Un drum spre pierderea suveranității pavat cu bune intenții

Chiar când Marea Britanie fierbe la focul incertitudinilor Brexitului și guvernul de la Londra este pe punctul de a cădea, cu riscul venirii la putere a unor forțe cu adevărat antieuropene, când Franța este cuprinsă de valul protestelor ”vestelor galbene” și pro-europeanul Macron are nevoie de susținere în fața electoratului revoltat, când mișcările eurosceptice câștigă teren în întreaga Europă și, mai cu seamă, când se apropie alegerile europene, președintele Comsiei Europene găsește cu cale să prezinte o propunere ce nu poate decât alimenta curentele suveraniste.

CE: E timpul să ne reconsiderăm viziunile despre suveranitate

În cursul acestei săptămâni, Comisia Europeana va propune reducerea unuia dintre puținele atribute suverane ce au mai ramas statelor membre – taxele. Bruxellesul dorește ca, pâna la finalul anului 2020, toate politicile fiscale din UE să nu mai fie adoptate prin unanimitatea voturilor statelor membre, ci prin majoritate. ”Pentru Comisie, problema nu mai este dacă trebuie să renunțăm la votul unanim privind taxele, ci cum și când să o facem”, se arată într-un document al executivului UE, citat de Financial Times. Este ”timpul să ne reconsiderăm… viziunile tradiționale despre suveranitate”, se arată în documentul citat de Financial Times. ”Statele membre invocă uneori suveranitatea și unanimitatea doar pentru a bloca propunerile UE”, arată documentul. ”De-a lungul timpului, argumentul suveranității a fost folosit pentru a proteja interesele nationale. Anumite state membre și-au construit modelul de afaceri în jurul conceptului taxelor comnpetitive, pentru a atrage anumite activități sau clienți”.

Afirmații precum cele de mai sus, dintr-un document al executivului UE, precum și apariția lor înaintea celor mai dificile alegeri europene de până acum au fost catalogate de mai multi diplomați europeni ca fiind o mare eroare, care va întări sprijinul electoral pentru forțele eurosceptice din UE. De aceea, ei au propus Comisiei să amâne această inițiativă până după scrutinul din mai.

Propunerea Comisiei de reducere drastică a suveranității fiscale a statelor merită analizată dincolo de calendarul electoral și de revolta suveranistă, pentru că în acest fel vom observa adevărata strategie a ”proiectului european” – pavarea cu bune intenții, cu un discurs ce poate fi considerat unul al ”populismului tehnocratic” și cu activism judecătoresc a drumului spre distrugerea a ceea ce a mai rămas din suveranitatea statelor membre. Tehnocrații de la Bruxelles se feresc să vorbească despre federalizarea UE în jurul și sub conducerea nucleului franco-german și maschează această strategie cu un discurs aproape justițiar, cvasipopulist, menit să atragă sprijinul celor mulți.

În spatele măștii tehnocate

În primul rând, birocrații de la Bruxelles susțin că eliminarea atributului suveran al stabilirii taxelor este menit să reducă evaziunea fiscală a celor mai bogați și a marilor corporații. În al doilea rând, Bruxellesul arată aparent amenințător cu degetul către ”paradisurile fiscale” europene – Luxemburg, Irlanda, Malta sau Olanda – state care prin taxele foarte reduse pentru companii au pus umărul la ”optimizarea fiscală”, adică evaziunea fiscală, a marilor corporații care fac profituri în celelalte state UE, fără a plăti taxele acolo. Ar putea oare ”vestele galbene” din Franța sau dezmoșteniții globalizării și integrării europene din Estul Europei să nu fie de acord cu taxarea corectă a Google, Facebook, Amazon? Taxarea mai dură a acestor mari companii, dorită în primul rând de Franța și susținută tacit de Germania, a eșuat recent tocmai datorită unanimității necesare in UE în domeniul fiscal. ”Competiția fiscală” creată de statele care scad taxele pentru companii a făcut ca celelalte guverne din UE să fie nevoite sa reducă și ele aceste taxe, forțând suprataxarea unor domenii mai puțin mobile, precum piața muncii și consumul. ”Asta subminează corectitudinea sistemului de taxare”. ”Cade o povară mai mare asupra muncitorilor, consumatorilor și afacerilor autohtone”, se arată în documentul cu pricina.

Se pare că nu sunt decât bune intenții ale Bruxellesului față de cei cei mulți, un discurs surprinzător de stânga din partea elitelor europene, dacă nu chiar populist, daca ar fi să ne luăm după definiția dată acestui curent de aceleași elite.

Numai că cei mulți traiesc și în Irlanda, în Malta, în Bulgaria, țări care au recurs la taxe corporatiste mici ca model de dezvoltare. Șeful Camerei de Comerț din Irlanda este descumpănit: ”Irlanda s-a folosit încă din 1956 de politica taxării ca un instrument vital pentru dezvoltarea economică. Fiind o insulă mică la marginea UE, trebuie să ne păstrăm câteva instrumente independente pentru competitivitate”, spune el. Privind către extrema cealaltă a UE, România sau Bulgaria, lipsite (inclusiv urmare a intereselor unor mari economii vestice) de infrastructura de transport care să le lege de nucleul pieței unice, nu sunt tot ”mici insule” care au nevoie de ”instrumente independente pentru competitivitate”? Aflate la cârma politicii și economiei Europei, Franța și Germania văd lucrurile altfel. Ministrul francez al Economiei, Bruno Le Maire, se plânge că Irlanda taxeaza cu 14% mai puțin marile corporații, care își stabilesc aici sediul fiscal. Eurodeputatul german Markus Ferber spune că ”singura contribuție a politicii fiscale a Luxemburgului, Irlandei și Olandei este de a bloca progresul”. Intersele celor cu adevărat mari, căci Franța și Germania vor putea aduna ușor, după Brexit, majoritatea necesară trecerii prin Consiliul UE a marilor decizii, distrug și aparenta ”idilă” germano-olandeză care a ținut România departe de Schengen ani de zile.

În numele solidarității

Pornind de la bunele intenții, de la solidaritate, protecția mediului, protejarea intereselor celor mulți, Comisia încearcă o federalizare în care majoritatea statelor UE nu pot avea un cuvânt de spus. În 2015, UE a stabilit, în numele solidarității, sistemul cotelor de imigranți, un sistem pe care l-a catalogat drept provizoriu. Însă el a devenit definitiv, odată ce Curtea de Justiție a UE a respins contestațiile depuse de Ugaria sau Slovacia. La fel, Comisia a stabilit ”folosirea solidară a resurselor de gaz” în UE, pentru prevenirea crizelor gazului și pentru planificarea situatiilor de urgență. Numai ca acest mecanism de urgență, venit din ”solidaritate”, oferă Comisiei ”acces la orice contract de alimentare cu gaze important pentru siguranța resurselor, care reprezintă 28% din consumul anual de gaz într-un stat membru”. Comisia poate cere și detalii privind alte acorduri comerciale relevante pentru încheierea unui contract de alimentare cu gaz, inclusiv contracte privind infrastructura dintr-un stat membru. De aici și până la crearea de hub-uri energetice și pozitii dominante pe piața (Austria, mai nou ambițiile Ungariei) în state care nu au nicio resursă energetica, în dauna producătorilor, este doar un pas.

Activismul politic al justiției UE

Din perspectiva celor de mai sus, ieșirea Marii Britanii din UE este poate cea mai proastă veste pentru micile economii central si est-europene, pentru care opțiunea ieșirii din UE nu este viabilă la nivel economic. Londra, a doua economie europeana, a doua forță nucleară și militară din Europa, este un factor ponderator în fața ambitiilor coninentale, federaliste, franco-germane. Nenumăratele precedente legate de opt out-urile Marii Britanii față de tratatele UE și directivele Comisiei facilitau apariția unor minorități de blocaj în UE, creau precedente ce puteau fi folosite de mai micile state membre în fața ofensivei Berlinului. De altfel, Brexitul oferă încă un exemplu despre strategia Bruxellesului de a nu cere permisiunea reducerii suveranității nationale, ci de a o face mascat, prin exploatarea portițelor actualelor tratate (după respingerea Constituției Europene, în 2005, chiar în Franța), prin decizia celor puternici și prin activismul politic al justiției europene. Disputele dintre Marea Britanie si UE pe marginea preeminenței Curții Europene de Justiție i-a făcut pe euroscepticii de la Lodra să vadă în această instituție europeană ”o entitate hiperpolitică care există pentru a construi legile creării Statelor Unite ale Europei. Nu este misiunea ei oficială, dar asta e ceea ce face”.

Revenind la propunerile UE privind politica fiscală a statelor membre, desigur, o politică fiscală comună în UE ar ajuta la reducerea evaziunii celor cu mari averi și a marilor corporații. Însă o asemenea politica a început sa fie aplicată deja, dar nu la nivelul taxării directe. De data aceasta, Comisia urmărește altceva și chiar o spune în documentul obținut de Financial Times. Eliminarea votului unanim este doar prima etapă a strategiei. A doua fază va aduce măsuri de taxare comună în domenii precum schimbările climatice, protecția mediului și sănătatea. A treia faza ține de armonizarea TVA-ului și a accizelor. Comisia recomandă ca acești pași să fie făcuți în 2019. Ce pârghii în afara celor dictate de la Berlin si Bruxelles, le vor mai rămâne statelor membre cu economii firave pentru a ieși dintr-o potențială criză economică, chiar și statelor care încă mai au cotrol asupra propriei monede? Și ce pârghii vor mai avea guvernele care înregistrează o creștere economică pentru a o aduce, fie doar pentru dividente electorale, în buzunarele populației?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.