Marți, la Aachen, cancelara Angela Merkel și președintele Emmanuel Macron au semnat un nou tratat fraco-german, o continuare a Tratatului de la Elysee semnat în 1963 de cancelarul Konrad Adenauer și președintele Charles de Gaulle, tratat care a rămas un simbol al reconcilierii franco-germane, după aproape un secol de războaie.
Presa anglo-saxonă neoliberală nu vede în noul tratat de la Aachen decât un simbol al aceleiași cooperări ieficiente franco-germane, o exprimare a dezideratelor celor două țări legate de UE și o un exercițiu de retorică. Financial Times și The Economist au ajuns la titluri aproape identice pentru analizele dedicate Tratatului de la Aachen. ”Franța și Germania semnează un nou tratat la Aachen, dar celebrarea este un semn de slăbiciune”, titrează The Economist. ”Merkel și Macron își trădează slăbiciunea cu un tratat de la Aacehn prudent”, scrie Fiancial Times. Peste Ocean, Bloomberg titrează ”Franța și Germania au nevoie de mai mult decât o reînnoire a angajamentelor”.
Neoliberalii britanici nu dau sanse axei franco-germane
Cu alte cuvinte, cei care nu văd cu ochi buni întărirea unei axe-franco-germane nu au a se teme de Tratatul de la Aachen, iar cei care visează la o Europă mai unita, până la federalizare, în jurul acestei axe nu ar trebuie să aibă multe motive de optimism. Tratatul de la Aachen nu face decât să reia angajamente vechi din 1963 și să le adapteze la evoluțiile întâmplate în procesul integrarii europene, care mai degrabă au complicat decât au accelerat proiectul european, adăugând 22 de noi state membre celor șase de atunci, adăugând complicatul Brexit și fronda eurosceptică din Europa Centrală, de Est și de Sud. Apoi, divergențele franco-germane au devenit tot mai evidente în perioada de după criza economică, cu Franța marșând pe ideea unui buget european, a unei fiscalități comune și a mutualizării datoriilor economiilor mai slabe, în timp ce Germania, singurul stat UE care face an de an surplus comercial consistent, susține rigoarea bugetara și fiscală prusacă. Un ultim argument important al celor care susțin că Tratatul de la Aachen este mai mult un exercițiu retoric și de imagine este situația în care se află cei doi lideri – Merkel a renunțat la președinția CDU și a anunțat că este ultimul ei mandat de cancelar, în timp ce Macron s-a văzut nevoit să-și dilueze reformele neoliberale sub presiunea protestelor ce durează de două luni. Doi lideri contestați acasă nu pot iniția o revoluție în exterior.
Statul țărilor de mâna a doua, aproape oficializat
Tratatul de la Aachen a fost publicat pe site-urile Cncelariei germane și Președinției franceze. În paginile sale găsim mai toate elementele unei viitoare Europe cu mai multe viteze, o Europă despre care președintele Macron a vorbit deseori, în care statele de mâna a două sunt lăsate la periferie, cu politici de austeritate, cultivand spaimele și preconceptele induse de la centru, cu sarcina păzirii limesului în fata migranților, rușilor, Chinei. O analiză publicată recent de agenția Stratfor sugera că poate exista o frână în calea ambițiilor Franței de a trece oficial la o Europă cu mai multe viteze, pentru că mai toate statele care ar intra în categoria paria fac parte din hinterlandul german – statele central și est-europene. O asemenea mișcare al crea resentimente în aceste state și ar mări probabilitatea alunecării lor spre China sau Rusia. Însă, la fel de bine, perspectiva Europei cu mai multe viteze poate încuraja Berlinul să își extinda și maui mult dominația economică și modelul german de producție și al pieței muncii în aceste state.
Ce prevede Tratatul de la Aachen
Apoi, Tratatul creează unu Consiliu de miniștri franco-german, un Consiliu franco-german pentru apărare și securitate, un Consiliu franco-german al experților in economie, se spune negru pe alb că membri ai unui guvern vor participa la ședințe de guvern din cealaltă țară cel puțin trimestrial. Tratatul prevede coordoarea producției și exporturilor militare, prevede ca Franța se angajează să susțină obiectivul Germaniei de a dobândi un loc de membru permanent în Consiliul de Securitate ONU, că Franța își va coordona poziția împreuna cu Germanaia în Consiliul de Securitate ONU. Tratatul vorbește despre crearea unei ”culturi militare comune”, despre exerciții militare comune și un nucleu franco-german al unei viitoare armate europene. Tratatul stabilește o politică specială pentru regiunile de graniță, unde legislația locală, elaborata de autoritățile locale franceze și germane, poate avea întâietate în fața legilor naționale. Tratatul are un capitol aparte destinat schimburilor culturale, armonizării politicilor educației, înaltelor tehnologii.
Laboratorul noului ”imperiu” european
Oricât de deranjante ar părea divergențele dintre Franța și Germania, oricât de slabi ar părea liderii ce au asemnat Tratatul de la Aachen, oricât de complicate par disputele din UE din acest moment, este greu de crezut că angajamentele luate la Aachen pe axa franco-germană nu vor deveni obligatorii și pentru restul Europei. E greu de crezut că noua Europă a Apărării nu se va extinde și asupra altor state, că politicile economice și fiscale franco-germane nu vor cuprinde și alte state UE, că integrarea dincolo de legile naționale din regiunile de graniță nu este decât un experiment de laborator ce va fi extins în Europa. Si astfel, dupa cedarea monedei, statele nationale isi vor ceda si celelalte atribute suverane – taxele și conscripția – totul intr-un sistem supranational gandit de două țări, Franța și Germania.
Brexitul, catalizatorul axei franco-germane
Analizele publicațiilor ce vor să reducă importanța Tratatului de la Achen ocolesc elegant un fenomen uriaș – ieșirea Marii Britanii din UE. Dincolo de modelul economic și social distinct adus de Marea Britanie în UE, guvernanții de la Londra au avut un impact major constant în evoluția politică și economică a proiectului european după 1975. Să luăm doar exemplul ultimei Comisii Europene, condusă de Jose Manuel Barroso: Marea Britanie a votat împotriva inițiativelor germane mai mult decât oricare alt stat membru, iar majoritatea alianțelor anti-Germania sau anti-Franța din comitetele Comisiei și din Consiliu s-au constituit în jurul Marii Britanii. În acest fel s-a păstrat proiectul european așa cum îl cunoastem – fără recunoașterea oficială a existetei țărilor de mâna a doua, fără transferuri neintrerupte de suveranitate către Bruxelles, fără o Armată Europeană care să dubleze rolul NATO și al Americii in Europa, cu o contrabalasare a puterii Băncii Centrale Europene de la Frankfurt de către puternicul centru financiar de la Londra. Marea Britabie a fost un factor ponderator de care s-au folosit inclusiv statele central și est-europene amețite de graba integrării și trasferului de suveranitate.
Odată cu Brexitul, acest factor ponderator dispare, iar un nou tratat franco-german are șanse să aducă mai mult decât simbolism și retorica. UE trebuie să devină ”un fel de imperiu, precum China sau SUA”, spunea în 2018 ministrul francez al Economiei, Bruno Le Maire, într-un interviu pentru ziarul economic german Handelsblatt. ”Folosesc termenul pentru a sublinia că intrăm într-o lume în care puterea contează. Totul va fi despre putere, tehnologică, economică, financiară, monetara, culturală – totul va fi decisiv. Europa nu mai poate fi timidă când e vorba de folosirea puterii. Am discutat prea mult despre asta. Acum este vremea deciziilor!”.
Diavolul se ascunde în detalii
Ieșirea Marii Britanii din UE va spori forța Frantei și Germaniei în Consiliul UE. Voturile acestor cele mai populate state europene vor cântări mai greu. Însă regulile de vot pentru majoritatea calificată din Consiliu nu le ofera puteri depline, câtă vreme sunt necesare voturi din partea acel puțin 15 state.
Însă nu doar Consiliul contează, mai cu seamă că, în mod tradițional, aici deciziile se adoptă prin vot unanim. Diavolul stă în comitologie, procesul opac prin care experți din statele membre stabilesc detaliile regulamentelor și directivelor. Miniștrii din Consiliu sau europarlamentarii (lipsiți de drept de inițiativă legislativă!) nu au a face aproape nimic cu acest proces complicat și netransparent de luare a deciziilor. În multitudinea de comitete de experți ai Comisiei se votează prin majoriaite calificata, iar aici, după Brexit, Franța și Germania vor avea 33,38% din voturi, foarte aproape de minoritatea de blocaj, cu ajutorul câtorva mici state interesate. Parisul și Berlinul vor avea o uriașă pârghie de șantaj, pe care o vor folosi pentru trecerea legislației franco-germane și pentru împlinirea dezideratelor din Tratatul de la Aachen.
Umbrele Europei franco-germane
Și dacă o integrare mai profundă, mergând până la federalizare este calea cea mai buna către prosperitate in Europa? Desigur, este o ipoteză de lucru, însă întunecată constant de modul în care acționeaza axa franco-germană și de o realitate expusa mereu de la Paris – statele estice nu au loc în această nouă Europă, ci la periferia ei.
Un exemplu este scandalul glifosfatului, un erbicid produs de compania americană Monsanto, interzis în UE și apoi reautorizat, la finalul anului trecut. Acum, la începutul lui 2019 a ieșit la suprafață faptul că studiile cerute de Comisia Europeană pentru reautorizare au fost efectuate de o companie germană care a pur și simplu a copiat referatele Monsanto ce arată că erbicidul nu este cancerigen. Nu este vorba despre o manifestare a prieteniei germano-americane în dauna sănătății europenilor, ci de interse de afaceri germane, pentru că Monsanto a fost achiziționată în 2018 de concernul german Bayer, ceea ce explică și graba de a reautoriza glifosfatul. În Franța, o lege națională a interzis imediat reautorizarea erbicidului.
Dar la București, Varșovia sau Budapesta, vom dezbate și vom duce pe mai departe războaie fratricide sub masca antiocorupției, în timp ce vom mânca glifosfat Bayer.
Un alt exemplu este modul în care a tratat Franța criza migrației iscată de prietenii de peste Rin. Polițiștii francezi îi aruncau imediat peste graniță pe imigranții ce treceau Alpii venind din Italia, de câteva ori intrând bine pe teritoriul statului vecin. Când noul guvern de la Roma a refuzat să mai primească imigranți, președintele Macron a vorbit despre guvernanții italieni ca despre ”o lepră care se întinde”. La fel și în cazul angajaților din Est delocalizați în Europa. Câtă vreme șoferii estici făceau munca grea și câștigau o pâine amară în Vest, liderii francezi au tăcut, complice cu patronatele, dar când probleme sociale au apărut, au găsit țapul ispășitor – dumpingul social al Estului. La fel și în cazul romilor, folosiți ca țap ispășitor pentru mușamalizarea afacerii de finanțare electorală ilegală Sarkozy-L’Oreal. Apoi, președintele Emmanuel Macron sustține că statele estice se comportă în UE ca într-un supermarket – iau doar ceea ce doresc, nu și obligatii, valori comune, stat de drept. Să sugereze oare președintele-bancher al Frantei că esticii ar trebui, așa cum o făceau în timpurile socialiste, să cumpere și câte o obligatorie pungă de creveți vietnamezi, doar că acum este vorba de câte un sistem antirachetă produs de franco-italienii de la MBDA, de elicoptere și avioane de luptă ale franco-germanilor de la Airbus?
”Nu există în Europa o țară care să treacă mai ușor decât Franța peste regulile Uniunii, ignorând cu o nepăsare galică orice proteste ale Bruxellesului”, scria revista britanică The Spectator. Pentru a continua apoi: ”Motivul pentru care președinții Franței au iubit mereu UE este că UE e mai mult sau mai puțin condusă de ei, pentru ei”. Având în vedere și politica, mult mai puțin vocala dar foarte limpede, a Berlinului, axa franco-germană ce se afirmă în UE nu poate decât iubi proiectul european, unul creat și condus de Germania și Franta pentru Germania și Franța.
O senila (cancelara Germaniei) si un globalist primitiv care isi masacreaza poporul in strada. Ce poate sa iasa de aici.O hirtie fara valoare! Un rahat! Sa le fie de bine cind l-or minca. Sau poate vor UE doar cu Olanda si cu Spania, si atunci nimeni nu-i contrazice , fiindca lumea e satula de caricaturile astea gen Macron si Merkel.
Am auzit la radio ca Macron este in cautarea unor ‘’elite strategice’’ pentru imperiul UE franco-german ; iar Mutti cea crestin-democrata este plina de repulsie fata de populism si nationalism, care ar periclita programul si viitorul UE…Imi amintesc ca prin in 1939-40 Hitler fusese supranumit un geniu strategic, mai presus de aura lui Bonaparte( pe care vrea sa-l imite Macron) … Asemenea genii au ruinat Europa, au semanat saracie, suferinta, moarte… Cand au instalat sovieticii regimul comunist în România învinsa înca aveam o societate structurată organic si elite conştiente de linia naţională pe care încercau să o urmarească. De aceea comunistii au avut opozitie pana prin 1968. Cand elitele strategice ale capitalului occidental, cu acordul celor rusesti, au acaparat România după 1989, nu am avut oameni cu energii pozitive, nationalisti exponentiali precum Tutea , Vulcanescu , care sa lucreze pentru readucerea României la anvergura ei adevarata, sociala si crestina, neinhibată de culturile negativiste din import. Traim într-un timp nenorocit al superputerilor militare care practica la periferii, in tarile clientelare colonizate, fragmentările politice, economice şi sociale operate cu ajutorul serviciilor clandestine si al tradatorilor locali care joaca prost roluri de populisti…
Am auzit la radio ca Macron este in cautarea unor ‘’elite strategice’’ pentru imperiulUE franco-german ; iar Mutti cea crestin-democrata este plina de repulsie fata de populism si nationalism, care ar periclita programul si viitorul acestei afaceri UE…Prin 1939/40 Hitler fusese supranumit de aparatul propagandei un geniu strategic, mai sus de aura lui Bonaparte( pe care ar dori sa-l imite Macron) … Asemenea ‘’genii’’ au ruinat prin conflicte Europa, au semanat saracie, suferinta, moarte. Cand au instalat sovieticii regimul comunist în România învinsa mai aveam înca o societate rurala structurată organic si elite conştiente de linia naţională pe care încercau să o urmarească. De aceea comunistii au avut opozitie pana prin 1968. Cand elitele strategice ale marelui capital occidental, cu acordul celor rusesti, au acaparat România după 1989, nu am avut oameni cu energii pozitive, nationalisti exponentiali precum Tutea , Vulcanescu , care sa lucreze pentru readucerea României la anvergura ei adevarata, sociala si crestina, neinhibată de culturile negativiste din Occident. Traim într-un timp nenorocit al superputerilor militare care practica in tarile clientelare colonizate fragmentările politice, economice şi sociale operand cu ‘’mana invizibila‘‘ a pietei, a marilor concerne extractive de resurse protejate de servicii clandestine si de oligarhi locali ce joaca prost roluri de populisti…
Nu stiu daca este retoric ,dar tratatul bilateral de la Aachen, este o „lovitura la Tratatul de aderare”la UE ,neputand fi acceptat.
In fata marseviei Frantei si Germania de a califica tarile din centrul,sud-estul Europei drept tari d emana a doua, de granita, paria, Tratatul de aderare la UE, semnat de Romania, se impune a fi denuntat!
Uniunea Europeana sunt toate tarile egale si suverane, nici-o cedare de suveranitate catre nucleul FASCIST Franta F-Germania nu poate fi admisa ,contravenind Tratatului semnat la aderare, deoarece acest nucleu dur fascist are intentia sa-si impuna angajamentele luate la Aachen pe axa franco-germană sa devina obligatorii și pentru restul Europei, aceasta insemnand DISCRIMINARE,STRUCTURA SUPRASTATLA ,regiuni fara drepturi egale si deci federalizare.-De ce fascisms, a la Hitler ?-Iata : Ministrul francez al Economiei, Bruno Le Maire, într-un interviu pentru ziarul economic german Handelsblatt. ”Folosesc termenul pentru a sublinia că intrăm într-o lume în care puterea contează. Totul va fi despre putere, tehnologică, economică, financiară, monetara, culturală – totul va fi decisiv. Europa nu mai poate fi timidă când e vorba de folosirea puterii. Am discutat prea mult despre asta. Acum este vremea deciziilor!”.DECI PT BRUNO LE MAIRE ISI PIERDE Romania suveranitatea, viitorul si fiinta sa nationala, sociala ,pt. acest hitlerist, pt. MAcron bilderbergul, pt.Merkel sorosista si securist stassi, destestati si pe care tarile lor ii izgoneste?Isi lasa „politica”fascista ,”mostenire”UE? UE sa dea palme cocosului galis si teutoanei prusace si daca nu o face, ROAMNIA sa proclame RO-EXIT !DIN CAUZA nemerniciei-Frantei si Germaniei,factorul ponderator Marea Britanie a preferat sa paraseasca barca neo-hitleristilor franco-germani,ce au distrus Europa!
Tot n-am inteles in ce calitate a fost werneru acolo, ceva pe post de tine calu’?
Citez din articol:”Un exemplu este scandalul glifosfatului, un erbicid produs de compania americană Monsanto, interzis în UE și apoi reautorizat, la finalul anului trecut. Acum, la începutul lui 2019 a ieșit la suprafață faptul că studiile cerute de Comisia Europeană pentru reautorizare au fost efectuate de o companie germană care a pur și simplu a copiat referatele Monsanto ce arată că erbicidul nu este cancerigen. Nu este vorba despre o manifestare a prieteniei germano-americane în dauna sănătății europenilor, ci de interse de afaceri germane, pentru că Monsanto a fost achiziționată în 2018 de concernul german Bayer”. Asta este esenta noului UE. Pentru cine a uitat, cel de-Al Doilea Război Mondial a fost nu numai pregătit, ci şi facilitat logistic şi tehnic de către cel mai mare şi mai renumit cartel al petrolului şi medicamentelor de la acea vreme, şi anume cartelul german IG Farben, format din Bayer, BASF, Hoechst şi alte companii chimice.
A mai incercat unul cu mustacioara acum 80 de ani o manevra asemanatoare si pana la urma a luat-o in bot urat. Iar faptul ca cocosii se lasa calcati in picioare de nemti chiar nu e o noutate. Astia chiar nu l-au meritat pe Napoleon. Dar Napoleon nu era francez! Oricum, noua ciur-papir nasita la Aachen are valoare zero. UE e pe nasalie si cu vata-n nas. Mai trist e ca se gasesc diversi prin Europa estica sa le ia scamele de pe toale. Ma rog, fiecare cu „placerea” sa!
Lasati bai propagandisti mafioti, stati voi aici in Rumanica ca noi astia care vrem sa muncim si sa traim cinstit plecam la ei. Venezuela scrie pe voi.
Istoria se repeta apoape milimetric, doar generatiile de decidenti filfizoni si masele de naivi se schimba. Ca Franta o v-a lua in bot (a cata oara – cine ar putea crede ca serviciile prietene sunt straine miscarii vestelor galbene?) chiar nu conteaza, NOI suntem iarasi in categoria si alti (furnizori de resurse si moneda de schimb), ca vina este a noastra si alor nostri ramane o amaraciune de nedescris si de netagaduit – marii nostri decidente din lupta de asi salva piele din dosarele cu marsavii comise, chiar nu mai au timp si energie pentru tara – pe care cred dement ca si-au insusit-o, si o trateaza ca obiect de joaca si mijloc de satisfacere a ambitiilor nebune.
E greu când ajungi să faci ce dictează „iubiţii din SUA” ce înainte vă dictau ăia „din URSS” stimaţi tovarăşi, hur.a.a.a
Ce face Putin cand vrea sa bage un bat in rotile NATO ? Ii incurajaza pe europeni sa creada ca pot face ei o forta de descurajare franco-germana. Un argument in plus (daca mai era nevoie !) pentru britanici….
@A bon entendeur, salut !.
Da, britanicii stau si rad cand il vad pe infoiatul cocos galic Macron izgonit dupa ce a castigat dubios votul,cand o vad p0e teutona stassi Merkel data jos de pe soclu,ambii facand ravagii pri Europa si incercand „o forta de descurajare antiputin?Pai d e unde ?Frantuzii au fost mereu revolutionari si marxisti si moscoviti,pt.ca si Moskova era frantuzita si tovarasul Napoleon a vrut sa fie putin Tar al Rusiei pana a luat-o in bot de la siberianul imperiu ,regretand ca a parasit datelurile, iatacurile si rafinamentul de acasa,asprimea mujicilor c el-au baut mar ,nefiind decat neplacuta.Totusi, citeam pe Louis Aragon,pe acel Andre Maurois si pe altii, cand ei propagau cele mai „:progresiste idei”despre infratire,iubire intre oamenii mapamondului sub anestezia Rev.de la 1789!Apoi sa nu uitam germania socialista ce l-au prasit pe Marx,Engels ,Lenin si alti rev.adusi in vagon sigilat cu plumb,pe Trotki etc.si car eprin bancile ei,plus americane ,evreiesti au finantat rev.din oct,1917 etc.Deci stie Putin ce „forta de descurjare „il asteapta ,adica praf in ochi ,UE vrand sa devina IMPERIUL FRANCO(CAROLINGIAN?)-GERMAN(al luI ADOLF HITLER?)avand toate tarile din centrul si sudul estul Europei,drept piete, tinte si de „granita” ale Imperiului ,PARIA imperiului lor?NUMAI BINE, RO, devine punte de legatura intre IMperiul lui PUTIN si imperiul FRANCO GERMAN,ca tot este pe „granita”pt. Merkel si Macron !Nerusinarea acestor borfasi INTERNATIONALI NU ARE MARGINI!
Evident ca efectul de descurajare este nul. Pentru Putin important a fost sa fragmenteze dispozitivul NATO. Pentru Trump era clar ca Franta este neomarxista si ca Germania este captiva rusilor. In aacst context, statele din Estul Europei vor avea o decizie importanta de facut: sa ramana ancorati in dispozitivul NATO sau sa joace menuetul franco-german care nu ofera nicio perspectiva. Mai mult decat probabil ca Polonia va tine aproape de NATO, implicit de Marea Britanie. Romania ar trebui sa faca la fel dar Presedintele nostru pare sa aiba alta agenda. Ar fi tregic daca singura alternativa la putinismul PSD ar fi asta…..Achtung minen !
ROEXIT-ul devine tot mai „de luat in considerare” ! Si nu este propaganda rusa cea care-l induce in Romania ci aroganta U.E.-ului, a Germaniei, Austriei, Olandei precum si a acestui „guvernator” pus de Germania in Romania: Iohanis. Mai nou acesta si-a propus sa separe Moldova de Muntenia ! Pai nu cumva el este agentul rusilor ?
Eu cred ca cel mai important este dorinta Germaniei de a obtine un loc in Consiliul de Securitate al ONU, adica recunoasterea internationala a unei mari puteri. Ambitia imperiala a Germaniei este intiparita in genele acestui popor la fel si al rusilor. Recunoasterea aceasta le-a fost refuzata atat inaintea WW1 cat si inaintea WW2. Ce a urmat este istorie deja dar se zice ca se poate repeta. Cu toate acestea exista si o speranta. In urma WW2 Gernania dar si Japonia si Italia infrante au primit cadou o constitutie cu restrictii si armata de ocupatie(scuzati…prietena) care sa le asigura nevoia de aparare. Sa speram ca britanicii vor gasi un nou Churchill si nu un nou Chamberlain. Ce curios pica acest Brexit? Luati o harta a Europei si trageti imaginar o linie de la Marea Baltica la Marea Egee pe undeva pe la Tesalonik. Aceasta linie trece prin Polonia si Romania tarile care stau in calea infratirii a doua puteri europene complementare. Polonia si-a facut cunoscuta optiunea de aliante strategice. La fel Romania a ales si va trebui sa accepte hegemonia anglo-americana chiar imperfecta cum este sau sa se lase prinsa in clestele germano-rus(era sa scriu sovietic). Asta in cazul in care istoria nu se repeta.
Romanii si polonezii stiu cel mai bine la ce duc aranjamentele ruso-germane asa incat, daca vrea sa evite repetarea situatiei tragice din 1940, pentru Romania nu exista alta optiune decat sa se mentina pe axa Washington – Londra. Forta franco-germana anuntata prin tratatul recent semnat este iluzorie si nu face decat sa slabeasca pozitia NATO in Europa. Cu atat mai necesare devin pozitia si consecventa Romaniei. Tocmai din acest motiv, asupra Presedintelui Romaniei urmeaza a se face presiuni din ce in ce mai mari insa ar fi o eroare catastrofala ca el sa cedeze si sa abandoneze relatia vitala cu Statele Unite.