Nu știu de ce au fost mai interesați bucureștenii ieri? De criza politică internă, de Summit-ul anual B9 sau de concertul Metallica? Sau poate doar să reușească să se strecoare prin traficul care a reacționat la cele două evenimente desfășurate simultan în București?

În dimineața aceasta Metallica deja este pe drum spre următorul concert, criza politică internă așteaptă consultările formale amânate de Președinte din cauza Summit-ului B9, iar oaspeții care au participat la acest summit sunt și ei în drum spre casă, ducând cu ei concluziile desprinse în urma discuțiilor avute!

Evident, ziua de azi este un bun prilej de a face un bilanț al acestui summit, mai ales referitor la ce are de câștigat România. În primul rând am putea să spunem că vizibilitate în plan extern, mai ales dacă acest summit ar fi adus ceva nou în peisaj! Altfel, este doar unul dintre cele unsprezece summit-uri anuale derulate de la înființarea acestui format în 2015! Lăsând la o parte dosarele mari de politică externă aflate pe rol, precum vizita lui Trump în China, conflictul din Iran sau conflictul din Ucraina, unde nu cred că cineva s-ar fi așteptat ca acest summit să aibă vreo influență, momentul derulării summit-ului este definit de criza de identitate a NATO, în contextul criticilor lui Trump cu privire la aliații europeni, precum și de repoziționările statele europene în alianțe noi de securitate, inclusiv în cadrul unei Uniuni Europene cu “două viteze”!

   CITEȘTE ȘI

Preşedintele Poloniei: Atât Polonia în nord, cât şi România în sud sunt acele cetăţi de pe flancul estic al NATO

Întrebarea care se pune este referitoare la locul și rolul României în acest peisaj al evoluțiilor de securitate pe continentul european. Cum altfel putem descifra ce putea pune România pe masă la acest summit dacă nu prin recursul la istoria recentă?

Mai precis, în august 2025, autoritățile române începeau să vorbească, timid ce-i drept, despre oportunitatea construirii unei fabrici de drone cu tehnologie ucraineană și bani din SAFE pe teritoriul României. Apoi, în decembrie 2025, Nicușor Dan a fost prezent la Helsinki, unde opt state membre ale UE s-au întâlnit pentru a sublinia importanța prioritizării apărării frontierei estice a Uniunii, în special prin proiecte din cadrul inițiativei “Eastern Flank Watch”, inclusiv capacități de apărare cu drone.

În acest sens, participanții au cerut oficial, dat fiind faptul că doar două zile mai târziu, urma să aibă loc ședința Consiliului European, ca Uniunea Europeană să accelereze viitoarele inițiative de combatere a dronelor și de apărare a frontierelor, pe fondul opoziției unor state membre față de proiecte.

Însă, la ședința Consiliului European nu s-a discutat, la modul concret, despre calendarul finanțării și implementării “Eastern Flank Watch”. Ce s-a întâmplat în Europa? Franța, Germania, Italia, Polonia și Marea Britanie s-au reunit, în luna februarie, în Polonia, anunțând inițiativa „Low-Cost Effectors and Autonomous Platforms” (LEAP), care vizează demararea unui proiect comun pentru producția de drone.

CITEȘTE ȘI

Zelenski: Producția de drone depinde de banii UE

Dacă e să ne uităm la componența B9, statele baltice și Polonia își propun să-și coordoneze eforturile pentru a asigura finanțare UE ca să achiziționeze în comun echipamente în cadrul SAFE, îmbunătățind astfel eficiența, prin interoperabilitatea sistemelor naționale. Deci, Polonia acționează ca un facilitator pentru statele baltice în includerea acestora în inițiativa LEAP!

Ce putea să obțină România la acest summit în această direcție? Poate o integrare în sistemul LEAP, prin extinderea acestui proiect la nivelul întregului flanc estic al NATO? De ce nu s-a putut? Oare are legătură cu faptul că Zelenski nu a făcut un anunț referitor la semnarea vreunui acord referitor la construirea unei fabrici de drone în România, precum anunțul referitor la acordul semnat ieri, chiar în marja summit-ului de la București, cu președintele Lituaniei, tocmai referitor la producția de drone?

O altă ambiție care nu s-a materializat este cuprinsă inclusiv în titlul documentului oficial adoptat la București, mai precis “Declarația Comună a Summit-ului B9 și al Aliaților Nordici”, care ne arată că nu s-au făcut pași concreți în direcția extinderii acestui format regional, deși Președintele Poloniei anunța, cu ocazia vizitei lui Nicușor Dan la Varșovia, în luna martie, că a adresat invitații statelor nordice în acest sens:  “în luna mai vom avea summit-ul formatului B9… dorim să extindem acest format B9 în formatul B12 sau 11… în mai, în timpul summit-ului, vom putea să extindem această invitație înspre țările scandinave”.

CITEȘTE ȘI

Miruță: „Înzestrarea Armatei nu se rezumă la SAFE”

O aderare a acestor aliați nordici la Formatul B9 ar fi fost nu doar un succes diplomatic ci un bun prilej ca programe de tipul LEAP sau orice alte formate de securitate regională de la Marea Baltică să fie extinse și spre Marea Neagră.

Pentru că România nu prea are cu cine să dezvolte parteneriate regionale de apărare și securitate la Marea Neagră! Bulgaria este rezervată în a face mai mult decât este obligatoriu în cadrul NATO sau UE (dat fiind faptul că nu și-a tăiat cordonul ombilical care o leagă de Federația Rusă) , iar Turcia are o abordare de tip “ambiguitate strategică” față de SUA, Federația Rusă și NATO, cu accent pe promovarea poziției sale de forță la Marea Neagră, deci nu de colaborare cu România. După cum s-a văzut, nici măcar nu au fost prezentă la acest summit B9 de la București!

Iar soliditatea acestui format regional este serios pusă la îndoială și de trei dintre membrii săi, Ungaria (reprezentată doar de ambasadorul său din România, care a exprimat „o abținere constructivă” față de declarația comună adoptată ieri, mai precis noul guvern al Ungariei nu se pronunță în favoarea sau defavoarea acestei declarații comune), Slovacia (chiar dacă Președintele a fost prezent la București, nu putem trece cu vederea că Prim-ministrul a fost singurul oficial european prezent, săptămâna trecută, la parada lui Vladimir Putin de la Moscova) și Bulgaria (care s-a opus introducerii, în declarația comună a unuia dintre summit-urile B9 anterioare, a unei rezoluții de coordonare a membrilor pentru ajutorarea Ucrainei).

CITEȘTE ȘI

Gaură de 4 milioane de euro în portofelul AUR. Cum strânge Simion mărunțișul

În rest, pe hârtie lucrurile sună optimist, declarația comună vorbind despre: hotărârea de a construi NATO 3.0 prin promovarea unei Europe mai puternice într-un NATO mai puternic, menținerea angajamentului ca planurile de apărare ale NATO să îndeplinească obiectivele privind capabilitățile, mobilitatea și activarea militară (inclusiv extinderea sistemului NATO de conducte de combustibil către Flancul Estic), condamnarea acțiunilor extrem de conflictuale ale Rusiei împotriva aliaților, angajamentul de a proteja infrastructura maritimă critică și de a susține libertatea de navigație, menținerea angajamentului de a satisface cele mai urgente nevoi de apărare ale Ucrainei prin toate mijloacele și instrumentele disponibile, inclusiv inițiativa NATO privind Lista de achiziții prioritare necesare apărării Ucrainei (PURL), depunerea de eforturi pentru parteneriate mai strategice, coerente și eficiente, aprofundând cooperarea NATO-UE și consolidând angajamentul cu partenerii cheie, inclusiv cu Republica Moldova.