca un conflict între două țări care se luptă între ele pentru putere și teritoriu.
Așa cum s-a explorat anterior, percepția unui conflict mai mare care implică și țări care nu sunt în mod activ o parte în conflict este foarte dominantă în aproape toate țările chestionate. Când au fost întrebați cine din afara regiunii sprijină în conflict în interiorul și în afara regiunii, tendința clară este că SUA sprijină Ucraina și China sprijină Rusia.
Un spectaculos 97% dintre iranienii chestionați văd SUA drept principalul susținător al Ucrainei. În general, sprijinul pentru Ucraina este perceput mai ales din partea țărilor europene/vestice iar sprijinul pentru Rusia, din Iran și, într-o măsură considerabilă, din Turcia. Este de remarcat faptul că, în opțiunile de răspuns date, doar țările vest-europene și UE în ansamblu au fost prezentate populațiilor chestionate.
Pe lângă percepția puternică a iranienilor cu privire la sprijinul SUA pentru Ucraina, ei exprimă de asemenea un remarcabil sprijin al Chinei pentru Rusia (95 %). O observație demnă de remarcat pentru Turcia este că această țară este percepută de țările chestionate din regiune ca susținând în general Rusia mai mult decât Ucraina.
Cu toate acestea, în percepția lor de sine, turcii își asumă mai mult sprijin pentru Ucraina decât pentru Rusia (40% până la 28%, respectiv). Această ambiguitate ar putea proveni din faptul că Turcia se vede aliniată îndeaproape cu narațiunea occidentală, în timp ce, în realitate, echilibrează în mod oficial legăturile strânse, atât cu Rusia, cât și cu Ucraina, neimplementând aceleași sancțiuni asupra Rusiei ca Occidentului și vânzând drone Bayraktar Ucrainei.
Să recunoaștem că sodajul și raportul în ansamblul său oferă o imagine foarte apropiată de realitate, din punct de vedere al percepției publicului față de războiul dintre Rusia și Ucraina. Cu toate acestea, dacă ne gândim la potențialul sprijin de care ar putea beneficia Rusia din partea statelor din zona analizată, este clar că el nu este sau nu va fi acordat niciodată în funcție de opțiunile cetățenilor acelor țări ci în funcție de interesele liderilor.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Mihai..11’12”
Super..