Tunurile pe populiștii de dreapta

Consiliul Național, camera inferioară a parlamentului Austriei, a votat pentru ridicarea imunității parlamentare a lui Herbert Kickl, liderul Partidului Libertății, cel mai important partid din parlament, după alegerile din luna septembrie.

Solicitarea ridicării imunității a fost făcută de Birul Federal Anticorupție, care îl anchetează pe Kickl pentru mărturie mincinoasă în timpul unei audieri parlamentare vizând perioada în care a fost ministru de Interne (2017-2019). În acea perioadă, Kickl ar fi folosit fonduri publice, cumpărând publicitate în presă în schimbul unei acoperiri media favorabile. Kickl a negat, însă a fost contrazis de mai multe mesaje de pe telefoanele mobile.

Și-au pierdut imunitatea alți doi membri ai Partidului Libertății, care au fost acuzați că au cântat cântece naziste la înmormântarea unui coleg, fapt care este incriminate de legea din Austria.

Totul se întâmplă în vreme ce, la aproape trei luni de la alegerile parlamentare, Austria nu are încă un guvern. Partidul Libertății a obținut cel mai bun scor din istoria sa, mergând pe o platformă împotriva imigrației, pentru deportarea imigranților care se află acum in Austria. Kickl a propus și amendarea constituției, pentru a permite detenția preventivă în cazul imigranților. Sub conducerea lui Kickl, Partidul Libertății este considerat mai radical decât sub conducerea unor lideri precum Jorg Haider, Hans-Christian Strache sau Norbert Hofer.

Președintele Alexander von der Bellen a avut un rol important. În luna octombrie, el nu a respectat cutuma de a cere partidului cu cei mai mulți deputați să formeze guvernul, ci a cerut acest lucru partidelor care respectă ”democrația liberală”. Astfel, conservatorii cancelarului în exercițiu Karl Nehammer și social-democrații (cu cel mai prost rezultat postbelic) negociază de luni de zile formarea unui guvern împreună cu ecologiștii. Președintele Alexander von der Bellen, candidat independent (candidații partidelor tradiționale au avut rezultate dezastruoase, pe primele trei poziții fiind candidatul  Partidului Libertății și doi independenți), a fost ales pentru prima dată în 2016, după repetarea celui de al doilea tur, în urma unei decizii a Curții Constituționale. El câștigase alegerile în fața lui Norbert Hofer, după numărarea voturilor prin corespondență, întârziată circa două zile. Diferența era de circa 30.000 de voturi. La repetarea alegerilor, după șapte luni, von der Bellen a câștigat la o diferență de circa 350.000 de voturi.

Nu a scăpat din colimatorul procurorilor austrieci nici fostul șef al Partidului Libertății. Hans-Christian Strache, vicecancelar în perioada 2017-2019, a fost forțat să demisioneze după un scandal pornit de la înregistrarea unor discuții cu presupusa nepoată a unui oligarh rus despre primirea unui sprijin in presa, în schimbul unor contracte guvernamentale. Înregistrările erau făcute înainte ca Strache să ajungă la guvernare. După ce a demisionat, în presă au apărut fragmente din acea înregistrare din care rezultă că Strache a refuzat oferta făcută de ruda oligarhului rus. A căzut și cancelarul Serbastian Kurz, copilul-minune al politicii austriece, care a făcut o coaliție împreună cu extrema dreaptă. Kurz a demisionat după un scandal despre cumpărarea cu bani publici a unei imagini mai bune în presa, scandal plecat de la dovezi ținute la sertar ani de zile, începând din 2016.

Acum, parlamentarii Partidului Libertății consideră că ridicarea imunității președintelui lor este o manevră politică menita să-l discrediteze, împreuna cu partidul. Punerea sub acuzare a liderilor politici se transformă tot mai des în capital politic. Unii dintre liderii vizați sunt mai reținuți, așa cum a fost cazul lui Donald Trump. Alții sunt mai ofensivi, așa cum se întâmplă cu Marine Le Pen, acuzată că a folosit fondurile primite de la Parlamentul European pentru a-și plăti consilierii din partid. Însă, în ambele, cazuri efectul a fost creșterea în sondaje a politicienilor acuzați. Și premierul israelian Benjamin Netanyahu a reușit să se folosească de procesele de corupție împotriva sa.

Înt-un interval foarte scurt, investigațiile procurorilor și ale presei au ajuns să fie mai degrabă un atu pentru politicienii vizați decât final de cariera. În 2016, fostul premier francez Francois Fillon câștiga alegerile primare din Partidul Republican și devenea candidat pentru prezidențialele din 2017. În decembrie 2016 izbucnește un scandal legat de angajări fictive făcute de Fillon în vreme ce era deputat. Fillon, care era cotat cu prima șansă la prezidențiale, s-a prăbușit la alegeri, care au fost câștigate de Emmanuel Macron, după o finală cu Marine Le Pen. Acum pare mai puțin probabil ca același lucru să se întâmple în cazul lui Kickl sau al lui Le Pen.