Luna aceasta, „Arta nudului”, în dans, desen sau fotografie aşteaptă publicul în vestitul cabaret „Crazy Horse”.
În 1951, Alain Bernardin deschidea, la Paris, în vechile pivniţe de vinuri ale unei clădiri ridicate de Haussman, pe strada George V, cel mai avangardist cabaret, „Crazy Horse”, specializat în ceea ce fondatorul lui a denumit „Arta Nudului”. Alain Bernardin se hotărăşte să monteze spectacole pornind de la ideea de strip-tease, inspirate de mitul Far West-ului şi al pitoreştilor (cel puţin în filme) „Saloons” americane.
Rapid, spectacolele celebrând expresia senzuală şi artistică a corpului feminin, în tradiţia franceză a aşa-numitei „Art Vivant”, care combină dansul, pictura şi sculptura, scenele de grup alternând cu numere solo, au atras aici parizienii de ambe sexe, încântaţi de graţia şi frumuseţea dansatoarelor, dar şi de umorul producţiilor.
Dansatoarelor li se alătură, încă de la început, mulţi alţi artişti, mimi, magicieni, jongleri, dar şi cântăreţi sau actriţe care trec proba focului într-un registru de expresie corporală diferit de ceea ce fac în mod obişnuit. Bernardin declara că magia corespunde viziunii sale, pentru că „nu există spectacol mai plin de vise ca unul de magie”, iar spectacolele lui pot fi considerate aparţinând aceluiaşi gen: „Ceea ce realizăm cu fetele noastre este, de asemenea, magic, pentru că ele nu sunt atât de frumoase cum le vedeţi pe scenă. Magia culorilor şi costumelor, visurile şi lucrurile care mă fascinează locuiesc scena”.
Bernardin şi partenerul său, Pierre Restany, cunoscutul istoric de artă şi filosof al culturii francez, au fost influenţaţi de curentul „Noul Realism” din Paris, teorizat de altfel de Restany, în anii ’50, observând cu atenţie şi tendinţele scenei modei şi ale light designerilor, cum ar fi cele promovate de prietenii lor, Paco Rabanne, Azzaro şi Alaia.
Timp de 60 de ani, Crazy Horse a rămas sinonim cu eleganţa, erotismul estetic şi sofisticat. Spectacolele actuale se remarcă prin coregrafiilelor rafinate, a căror muzică este creată special, susţinute de unele dintre cele mai talentate dansatoare. Trupa este formată din 18 dasatoare, care au studiat baletul clasic (numai 12 apar în acelaşi timp pe scenă), recrutate din întreaga Europă. În afara calităţilor artistice, structura lor fizică trebuie să se apropie de idealul clasic grec de frumuseţe.
O prinţesă la Crazy Horse
Aslan, Brigitte Bardot ca Marianne
Aici şi-a început cariera, de exemplu, celebrul cântăreţ Charles Aznavour, iar în zilele noastre, pe afiş au apărut numele „Reginei Burlescului”, cum este numită în presă starul porno Dita von Teese, venită pentru prima dată în 2006, dar prezentă şi anul acesta, al actriţelor Pamela Anderson, Carmen Electra sau Arielle Dombasle, al modelului „Playboy” Claire Sinclair, pentru care echipa artistică de la Crazy Horse a creat tablouri originale în care celebrele jocuri de lumini ale casei şi costumele au sublimat frumuseţea ei senzuală, sau al Clotildei Courau, actriţa de comedie devenită prin căsătorie prinţesă de Savoia.
În anii 2000, cabaretul a fost remodelat integral, cu noi săli modulare, decorate cu catifea, lacuri şi oglinzi. Un nou director artistic semnează spectacolele de la Crazy Horse, „templul internaţional al «Gol şi Chic»”. Este vorba despre Philippe Decouflé, cunoscut întregii lumi ca organizator al Olimpiadei de Iarnă de la Albertville, în 1992, şi al celei de a 50-a ediţii de Festivalului de la Cannes (1997).
Spectacol de revistă inaugural s-a numit „Desirs”. O succesiune de 9 tablouri strălucitoare, impertinente şi glamour a fost gândită, de el şi de adjunctul său, iranianul Ali Mahdavi, „designer de modă, fotograf, pictor, autor de instalaţii şi artist video”, evident tot după standardele „Artei Nudului”, cărora li s-au adăugat câteva elemente de modernitate, efecte speciale surprinzătoare, ritmuri muzicale la modă şi câteva talente noi care şi-au ales nume de scenă evocatoare: Loulou de Santiago, Lova Moor, Vanilla Banana, Zula Zazou, Jade Or, Psykko Tico sau Nooka Karamel.
Început cu schimbarea Gărzii la Buckingham Palace, număr intitulat parodic „God Save Our Bare Skin”, spectacolul continuă cu „Second Life”, coregrafie solo descriind identitatea duală a unei tinere, cu un balet simetric a două dansatoare („Evolution”), cu un număr amuzant numit „Champagne Taste”. Un punct culminant îl constiuie „Vestal desire”, un omagiu adus senzualului Orient de către cinci dansatoare-zeiţe.
Spectacolul a fost reluat în 2011 şi va ţine afişul până la sfârşitul lunii martie.
Mii de euro pentru un „Pin-up”
În acest centru al vieţii mondene nocturne a Parisului, care de-a lungul existenţei sale a fost vizitat de o seamă de celebrităţi din diverse zone ale vieţii sociale, de la preşedintele american John F. Kennedy la Elizabeth Taylor, Elvis Presley sau Madonna, în 22 şi 23 ianuarie va avea loc un eveniment inedit. Cornette de Saint-Cyr va organiza aici cea de a patra sa vânzare pe tema „pin-up” (afiş sau altă imagine a unui model, mai ales feminine, îmbrăcat sumar) schimbând liniile sobre ale sălilor de la Hotel Drouot cu semiobscuritatea elegantă de la Crazy Horse, explicând că intenţia casei de licitaţii este de a crea nu numai o vânzare, dar şi un spectacol.
Cu un număr important de lucrări de Aslan, şedinţa propune o întoarcere în anii ’60-’80. Cunoscut mai ales pentru celebrul bust al lui Brigitte Bardot (1.500-2.000 de euro versiuena ghips), sculptorul şi desenatorul Aslan a ilustrat, în stilul său „intimist hiperfigurativ”, cum îi plăcea să-l numească, revista pentru bărbaţi „Lui” (El), care a colaborat de-a lungul timpului cu artişti de talie ca Boris Vian sau François Truffaut. În afara guaşelor lui Aslan, cu preţuri între 5.000 şi 6.000 de euro (estimarea pentru imaginea lui Sylvie Vartan în numărul 75 al revistei „Lui”), Casa de licitaţii propune pasteluri şi afişe pin-up în bikini roşii, semnate în anii ’50 de Peter Driben, evaluate între 8.000 şi 10.000 de euro, cele cu femei lascive ale lui Ingrid Liman, care amintesc de litografiile lui Alphonse Mucha, piese semnate de Philippe Chevallier, Pierre Laurent Brenot, Guy Le Baube sau Okley.
Okley, Pin-Up cu mantou de blană
Sunt prezenţi toţi marii ilustratori francezi şi americani ai genului, de la Baron von Lind, Berthet, la Loris Ted Withers, dar şi desenatori de BD ca Manara, Dany, Gill Fox, Guido Crepax, sau nume sonore ale arte moderne şi contemporane, cum ar fi Pascin, Jef Aérosol, Mel Ramos. Să adăugăm şi numeroşi fotografi: Marc Robin, Éric Neveu, Uwe Ommer, Christophe Mourthé ou Guy Le Baube.
„Pin-up înseamnă viziunea decalată, amuzantă asupra femeii. Nu este nimic serios în aceste imagini. Sunt făcute pentru amuzament”, iar vânzarea va fi „o apologie a femeii”, a explicat presei Cornette de Saint-Cyr.
Peste 450 de piese, afişe, desene, fotografii, calendare, cărţi poştale, jocuri de cărţi, coperte de discuri, cu preţuri cuprinse între 100 şi 12.000 de euro, sunt propuse colecţionarilor.
A doua parte a vânzării cuprinde 70 de lucrări, semnate de Guy Le Baube, cel ale cărui fotografii au apărut de-a lungul anilor pe coperta unor reviste ca „Vogue”, „Harper’s Bazar”, „Elle” sau „Marie Claire”, şi de Christophe Mourthé şi Thierry Vasseur, ale căror tiraje au ilustrat coperţile celebrei serii SAS.
Sunt aşteptaţi numeroşi colecţionari, mai ales din Statele Unite, dar şi din Franţa. O vânzare similară din 2004 s-a bucurat de un mare succes.
Organizatorii ar fi dorit ca unele piese să fie prezentate de dansatoare de la Crazy Horse. Spre decepţia publicului, celebrul cabaret a refuzat, explicând că nu doreşte ca dansatoarele sale să fie confundate cu nişte animatoare.
Cu sau fără dansatoarele nude sau seminude, zilele de 22 şi 23 ianuarie marchează o premieră în lumea licitaţiilor de artă.
