Deputatul USR Andrei Drancă își dorește noi reglementări pentru legislația specifică jocurilor de noroc. Subiectul a fost abordat în emisiunea Botoșăneanul TV de către colega sa de partid, Raluca Curelariu, consilier local, relatează botosaneanul.ro.
Inițitiva legislativă a pornit se pare din faptul că deputatul botoșănean ar fi cunoscut pentru faptul că „detestă jocurile de noroc pentru că distrug vieți”. Iar dacă ar putea ar scoate aceste unități în afara orașelor.
La acest moment, spune Raluca Curelariu, există reglementări dar nu ar fi suficiente.
„Nu avem nicio limitare în ceea ce privește aparatele de sloturi din zona școlilor. Nu avem nicio limitate în ceea ce privește locațiile pentru pariuri în zona școlilor. Iar chestia asta va fi abordată în proiectul de lege ce sper eu să fie depus în următoarele 2 luni”
Pe lângă îndepărtarea acestor activități din jurul școlilor și liceelor, se urmărește eliminarea reclamelor la pariuri și jocuri de noroc și de pe rețelele de televiziune.
„Așa cum am scos reclamele de la tutun de pe televizor, la fel trebuie să scoatem și reclamele pentru jocuri de noroc de pe televizor, dar și din mediul online. Vedeți reclame la țigări pe Facebook? Nu mai sunt. Lucrul acesta trebuie aplicat și la jocurile de noroc”,
Într-adevăr, dependența de jocuri de „noroc” este o boală sinistră, distruge familii. La fel e și dependența de alcool, dependența de rețele „sociale”, propaganda necontenită sau cenzură necontenită (de exemplu: injecția e bună (să te omoare de altfel), lgbt-ul e „normalitate” , Rusia e „rea”, Ucraina e „bună”) care distruge liberul arbitru și gândirea critică, plus multe alte dependențe promovate pentru subminarea individului la nivel fizic și spiritual (identitatea digitală de exemplu). Problema este de ce e posibilă o dependența/ înrolarea individului prin propagandă? E simplu, pentru că individualismul, persoana însăși a fost suprimată de pe băncile școlii. Se face confuzie (voită de altfel) între grup și echipă. Un grup nu este o echipă. Într-un grup indivizii au aceleași aspirații și nevoi și urmează o dogmă colectivă, într-o echipă indivizii au același scop dar aspirații și nevoi diferite, nu urmează o dogmă colectivă. Școala de azi formează grupuri, nu echipe. Important este că membrii unui grup (de obicei sunt șterși pe creier de propagandă) nu pot forma echipe, nu au autonomie, întotdeauna trebuie să existe cineva care să le spună ce să facă.