Stagiune de Teatru Politic

Sâmbătă, 21 septembrie, sunteţi invitaţi la lansarea „Stagiunii de Teatru Politic”, care va avea loc în perioada septembrie-noiembrie la Spaţiul „Platforma” (Calea Moşilor 62-68). Stagiunea debutează cu lansarea numărul 3 din „Gazeta de Artă Politică”, o publicație de analiză a artei contemporane din perspectivă socio-politică. Primele două spectacole programate în cadrul stagiunii sunt „După Traian […]

Stagiune de Teatru Politic

Sâmbătă, 21 septembrie, sunteţi invitaţi la lansarea „Stagiunii de Teatru Politic”, care va avea loc în perioada septembrie-noiembrie la Spaţiul „Platforma” (Calea Moşilor 62-68). Stagiunea debutează cu lansarea numărul 3 din „Gazeta de Artă Politică”, o publicație de analiză a artei contemporane din perspectivă socio-politică. Primele două spectacole programate în cadrul stagiunii sunt „După Traian […]

Sâmbătă, 21 septembrie, sunteţi invitaţi la lansarea „Stagiunii de Teatru Politic”, care va avea loc în perioada septembrie-noiembrie la Spaţiul „Platforma” (Calea Moşilor 62-68). Stagiunea debutează cu lansarea numărul 3 din „Gazeta de Artă Politică”, o publicație de analiză a artei contemporane din perspectivă socio-politică. Primele două spectacole programate în cadrul stagiunii sunt „După Traian şi Decebal. Din filele istoriei gay în România” (22 şi 27 septembrie, la ora 19.30) şi „Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990” (26 septembrie, ora 19.30).

Dominaţia „esteticului”, valorizarea „apoliticului” şi a „artei pentru artă” în mediul cultural românesc post-1989 au subminat componenta angajată a oricărei acţiuni culturale care vizează problematici cu un conţinut socio-politic. De asemenea, sensul pe care termenul „politic” l-a căpătat în societatea românească de astăzi – compromis, corupţie, instabilitate ideologică – face ca adevăratul conţinut al demersului politic să se piardă. Proiectul „Stagiunea de Teatru Politic” repune în centrul demersului artistic valoarea politică autentică a unui act teatral – cea de reflecţie critică, de practică asumată şi de solidarizare împotriva sistemului autoritar care îşi ignoră cetăţenii, privându-i de drepturi. Teatrul politic este forma de acţiune colectivă, prin mijloace artistice, împotriva compromisurilor majore şi pârghiilor de influenţă ale sistemului dominant. Este un teatru contestatar, care oferă o platformă democratică de acţiune unor grupuri marginale sau invizibile în sfera publică contemporană.

În cadrul stagiunii vor fi prezentate 6 spectacole de teatru politic din Bucureşti şi Târgu-Mureş, vor fi organizate dezbateri cu publicul pornind de la subiectele spectacolelor.

„Gazeta de Artă Politică” este o publicaţie independentă, cu apariţie trimestrială, coordonată de Mihaela Michailov, David Schwartz, Ionuţ Sociu şi Marius Bogdan Tudor. Ea dezbate, teoretizează şi promovează arta care îşi asumă un rol socio-politic şi abordează tranşant arta din România şi din ţări cu problematici înrudite. G.A.P. este o publicaţie de acţiune şi reflecţie critică, care pune accentul pe artele spectacolului şi propune o perspectivă egalitară şi orizontală asupra artei socio-politice, cu accent pe relaţiile de muncă şi de putere, pe colective de lucru şi mai puţin pe individualităţi.

Tema primului număr al revistei (lansat în luna februarie, 2013) a fost „Arta în luptă cu sistemele politice”; tema numărului 2 (mai, 2013) a fost „Munca şi muncitorii, reprezentări, contexte şi relaţii în instituţiile artistice, iar numărul 3 (septembrie, 2013) tratează legătura dintre artă şi educaţie: „Ce fel de artă pentru publicul tânăr?”.

„După Traian şi Decebal. (Din filele istoriei gay în România)”

Cum „se trăia gay” înainte de 1989 în România? Care erau locurile de întâlnire? Care erau ritualurile de socializare şi structurile de oprimare? Care erau efectele articolului 200 care pedepsea, cu închisoarea de la 1 la 5 ani, relaţiile sexuale între persoanele de acelaşi sex? Cum puteai să fii cine erai, fentându-ţi identitatea şi, totuşi, existând într-un regim de acceptare tacită? Cum au continuat abuzurile împotriva dreptului la reprezentarea identităţii după 1989? „După Traian şi Decebal” este un fragment de „istorie underground” a fenomenului homosexualităţii înainte şi după 1989. Paradoxurile cenzurii au funcţionat perfect. Deşi era interzis, a existat o viaţă gay în România.

Un spectacol de şi cu Paul Dunca şi Mihaela Michailov. Scenografia: Andrei Dinu.

Duminică 22 şi vineri 27 septembrie, la ora 19.30.

„Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990”

Alexandru Potocean în Capete înfierbântate

Spectacolul „Capete înfierbântate”, de Mihaela Michailov & David Schwartz, reactivează în conştiinţa publică un calup de istorie vie, din perspectiva actorilor sociali implicaţi în evenimente. Adevărul despre aceste evenimente este suma punctelor de vedere, de cele mai multe ori contradictorii şi imposibil de redus la o unică perspectivă. „13-15 iunie 1990” este un proiect de cercetare şi performare a istoriei recente, iniţiat de Mihaela Michailov şi David Schwartz în decembrie 2009. Proiectul are la bază procesul de documentare prin diferite metode: interviuri cu martori, presa scrisă, rapoarte ale diferitelor instituţii şi organizaţii, dezbateri, discuţii publice, ateliere etc., concentrate în jurul evenimentelor din Bucureşti, din 13-15 iunie 1990. Proiectul are două componente: realizarea unui spectacol de teatru documentar şi construcţia unei arhive audio-video de interviuri realizate cu actanţi ai evenimentelor – manifestanţi, persoane rănite sau arestate, mineri, muncitori, pensionari, lideri ai mişcării “Piaţa Universităţii”, lideri politici, procurori care au instrumentat cazul, jurnalişti.

Cu: Alexandru Potocean. Sound: Cătălin Rulea.

Spectacolul are loc în 26 septembrie, la ora 19.30.

„Nu ne-am născut în locul potrivit”

Nu ne-am născut la locul potrivit, un spectaol despre exil

Spectacolul se bazează pe textul de teatru documentar scris de Alice Monica Marinescu şi David Schwartz, folosind metoda verbatim, în 2011. Textul împleteşte poveştile de viaţă a 5 persoane care au trăit experienţa refugiului cu fragmente din „Ghidul de Obţinere a Cetăţeniei Române pentru Cetăţeni Străini”.
Spectacolul creează contextul favorabil pentru cunoaşterea şi înţelegerea dinamicilor migraţiei şi refugiului şi ale statutului refugiaţilor şi migranţilor în general. Spectacolul îşi propune să problematizeze şi să discute în sfera publică aspecte de importanţă fundamentală în contextul global contemporan, precum lupta împotriva migraţiei în paralel cu nevoia de migranţi pentru dezvoltarea economiei capitaliste, nevoia de refugiu, dreptul de a călători ca drept fundamental al tuturor, instrumentalizarea „străinului” ca ţap ispăşitor pentru problemele sociale şi economice.

Cu: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Şerban, Silviana Vişan. Scenografia: Adrian Cristea. Muzica: Cătălin Rulea.

Joi 3, sâmbătă 5 şi duminică 6 octombrie.

„SubPământ. Valea Jiului după 1989”

Sub Pământ – Valea Jiului după 1989, un spectacol-arhivă de mărturii

Teatrul „SubPământ. Valea Jiului după 1989” este un proiect de observaţie şi analiză a existenţei cotidiene a unor comunităţi afectate decisiv de schimbările politice şi sociale care au avut loc începând cu anii ’90. Proiectul îşi propune să documenteze situaţia economică, viaţa şi munca minerilor în post-socialism. Teatrul „SubPământ” este un proiect de reconstrucţie performativă a poveştilor-document care fundamentează istoria comunităţilor din Valea Jiului, aflate la limita dintre supravieţuire, migraţie, dispariţie şi posibilă reconstrucţie.

Spectacolul are la bază o cercetare în Valea Jiului, coordonată de Mihaela Michailov (dramaturg), Vlad Petri (fotograf), David Schwartz (regizor). Cercetarea a avut mai multe direcţii – ateliere, discuţii libere şi interviuri cu mineri, soţii de miner, pensionari, copii, paznici de mină, lideri de sindicat, oameni care trăiesc din furtul de cărbune. „SubPământ” este un spectacol-arhivă de poveşti-mărturii ale unor comunităţi pe cale de dispariţie. Spectacolul îşi propune revalorizarea poveştilor, a problemelor şi culturii unor categorii sociale deseori ignorate în teatrul românesc de după 1989: comunităţile muncitoreşti.

Cu: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Şerban. Scenografia: Adrian Cristea. Muzica: Bogdan Burlăcianu.

Joi, 17 octombrie, la ora 19.30.

„Punct triplu”

Punct triplu sau despre dinamica socială a mileniului III

Un tată decide să-şi pună capăt zilelor, împreună cu doi dintre copiii săi. „Punct triplu” ficţionalizează o realitate imediată, refuzată şi trecută rapid cu vederea şi analizează, prin speculaţie şi prin documentare, contextul în care un eveniment ca acel prezentat a putut avea loc, factorii determinanţi şi consecinţele imediate. „Punct triplu” este un proiect de observaţie socială şi artă activă care îşi propune să exploreze mutaţiile sociale contemporane, raportul bărbat – femeie şi conceptul de familie în diamnica socială a începutului mileniului trei.

O co-producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş şi „ColectivA”, scrisă şi regizată deBogdan Georgescu. Distribuţia la premieră: Ion Vântu, Berekméri Katalin, Elena Purea, Mihaela Mihai, Csaba Ciugulitu, Andrei Chiran.

Vineri, 8 noiembrie, la ora 17.30

Del Duma! / Vorbeşte-le despre mine!

Actriţa Mihaela Drăgan în Del Duma, Vorbeşte-le despre mine!

Poveştile a patru femei rome se îmbină cu muzica tradiţională romani într-un spectacol de teatru documentar. Cele patru femei rostesc: „Del Duma, vorbeşte-le despre mine!”. Despre adevărul căsătoriei timpurii, despre ce înseamnă apartenenţa la o comunitate tradiţională şi despre ce se întâmplă când nu te mai regăseşti acolo. Despre aşa-zisul „exotism” al femeii rome, despre stereotipuri care ne amintesc că acceptarea şi diversitatea sunt încă departe de realitate.

”Ca să nu mă mărit, m-am pocăit. Părinţii mei îmi spuneau că e vremea, că toate fetele se mărită la vârsta mea, dar eu nu mă simţeam pregătită la 13 ani să devin soţie şi nici mamă!”

„Mi-a dăruit un CD cu albumul lui, pe care mi-a scris: «the best two days of my life, big kiss for my future wife». Când am ajuns în Olanda, am aflat că el era dealer de marijuana. Acolo mi se spunea «romanian gipsy girl». Toţi erau curioşi să afle lucruri despre mine, despre familia mea «gipsy» de parcă eram exponat de muzeu”.

Un spectacol de şi cu: Mihaela Drăgan, în regia Lianei Ceterchi. Muzică live: Radu Captari. Costume: Meşteshukar Butiq.

Sâmbătă, 9 noiembrie, la ora 19.30.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.