Teologia banilor: PIB-ul mondial este de 86.000 de miliarde de dolari. În jocul global al banilor de azi, o peşteră cu 200.000 de miliarde de dolari garantează stabilitatea muntelui de 86.000.
Banii din peşteră reprezintă un sistem para-bancar (paralel) slab reglementat: fonduri de pensii, societăţi de asigurări etc. Când apar ameninţări asupra peşterii, băncile centrale tipăresc bani cu acoperire economică în viitor ca să nu se instaleze neîncrederea în banii din peştera prezentului.
Acest joc aduce, aşadar, tot mai mulţi bani din viitor în prezent. La ora actuală, în jur de 50 la sută din banii prezentului provin din viitor. În 2009, doar 46 la sută din banii aflaţi în circulaţie erau aduşi din viitor. Nu ştie nimeni care ar putea fi pragul la care s-ar putea rupe încrederea în rolul banilor din viitor la echilibrarea muntelui de bani din prezent. În practica împrumuturilor clasice, când un stat a ajuns la o datorie publică de 60 la sută din PIB-ul său, se consideră că a fost trecută o linie roşie de risc. Care e linia roşie de risc în sistemul bancar paralel reprezentat de peştera lui Ali Baba? Nu poate spune nimeni nimic. Totul e fără precedent. Încrederea în banii din peşteră reprezintă un joc psihologic în care, de dragul stabilităţii pensiilor noastre private şi a asigurărilor pe care le plătim, acceptăm să luăm bani din veniturile generaţiilor viitoare fără să le putem întreba dacă sunt de acord să ne împrumute pe noi, cei care vom fi oale şi ulcele când ele vor resimţi în buzunare lipsa acestor bani. Dar o vor resimţi?
Intuitiv, avem o imagine a unei peşteri care se face tot mai mare în burta unui munte. Cândva, muntele se va prăbuşi în golul din peşteră?
Numai că golul din peşteră nu e spaţial, ci temporal. Volumul peşterii se umflă cu temporalitate, nu cu spaţialitate. Pare că acest joc are să cadă ca un castel de cărţi doar atunci când se va diminua practic încrederea noastră în viitor.
Straniu joc! Straniu de tot, pentru că – vedeţi? – ar putea să cadă doar dacă nepoţii noştri de mâine-poimâine s-ar panica azi.
Jocul seamănă cu un perpetuum mobile al timpului, nu al energiilor? Seamănă. Doar când nu va mai fi timp în viitorul oamenilor, acest joc are a deveni de nejucat.
În fond, totul se joacă pe esenţa banilor. Ce sunt ei? Dacă ei sunt concepuţi a fi o putere simbolică limitată în timp, avem viziunea clasică. Dacă îi concepi a fi o putere reală, nelimitată în timp, avem viziunea unui perpetuum mobile.
În măruntaiele acestui perpetuum mobile, grija cea mai importantă a creatorilor de bani are a fi monitorizarea inflaţiei globale. Dar şi inflaţia creşte ori scade în funcţie de psihologia încrederii noastre în viitor. Cel imediat, acum. Care se clatină ori nu se clatină în funcţie de optimismul nostru cu privire la viitorul cel lung.
Un teolog anarhist ar putea spune aşa: ceea ce cândva a fost credinţa în Dumnezeu a devenit, iată, încrederea în bani.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Super . Multumesc domnule Buduca ca-mi justificati imprumuturile !
Au fost cazuri in care economii latino-americane (pe de-a-ntregul, laolalta cu statele respective) au fost salvate de banii narcotraficantilor ! Daca nu ma insel si Mexic-ul a fost intr-o situatie asemanatoare.