Țapul ispășitor al dezastrului umanitar din Mediterana

S-a întâmplat ceea ce o bună parte a presei italiene şi mai mulţi procurori anunţaseră încă din 2016. Autorităţile italiene au blocat prima navă operată de un ONG care participa la misiuni de salvare a imigranţilor din Marea Mediterană.

Au trecut luni bune de când presa din Peninsulă şi unii procurori au informat că navele operate de ONG-uri sunt suspectate că oferă servicii de „taxi“ pentru imigranţi şi că există suspiciunea comunicării între acestea şi traficanţii din Libia. După ce a primit undă verde din partea Germaniei şi a Franţei, guvernul de la Roma a elaborat un cod de conduită pentru aceste nave: trebuie să aibă la bord reprezentanţi ai autorităţilor italiene, nu pot prelua imigranţi din bărci care nu sunt în pericol de a se scufunda, nu pot comunica în niciun fel cu traficanţii (nici prin semnale luminoase) şi nu îi pot aduce în porturile italiene dacă îi preiau în apele libiene; în caz contrar, ONG-urile nu vor mai avea dreptul să-i aducă pe imigranţi în Italia. Este un cod de conduită adoptat după înregistrarea unui val de imigranţi în cursul acestui an, 35% din operaţiunile de salvare fiind executate de către ONG-uri.

Sechestrarea preventivă în Insula Lampedusa a navei Iuventa, operată de ONG-ul german Jugend Rettet, a provocat o vie polemică în presa italiană şi nu numai. Magistraţii arată că nava a preluat imigranţi dintr-o ambarcaţiune care nu era în pericol, într-o operaţiune care nu a părut una de salvare, cât de transbordare, şi că nava s-a aventurat adânc în apele teritoriale libiene. ONG-ul german arată însă că orice ambarcaţiune pneumatică aflată în larg este considerată a fi în pericol.

Doar trei din cele nouă ONG-uri care operează în Italia pentru salvarea imigranţilor au semnat amintitul cod de conduită. Motivul real al sechestrării navei, scrie presa italiană, este că ONG-ul german nu a semnat acest document. Pentru site-ul Linkiesta, Iuventa şi Jugend Rettet nu sunt decât nişte ţapi ispăşitori ai haosului din Mediterana. Vinovaţii ar fi conducătorii agenţiei europene de pază a frontierelor, Frontex, căreia armata italiană i-a cedat operaţiunile din Mediterana. „Am cedat o operaţiune pe care o gestionam mai bine noi înşine.“ Statul italian a reluat operaţiunile recent, cu rezultate extrem de bune, dar la un cost foarte mare. Apoi, apare problema relaţiilor cu Libia, fostă colonie italiană, unde preşedintele francez Emmanuel Macron încearcă să preia rolul de mediator al Romei, un demers criticat de guvernul italian. Rezultatul, arată presa italiană, este, pe moment, dezastruos: dacă premierul recunoscut internaţional, Faiez Sarraj, a acceptat intrarea vaselor militare italiene în apele teritoriale libiene, generalul Khalifa Haftar, cel mai puternic lider militar din Libia, a anunţat că va ordona bombardarea oricăror nave străine depistate în apele teritoriale. „Strategii disfuncţionale, costuri dublate, îmbarcări, debarcări, operaţiuni de salvare la un număr-record şi, după toate astea, monstrul care este lovit e un mic ONG al unor tineri berlinezi“, scrie Linkiesta.