Uniunea Europeană se află la răscruce de drumuri. Modul în care ea va arăta peste cinci ani se va stabili în următoarele 3-5 luni, scrie George Soros pentru Project Syndicate.
An după an, UE a reușit să treacă peste probleme printr-o serie de cârpeli. Însă acum se află în fața a două surse de criză existențiale: Grecia și Ucraina. Asta ar putea fi prea mult.
Criza pe termen lung din Grecia a fost prost gestionată de la început și de ambele părți. Acum umorile sunt atât de mari, încât singura alternativă contructivă este aceeași cârpeală.
Dar cu Ucraina lucrurile stau altfel. Este o situație în alb și negru. Rusia lui Putin este agresorul și Ucraina se apără pe sine, dar și valorile și principiile pe care a fost contruită UE.
Cu toate acestea, Europa tratează Ucraina ca pe o altă Grecie. Este o abordare greșită care va duce la rezultate nedorite. Putin câștigă teren în Ucraina, iar Europa este atât de preocupată cu Grecia, încât abia îi acordă atenție.
Deznodământul dorit de Putin în Ucraina este mai degrabă orchestrarea colapsului financiar și politic care să destabilizeze țara, lucru pentru care Putin nu-și va asuma responsabilitatea, decât o victorie militară care l-ar lăsa în posesia și cu responsabilitatea unei părți din Ucraina. Putin a arătat ce dorește mai mult transformând două victorii militare în încetări ale focului.
Slăbirea poziției Ucrainei între cele doua acorduri de încetare a focului – Minsk I, negociat în septembrie 20-14, și Minsk II, încheiat în februarie – relevă proporțiile succesului lui Putin. Dar acest succes este temporar, iar Ucraina este un partener mult prea important pentru ca UE să-l abandoneze.
E ceva profund eronat în politica UE. Cum altfel ar fi putut Putin să-i păcălească pe aliații Ucrainei, nimeni alții decât liderii lumii libere.
Problema este că Europa a pus Ucraina sub perfuzii, ca și Grecia. Prin urmare, Ucraina abia mai respiră, în timp ce Putin are avantajul primului venit. Poate alege între un război hibrid și o pace hibridă, în timp ce Ucraina și aliații săi se luptă să dea un răspuns.
Deteriorarea Ucrainei se accelerează. Prăbușirea financiară despre care am avertizat de luni de zile s-a produs în februarie, când grivna s-a devalorizat cu 50% în câteva zile, iar Banca Națională a trebuit să injecteze volume mari de bani pentru a salva sistemul bancar. Apogeul a fost atins pe 25 februarie, când Banca Națională a introdus controlul importurilor și a majorat dobânda la 30%.
Apelurile președintelui Petro Poroșenko au reușit să readucă valoarea grivnei la nivelul la care a fost fundamentat bugetul pentru 2015. Însă revenirea este una precară.
Acest colaps temporar a redus încrederea populației și a amenințat băncile și companiile care aveau datorii în valută. El a subminat și calculele pe care se bazează programele Ucrainei cu FMI. Astfel, Extended Fund Facility a FMI a devenit insuficientă încă înainte de a fi aprobată.
Însă statele UE, confruntate cu propriile constrâgeri fiscale, nu au dorit să se gândească la un ajutor bilateral și astfel Ucraina continuă să rămâna pe marginea prăpastiei.
În acelasi timp, în Ucraina se impune un program de reforme radicale care devine tot mai vizibil atât pentru ucraineni, cât și pentru autoritățile europene. Între situația externă în continuă deteriorare și progresul intern apare un contrast puternic, iar acest lucru conferă Kievului un aer de irealitate.
Un scenariu plauzibil este ca planurile lui Putin să reușească și rezistența Ucrainei să se prăbușească. Europa s-ar umple de refugiați – o estimare realistă ar fi de circa 2 milioane. Mulți se așteaptă ca acest scenariu să marcheze începutul celui de al doilea Război Rece. Cel mai probabil scenariu este ca victoriosul Putin să-și facă mulți prieteni în Europa, iar aceasta ar face ca sancțiunile împotriva Rusiei să dispară.
Acesta ar fi cel mai rău posibil scenariu pentru Europa, care ar deveni și mai divizată, transformându-se într-un câmp de luptă pentru influență între Rusia lui Putin și Statele Unite. UE nu ar mai fi o forță politică funcțională (în special dacă Grecia ar părăsi zona uro).
Un scenariu și mai probabil este ca Europa să se descurce pe mai departe ținând Ucraina sub perfuzii. Ucraina nu s-ar prăbuși, însă s-ar reafirma oligarhii și astfel noua Ucraina ar începe să semene cu vechea Ucraină.
Pentru Putin, acest scenariu ar fi aproape la fel de bun ca și prăbușirea totala. Însă victoria sa nu ar mai fi la fel de sigură, pentru că ar putea duce la un al doilea Război Rece pe care Rusia l-ar pierde, așa cum Uniunea Sovietică l-a pierdut pe primul. Rusia lui Putin are nevoie de un preț al petrolului de 100 de dolari barilul și va rămâne fără rezerve valutare în 2-3 ani.
Ultimul capitol din ceea ce aș putea numi ”Tragedia Uniunii Europene” este cel în care UE va pierde noua Ucraină. Principiile pe care le apără Ucraina – principiile pe care se bazează și UE – vor fi abandonate, iar UE va trebuie să cheltuiasca mult mai mulți bani pentru a se apăra decât ar fi cheltuit pentru a ajuta noua Ucraină să reziste.
Există și un scenariu mai optimist. Noua Ucraină va supraviețui și va fi hotărâtă să se apere. Ucraina nu se poate compara militar cu Rusia, însă liatii săi vor decide ”să facă totul” pentru a o ajuta, dar fără a se implica într-o confruntare militară directă cu Rusia și fără să violeze acordul de la Minsk. Aceasta nu ar ajuta doar Ucraina; ar ajuta și UE să-și regăsească valorile și principiile pe care se pare ca le-a pierdut. Nu mai are rost să spun că susțin acest din urmă scenariu.
