Spectacole de teatru, cele mai frumoase cadouri de sărbători

Oare cine s-a “Născut iarna” la “Teatrul Foarte Mic”?

Un joc de-a viaţa şi moartea, un puzzle pe care să-l asamblaţi cu inventivitate, umor şi inteligenţă! Într-o atmosferă austeră, undeva în sudul Angliei, într-o cabană dărăpănată, un bărbat îşi ascute toporul. Apoi o strigă pe Dolly. Cine este ea, cât este de importantă pentru domnul West şi dacă va veni până la final, rămâne să aflăm împreună.

Piesa autorului american Jez Butterworth a fost scrisă în 1996, iar primul spectacol a fost montat în 2006, la “Royal Court” în Londra. Aerul misterios al unei lumi populate de indivizi cu biografii încâlcite apasă constant asupra acţiunii. “Născut iarna” poate fi încadrată fără nicio eroare undeva între “Petrecerea” şi “Îngijitorul” lui Harold Pinter. Personajele colorate par că ni se dezvăluie încetul cu încetul ca foile de ceapă, însă adevărata lor raţiune de a fi rămâne în suspans până la final, când aflăm de fapt cine este cine şi ce este ce. Chiar şi aşa, iţele nu se descurcă în totalitate, iar piesele puzzle-ului ne rămân nouă, spectatorilor, la îndemână, spre a fi potrivite. Realitatea de suprafaţă ascunde mereu înţelesuri subtile, nimic nu este ceea ce pare, iar măştile nu cad niciodată definitiv.

“Teatrul Mic” vă invită vineri, 7 decembrie, ora 19.00, în sala Teatrului Foarte Mic, la premiera oficială a spectacolului “Născut iarna” de Jez Butterworth, în regia lui Radu Dragomirescu.

Actorii Cristian Iacob, Radu Zetu, Avram Birău, Viorel Cojanu şi Claudia Prec joacă pe muchie de cuţit; în permanenţă replica este căptuşită de un gând ascuns pe care îl intuim şi exact atunci când credem că i-am deconspirat, adevărul ne scapă printre degete. Amănuntele sunt foarte importante şi atenţia ne este testată la fiecare pas. Un cuvânt, un gest, o privire sau o reacţie declanşează un tobogan de evenimente, iar în spatele lor se ascunde cheia către tabloul complet al poveştii. În decorul sugestiv semnat de Iulian Bălţătescu, pe acordurile grave ale muzicii care completează atmosfera, cinci destine se întâlnesc undeva în ţinuturile stâncoase din Dartmoor.

O incursiune într-un univers monahal distorsionat

Obiceiuri necurate

Teatrul Bulandra vă invită miercuri 12 decembrie, ora 19.00, la Sala “Liviu Ciulei”, la premiera spectacolului “Obiceiuri necurate”, de Tom Smith. O serie de întâmplări neaşteptate în regia lui Mihai Constantin. Cu Gelu Niţu, Victoria Dicu, Steliana Bălăcianu, Corina Moise, Andrei Runcanu, Thomas Ciocşirescu, Andreia Mateiu, Alina Vior. Scenografia: Iza Tărţan. Lighting design: Alexandru Darie.

Construită ca o veritabilă farsă shakespeariană, piesa “Obiceiuri necurate” reprezintă o incursiune într-un univers monahal distorsionat. Înlănţuirea de situaţii tragicomice, împinse uneori până la limita absurdului, creează o poveste care urmăreşte prezentarea şi demascarea ipocriziei clericale. Nu are conotaţii teologice, unicul său scop fiind acela de a dezvălui latura profund umană a celor care se declară supuşi Bisericii pentru tot restul vieţii. O sarabandă de evenimente comice până la absurd ce transmit un mesaj cald, pozitiv, optimist şi nobil.

Tom Smith – născut în 1969 în Rochelle, Illinois – este un dramaturg american, fiind deopotrivă şi regizor şi profesor de artă teatrală.

Dintre piesele sale amintim: “Drinking Habits” (“Obiceiuri necurate”, piesă căreia i s-a decernat în 2004 Premiul „Robert J. Pickering”, pentru excelenţă în dramaturgie), “Autumn’s Child” – 2005, “End of Meal” – 2005, “Dangerous” – 2005 , “Aunt Raini” – 2008, “Life as a Springer Show” – 2009, “Eurydice and Orpheus” – 2010 etc.

Dramaturgului i s-au decernat numeroase premii importante: „ATHE Playworks Award”, „Richard Odlin Award”, „Seattle Footlight Award”.

În calitate de regizor, Tom Smith a pus în scenă piese în Missouri, Seattle, Washington, Colorado, New Mexico.

Premiere la Naţionalul timişorean

Oxygen, la Naţionalul timişorean

Marţi, 11 decembrie, de la ora 19.00, în Holul cu Coloane al Teatrului Naţional, are loc premiera spectacolului “Te uită cum ninge decembre”, după versurile lui George Bacovia şi ale Agathei Grigorescu Bacovia. Concept al actorului Valentin Ivanciuc, spectacolul reia o iniţiativă a Teatrului Naţional, care încurajează actorii să îşi creeze propriile spectacole. Lui Valentin Ivanciuc i se alătură Mirela Puia, Alecu Reus, Mălina Petre, Paula Frunzetti, Roberta Popa Ionescu, Luminiţa Tulgara, Ana-Maria Pandele, Cristian Szekeres, Valentina Cotinschi şi Ion Rizea. Scenografia aparţine Getei Medinski. Muzica este semnată de Sebastian Hamburger, iar conceptul video – de Lucian Matei. Light design-ul este semnat de Florian Putere.

A doua premieră a lunii decembrie este “Oxigen” de Ivan Viripaev, în traducerea Mariei Dinescu, premieră programată marţi, 18 decembrie, de la ora 19.00, la Studio 5 al Teatrului Naţional. Text celebru, montat intens în Europa, “Oxigen” este mai mult decât o poveste de dragoste, este povestea a doi tineri care descoperă sensul vieţii doar unul prin celălalt, într-o lume a derutei ultra-urbane. Regizorul Alexandru Mihăescu face echipă în acest proiect cu actorii Claudia Ieremia şi Cătălin Ursu, cu scenografa Velica Panduru şi cu artistul video Lucian Matei.

“4 Dansuri”, ipostaze ale adolescenţei

4 Dansuri

Începând din luna noiembrie, Teatrul Excelsior a inaugurat programul “Excelsior Seral”. În cadrul acestui program se reia spectacolul “4 Dansuri”, dedicat adolescenţilor, vineri, 7 decembrie, ora 19.00.

Textul rafinat, o metaforă a adolescenţei văzută în patru ritmuri – tango, bolero, rock and roll şi vals -, este scris de unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi spanioli contemporani, Albert Espinosa. Întreaga poezie, violenţă şi tandreţe a textului a fost tălmăcită inspirat de Luminiţa Voina-Răuţ. O echipă tânără a încercat cu entuziasm şi pasiune să descifreze lumea atât de specială a adolescenţilor: regizoarea Adriana Zaharia, scenografa Ana Iulia Popov, coregrafa Andreea Duţă şi artistul 3D Darie Armin Alexandru.

Piesa ”4 Dansuri” a fost scrisă de Albert Espinosa în 2003 şi s-a jucat până acum cu mare succes în Spania, Germania (la Düsseldorf şi Essen), în Mexic (Guadalajara), Venezuela (Caracas) şi acum, pentru prima oară în România, la Teatrul Excelsior din Bucureşti.

În acest spectacol nu există roluri secundare. Pe planul doi, trei… sunt doar adulţii /părinţi care nu mai ţin de mult pasul cu ”4 Dansuri”, cu dansurile copiilor, care din nu ştiu ce motive au devenit brusc adolescenţi în derivă, căutând cu disperare un rost, un sens.

”4 Dansuri” sunt tot atâtea ipostaze ale adolescenţei: inadaptarea, revolta, negarea, furia. Şi în spatele lor: o imensă nevoie de iubire.

Într-o lume ocupată de adulţi, suficientă, scrobită cu toate prejudecăţile, aşezată în falsitate şi indiferenţă, adolescenţii nu au niciun loc. Sunt în Ţara Nimănui. Daţi afară de peste tot, împinşi la margine, ei caută cu înfrigurare o soluţie de salvare. În timp ce adulţii sunt orbi şi surzi, adolescenţii îşi caută identitatea.

Patricia, singurul personaj feminin, sora ”ciudată”, este interpretată (cu mii de nuanţe) de Annemary Ziegler, Babysitter-ul, de Ion Bechet, Fratele Patriciei, de Tudor Pârvu, Deşiratul, de Marian Rădulescu şi Vânjosul, de Robert Robert Emanuel.

”4 Dansuri” este şi unul dintre ultimele proiecte care poartă girul maestrului Ion Lucian. Domnia sa şi-a dorit ca acest spectacol să atragă un nou segment de public la minunatul teatru pe care l-a fondat în urmă cu 22 de ani. Nu doar copiii să aibă o casă a lor în Teatrul Excelsior, dar şi adolescenţii.

Împreună cu ”4 Dansuri”, o să învăţaţi şi o să învăţăm ce înseamnă şi ce este de fapt adolescenţa.

“Velierul în sticlă”, un timp încremenit

Ambasada Republicii Chile şi Institutul Cervantes din Bucureşti, cu sprijinul SGAE, organizează marţi, 11 decembrie, la ora 19.00, în Sala Auditorium a Institutului Cervantes, spectacolul-lectură “Velierul în sticlă” de Jorge Diaz (traducere din limba spaniolă de Luminiţa Voina Răuţ), regia Adriana Zaharia, beat Mihai Biţă.

Din distribuţie fac parte: Ioana Abur, Sorin Cristea, Carmen Florescu, Oana Romaniuc, Virgil Aioanei, Rolando Matsangos, Ana Maria Oglindă, Elias Ferkin, Adrian Anghel.

“Velierul în sticlă”, piesă cu un impact major asupra publicului – încă de la premiera ei, în 1962 -, confirmă forţa inegalabilă a dramaturgului chilian Jorge Díaz (1930-2007).

Autorul combină aici perfect experimentul formal al limbajului – firesc condimentat cu umor negru, absurd, ironie – cu subiecte vulnerabile: lipsa de comunicare, prezenţa absurdului în cotidian, infidelitate, prejudecăţi sociale, conflict între generaţii.

De altfel, afirmă undeva Jorge Díaz: “În opera mea, cel mai tare mă doare vulnerabilitatea omului hărţuit de lucrurile pe care nu le înţelege”.

David, personajul mut al piesei, descoperă lumea prin dragostea unicei fiinţe dispuse să i-o arate: Rocío, cea cu corpul plin de păsări speriate, Rocío, cea cu trupul plin de soare. Departe de tată, de mătuşile care ţes o „împletitură“ de intrigi şi răutate, departe de fiinţele individualiste, solitare, incapabile de iubire, cei doi îndrăgostiţi încearcă să se salveze, imaginând un timp doar al lor, un timp încremenit în sticlă, dincolo de care totul e strâmb ca o amintire…

“Iluzii”, de Ivan Vârâpaev, în avanpremieră la Teatrul ACT

Imaginează-ţi că tocmai ai împlinit optzeci şi patru de ani. Ştiu, nu-i uşor, dar fă un efort: ai optzeci şi patru de ani, eşti bolnav, nu te-ai mai ridicat din pat de câteva zile şi, deodată, îţi dai seama… că mori. Că mai ai câteva ore de trăit şi gata. Un gând care sună cam aşa: „Am trăit ce se cheamă viaţă… pentru ce?”.

Şi acum e-acum: imaginează-ţi că ai un răspuns la întrebarea asta.

“Ştiu, e aproape imposibil, dar fă un efort!

„Pentru ce…?”

Fă un efort!

…

Nu reuşeşti?

Bine, atunci imaginează-ţi că eşti la Teatrul ACT, şi patru actori tineri şi talentaţi îşi imaginează, cu voce tare, tot ce nu reuşeşti tu.

Sau, mai bine, vino să-i vezi!”, mărturiseşte Cristi Juncu, regizorul spectacolului.

Cu: Diana Cavallioti, Irina Velcescu, Vlad Zamfirescu, Theo Marton.

“Capra cu trei iezi”, după Ion Creangă

Capra cu trei iezi

Un studiu gastronomic, un spectacol de neratat, în regia lui Alexandru Dabija, cu Emilia Dobrin, Andi Vasluianu, Constantin Drăgănescu, Florin Dobrovici, Mihai Calotă.

Dacă o să aveţi curiozitatea să căutaţi pe net forumurile cu discuţiile tinerelor mame, o să găsiţi – la un moment dat – o dezbatere aprinsă despre “mălăieş în călcăieş”. Este un vers din celebrul cântecel al caprei din povestea lui Ion Creangă. Nimeni nu prea poate să-l explice. Şi copiii continuă să întrebe: “Mamă, ce înseamnă «mălăieş în călcăieş»?”.

“După ce ne-am încercat puterile cu metafizica din Ivan Turbincă în spectacolul “Absolut!”, ne avântăm acum în psihologia abisală a cruzimii şi răzbunării din “Capra cu trei iezi”, iar studiul pe care îl propunem este în primul rând unul gastronomic, pentru că moartea este, invariabil, însoţită de haleală. Cei ce rămân mănâncă pentru că trăiesc”, declara cu umor Alexandru Dabija

“Exit”, spectacol-lectură la “Odeon”

Exit, în interpretarea actorilor de la Teatro Stabile din Milano

“Exit”, de Fausto Paravidino, este o piesă profundă, delicată şi amuzantă, care ne arată încercările protagoniştilor de a ieşi dintr-o reţea strânsă de legături, sau dintr-o viaţă care nu se mai potriveşte cu aşteptările lor.

Este al doilea spectacol lectură, după “Nunzio” de Spiro Scimone din data de 26 noiembrie, prezentat în cadrul proiectului internaţional de promovare a dramaturgiei contemporane “Fabulamundi. Playwriting Europe”, organizat împreună cu Asociaţia Culturală PAV din Roma, Italia şi cu sprijinul Institutului Italian de Cultură din Bucureşti. Poate fi vizionat vineri, 7 decembrie, ora 19.30, Sala Studio.

A şi B sunt un cuplu, dar ceva nu mai funcţionează. O chestiune de politică internă între un profesor universitar şi soţia lui. Vorbesc între ei şi cu publicul, pentru a înţelege care sunt motivele crizei care se dezvăluie a fi multiple: politica, copiii, lipsa lor, sexul, gelozia şi chiar o chestie de şosete.

Povestea lor nu pare să mai aibă soluţii de ieşire din criză, aşa că pleacă în afara casei în căutarea sinelui. Aceasta este acum o chestiune de politică externă. E inutil să spunem că în afara cuibului vor întâlni alte personaje: C, o tânără studentă, şi D, un alt bărbat, care cel mai probabil este menit să fie liantul ce le uneşte destinele. Între acţiune şi naraţiune adresată publicului, căile lor avansează simultan, intersectându-se în modul cel mai neaşteptat, până la reglarea socotelilor.

Regia îi aparţine lui Kovács Zsuzsánna. Din distribuţie fac parte Crina Mureşan, Relu Poalelungi, Sabrina Iaşchevici, Silvian Vâlcu. Spectacolul are loc în prezenţa autorului, urmat de discuţii cu publicul

Fausto Paravidino s-a născut la Genova în 1976, iar în momentul de faţă locuieşte mai mult la Roma. La 19 ani a început să frecventeze şcoala de Recitaţie a Teatrului “Stabile” din Genova, apoi s-a mutat la Roma, unde a continuat să fie actor de teatru, apoi de cinema şi televiziune şi a început să scrie piese de teatru: “Trinciapollo”, “Gabriele”, “2 Fraţi”, “Boala familiei M”, “Natură moartă într-un şanţ”, “Alune” (pentru proiectul Connection al “National Theatre” din Londra), “Genova 01” (pentru “Royal Court”), “Morbid”, “Exit”, “Cazul B”, “Jurnalul Marieipia”, care sunt reprezentate mai peste tot în Europa şi au câştigat numeroase premii în Italia şi în străinătate.

Traduce din limba engleză mai ales opere de Shakespeare şi Pinter, a scris pentru “Radio 2” şi “Radio 3”, iar ca regizor a pus în scenă piesele sale, dar şi ale altor autori. Primul său film ca regizor, “Texas”, scris împreună cu Iris Fusetti şi Carlo Orlando, a fost prezentat la Festivalul de Film de la Veneţia în 2005.

Piesa sa, “Boala familiei M”, a fost montată în 2008 de Radu Afrim la Teatrul Naţional din Timişoara şi în 2011 la Paris, la “Comédie Française”.

Piesa “Exit”, scrisă în 2011, a fost regizată de Paravidino însuşi la Teatro Stabile din Bolzano.

Kovács Zsuzsánna s-a născut în 1986, la Sf. Gheorghe. A absolvit în 2008 UNATC “I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru, secţia Regie, iar în 2011 Masterul în Arta Regizorului de Teatru, în cadrul aceleeaşi universităţi. În 2011 a primit pentru “Nefericiţii” Premiul pentru cea mai bună regie şi cel mai bun spectacol la Gala Absolvenţilor.

Proiectul “Fabulamundi. Playwriting Europe” este dedicat dramaturgiei contemporane, traducătorilor, autorilor şi textelor lor.

Obiectivul constă în a crea un teritoriu comun pentru construirea unei dramaturgii europene, propunând un discurs critic asupra textelor noi de teatru printr-o platformă de confruntare şi schimb reciproc între dramaturgiile naţionale şi diversele tipologii de punere în scenă, totul pentru a individualiza diferenţele şi punctele de contact.

Traducerea textelor şi răspândirea lor este primul pas necesar pentru a începe procesul de cunoaştere şi aprofundare reciprocă între ţările europene participante. Autorii îşi vor însoţi peste hotare propriile opere, citite şi interpretate pe scenele din străinătate, şi se vor întâlni cu artiştii şi publicul ţării gazdă.

“Fabulamundi” doreşte astfel să contribuie la crearea unui teatru european care să fie comun şi în acelaşi timp să acumuleze experienţe, conţinuturi şi practici distinctive pentru fiecare ţară.

În această primă ediţie 2012, ţările participante la acest proiect la nivel de autori şi texte sunt: Italia, Spania, Germania şi România.

“Prizonierul din Manhattan” o comedie dulce-amară

Afrodita Androne şi Tiberiu Păun în Prizonierul din Manhattan

Se spune că oamenii au nevoi şi dorinţe. Dacă nevoile se pot satisface în întregime, dorinţele par să fie sursa principală a nefericirii individului uman. O demonstrează şi piesa “Prizonierul din Manhattan”. Captivi în mentalitatea societăţii în care trăiesc, Mel şi Edna luptă să îşi asigure întreg confortul omului modern: un apartament frumos mobilat şi utilat, în mijlocul New York-ului, cu o privelişte de care se pot bucura în puţinele ore petrecute acasă. Când zbuciumul existenţial pare că începe să se domolească, Mel rămâne fără slujbă, după 22 de ani de muncă. Situaţia nou creată afectează familia, dar se extinde şi asupra rudelor, care se simt datoare cu o reacţie. Episodul dramatic din viaţa personajului devine, în contextul lumii contemporane, o comedie amară.

Cât este nevoie reală şi cât dorinţă de confort în viaţa noastră, dar mai ales cât de mult merită să renunţăm la noi înşine şi la liniştea noastră pentru toate formele cu care traiul modern ne distrage de la esenţă, veţi descoperi joi, la Sala ArCuB, în spectacolul “Prizonierul din Manhattan” de Neil Simon. Regia este semnată de Iarina Demian, scenografia de Adriana Grand.

Cu: Tiberiu Păun, Afrodita Androne, Sorin Cociş, Jeanine Stavarache, Magda Catone, Mariana Dănescu.

Patru actriţe îşi pun viaţa şi sufletul pe tapet

Cabina artistelor

Câţi dintre noi nu s-au visat actori în copilărie sau adolescenţă? Asociaţi adesea cu personajele pe care le interpretează şi judecaţi după zâmbetele strălucitoare, afişate în faţa camerelor de filmat, actorii sunt percepuţi ca oameni lipsiţi de orice griji. Expresia „viaţă de actor” este, de pildă, sinonimul perfect pentru o viaţă de vis.

Spectacolul „Cabina artistelor” destramă acest mit. În spatele scenei, acolo unde pot să fie ele însele, patru actriţe de provincie îşi pun viaţa şi sufletul pe tapet. Nevoia de iubire, responsabilităţile familiale, durerea despărţirii, dezamăgirile, satisfacţiile şi insatisfacţiile profesionale, naivităţile şi frământările tipic omeneşti sunt stări şi sentimente care nu-i ocolesc nici pe artişti.

„Cabina artistelor”, de Arnošt Goldflam, surprinde plăcut publicul, nu atât prin acţiune, cât prin dinamismul interpretării şi prin umorul dialogurilor. Timp de o oră şi jumătate, spectatorii trec de la o trăire la alta pentru ca, în final, să se trezească, zâmbind, puşi pe gânduri.

Regie şi decor: Alexandru Mâzgăreanu, costume: Alexandra Boerescu. Din distribuţie, Coca Bloos, Roxana Ivanciu, Ioana Anastasia Anton, Sorina Ştefănescu.

Spectacolul poate fi vizionat la ArCuB, vineri 7 decembrie, ora 19.00.

Mitul lui Don Juan, la ArCuB

Dom Juan

Pornind de la o piesă clasică, “Dom Juan” de Jean Baptiste Poquelin de Molière, montată pe mii de scene şi cunoscută tuturor, spectacolul regizat de Victor Ioan Frunză se joacă într-o manieră aparte. Cu măestria unui caricaturist, directorul de scenă accentuează comicul de situaţie, dublând în plan umoristic reacţiile stârnite de libertinajul lui Dom Juan. Viziunea cu totul nouă asupra piesei face ca tânărul personaj să depăşească barierele timpului. El nu mai este doar un exponent al secolului al XVII-lea, ci devine simbolul omului modern, care se distanţează voit de morală, sfidând normele sociale. Cu o înfăţişare aparte şi un cinism care frapează şi atrage în acelaşi timp, Dom Juan îşi cucereşte publicul pe loc. Indiferenţa şi nonşalanţa cu care abordează subiecte sensibile surprind până la amuzament şi, totodată, determină spectatorii să devină părtaşi la modul lui de a acţiona şi a gândi. În subtext se ascunde o întrebare filozofică: în cele din urmă care este cel mai bun mod de a fi şi a te comporta în lume?

Scenografia este semnată de Adriana Grand. Cu: Marius Bodochi, Sabina Brânduşe, George Costin, Nicoleta Hâncu, Alexandru Ion, Sorin Miron, Adrian Nicolae, Vladimir Purdel.

Spectacolul poate fi vizionat duminică, 9 decembrie, ora 19.00.

Moş Crăciun vine la UNTEATRU pentru copiii nevoiaşi!

Un tramvai numit dorinţă

În perioada 6 – 21 decembrie “Unteatru” strânge dulciuri şi jucării care vor fi donate copiilor la care Moş Crăciun nu vine.

Aşadar, pentru al treilea an consecutiv, “Unteatru” s-a gândit să-l ajute pe Moş Crăciun şi, în serile în care sunt programate spectacole, puteţi lăsa lângă brăduţ o mică atenţie pentru copiii nevoiaşi.

Dintre spectacolele programate în jurul sărbătorii lui Moş Nicolae, spicuim:

Joi 6 decembrie, la ora 19.00, sunteţi invitaţi la “Un tramvai numit dorinţă”, de Tennessee Williams, în regia Andrei şi Andreea Grosu.

Cu: Mihaela Trofimov, Nicoleta Lefter, Liviu Pintileasa, Richard Bovnoczki.

Scenografia: Vladimir Turturică.

Un spectacolul care urmăreşte, sub lupă, evoluţia celor patru personaje cu titlul unui destin comun: Ratarea. Textul lui Williams stă la baza unei creaţii spectaculare care îşi doreşte răspândirea unei poveşti de care nu te mai poţi despărţi.

Duminică 9 decembrie, ora19.00, sunteţi aşteptaţi la “Treapta a noua”, de Tom Zeigler. Cu Valentina Zaharia, Patricia Katon, Iolanda Covaci, Monica Săndulescu. Proiect coordonat de prof. univ. dr. Adriana Popovici.

“Treapta a noua” este o piesă despre asumarea responsabilităţii. Plină de umor de bună calitate, glume şi înţepături, maschează foarte bine drama care se ascunde în spatele cuvintelor.