Hanul Piski, supraviețuitor al 260 de ani, al bătăliilor și prăbușit din nepăsare, revine la viață
După 260 de ani, timp în care a fost, rând pe rând, martorul tăcut al răscoalei lui Horea, revoluției de la 1848 și celor două Războaie Mondiale, Hanul Piski din Simeria Veche părea să aibă soarta mai multor ansambluri istorice din județul Hunedoara. Criză economică, ce bântuie România, era cât pe ce să-i vină de hac. Cunoscut drept cea mai veche cârciumă din România, hanul din Simeria Veche se macină sub fiecare picătură de ploaie. Fațada clădirii poartă încă semnele măreției de odinioară, dar nici un lacăt nu străjuiește porțile jefuite. Revine la viață.
Un vestigiu mai puțin cunoscut se afla în satul Simeria Veche, care aparține administrativ de orașul Simeria, la numai 50 de metri de șoseaua națională care face legătura între Arad și București, precum și la aproximativ aceeași distanta de râul Strei. Este vorba de vechiul han de la Podul Simeriei, cunoscut că Piski Csarda. Clădirea, ce se află pe Lista Monumentelor Istorice cod HD-II-m-B-03450, a adăpostit una dintre cele mai vechi cârciumi din Transilvania, care a funcționat neîntrerupt două secole și jumătate.
Hanul este pomenit de Mór Jókai în romanul „Sărmanii bogați” despre haiducul „Față neagră”. Se știe că a fost vizitat și de poetul Sándor Petőfi în anii de după Revoluția din 1848.
Imobilul este acum dărăpănat, dar, mai păstrează frumusețea sobră a clădirilor vechiului Imperiu Habsburgic, având un stil arhitectonic apropiat de cel al caselor săsești din Ardeal.
Zidurile din piatră mai stau și acum în picioare, așteptând parcă să primească căruțele și șaretele de odinioară pentru a le putea feri de hoții care bântuiau prin zonă. Intrarea se făcea din stradă, printr-o poartă mare, care despărțea incinta hanului în două aripi. Ca și la vechile case săsești, clădirea are sură în curtea interioară. În podul acesteia era depozitat, pentru iernă, fânul pentru caii drumeților care poposeau la han. În timpul verii o parte din drumeții mai nevoiași erau lăsați să doarmă pentru o sumă modică în podul cu fân. În interiorul curții se afla și un grajd, unde animalele drumeților erau adăpostite pe timp de noapte sau pe vreme rea.
Localnicii glumesc și spun că fostul han este atât de încărcat de istorie încât și acum mai miroase a praf de pușcă. Hanul de la Piski era renumit nu doar prin vestitul gulaș unguresc preparat la ceaun și servit alături de vinurile ardelenești, care potoleau foamea și setea drumeților, dar și prin evenimentele istorice cărora le-a fost martor.
Incendiat de moții lui Horea
Prima atestare istorică a acestui han datează din timpul răscoalei lui Horea. Se cunoaște astăzi faptul că răsculații au incendiat cârciumile aflate lângă podul de la Strei în anul 1784.
De altfel, picătură care a umplut paharul și a provocat răscoală moților a fost tocmai concesionarea dreptului de cârciumărit, acordat negustorilor armeni, în detrimentul localnicilor. După înăbușirea răscoalei, Hanul Piski și-a redeschis porțile.
Cartier general al armatei revoluționare
În timpul Revoluției de la 1848, în hanul din Simeria și-a stabilit pentru o vreme baza de operațiuni generalul polonez Jozsef Bem, comandantul armatei de honvezi a revoluționarilor maghiari. Pe 8-9 februarie 1849, în fata acestei cârciumi din Simeria Veche s-a aflat teatrul luptelor dintre armata revoluționară maghiară și armata habsburgică condusă de generalul Anton Freiherr von Puchner.
În acest timp, liderul revoluționarilor români din Transilvania, Avram Iancu, aflat în Munții Apuseni înconjurat de legiunile sale de moții, și-a anunțat independenta față de aliați săi tradiționali, austriecii. Prin acest gest, el practic și-a declarat pentru puțină vreme neutralitatea atât față de maghiari cât și față de austrieci. În timpul staționarii trupelor revoluționare maghiare în Simeria, s-a născut și o cântare despre acest han, care s-a păstrat până în prezent: „În crâșma de la Simeria/, la lumina lămpilor cu ulei/, zece husari s-au îmbătat/, de acasă n-au mai plecat”, spune cântecul unguresc.
Bombardate repetat
Podul unde s-a dat bătălia de la 1849 și, ulterior, cel de cale ferată, construit în 1866, au fost aruncate în aer în timpul primului război mondial. Clădirile din zona au mai suferit alte daune alături de nodul de cale ferată Simeria și Simeria Triaj în timpul bombardamentelor aviației anglo-americane din cel de-al doilea război mondial. În prezent, numai zgomotul produs de Raul Strei și vârfurile câtorva piloni din lemn care se mai văd în albia cu ape învolburate a râului amintesc de faptul că, demult, aici, în fața hanului în ruină, s-au aflat podul și vechiul drum care făcea legătura între Orăștie și Deva.
Cârciuma a funcționat până în 1950
Până și comuniștii i-au găsit un rost, însă democrația haotică de după 1989 a expus-o kitsch-ului, jafului și nepăsării.
Hanul a funcționat și în 1920 când un țăran mai înstărit din sat, Todor Partenie, l-a cumpărat și l-a folosit drept loc pentru gospodăria lui. Cârciuma fiind funcțională până în 1950, la colectivizare, an în care proprietarii au fost scoși gospodărie iar pământul a fost „cedat” de cei mai înstăriți țărani din sat în conformitate cu decretul 308 din acele vremuri, hanul trecând în administrarea Atelierelor CFR Simeria care l-au folosit drept sediu pentru gospodăria anexă a atelierelor.
În 1956, când s-a înființat Gospodăria Agricolă Colectivă, în vechea casă a lui Partenie Todor a fost stabilit sediul unității și până prin anul 1964 aici a funcționat CAP-ul din Simeria Veche, adăpostind recoltele de grâu și porumb.
Anii „democrației”, de la declin la revenire
După retrocedare, clădirea a ajuns la urmașa vechilor proprietari, o femeie în vârstă din Arad, și pentru câțiva ani, locul a fost închiriat devenind astfel un bar ieftin. Localul și-a oprit activitatea în urmă cumulați ani și de atunci locul se degradează văzând cu ochii.
Acum, clădirea cândva impunătoare a hanului, cu un teren de 20 de mii de metri pătrați a fost scoasă la vânzare. Cu un proprietar bătrân care nu își permite costurile renovării, la mila localnicilor care l-au distrus, hanul Piski Csarda părea că devine încet istorie.
Parc memorial în cinstea eroilor
Însă, de curând, clădirea istorică a fost cumpărată de Fundația „Sfântul Francisc”, fondator fiind părintele Csaba Böjte. „Anii au trecut, temperamentele au fost înlocuite de respect reciproc, nu mai există câștigători și învinși, deoarece cei care au căzut și se odihnesc în morminte comune sunt toți victime ale războiului”, a subliniat părintele Csaba Böjte, care intenționează să facă aici un Parc memorial. De asemenea, a fost întocmit un plan concret, clădirea hanului va fi renovată, găzduind o expoziție istorică ce va fi amenajată în trei dintre sălile ale fostului han și un restaurant va fi proiectat în celelalte două în conformitate cu scopul inițial al clădirea.
În grădină vor fi plantați copacii iar spatele hanului va exista un terenul de paradă, în mijlocul căruia va fi adus obeliscul original al Bătăliei de la Piski, care se află în prezent în curtea bisericii romano-catolice a așezării vecine Piski. Asociația își dorește un parc memorial în care vizitatorul să potă combina istoria cu recreerea.
Dan Orghici
Surse foto:
https://www.nyugatijelen.com/
https://commons.wikimedia.org/
Lăudați și restaurați clădirile în curtea cărora au fost spânzurați răsculații lui Horea, Cloșca și Crișan și unde si-a țesut generalul polonez Bem planurile de înfrângere ale armatelor austriece aliate cu trupele lui Avram Iancu. Peste tot unde au trecut trupele lui Bem satele româneşti văzură prăpăd şi barbarie lăsate în urma lor de voluntarii şi gardiştii unguri.
Bravo Cotidianul. Pentru Avram Iancu dați-ne poza de cerșetor decăzut iar despre ticăloșii care l-au mințit, umilit și au luptat în contra românilor conduși de el scrieți articole de laudă și aducere aminte. Nu inițiază Cotidianul și o chetă publica?
Castelul Bánffy de la Bonțida este în retaurare. Moștentorii organizează un apreciat festival de muzică în curtea lui. Foarte frumos.
Acum domnul Dan Orghici dă pe spate pentru Hanul Piski din Simeria Veche.
În timp ce americanii ințiază acțiuni desființare a monumentelor celor care au opresat minoritatea, la noi în România, în Ardeal se preamăresc cei care 700 de ani au exploatat crunt și oprimat majoritate româneadcă. Dintre frescele lui Costin Petrescu una singură este deteriorată cea din Universitatea Regele Ferdinand I azi numită Babeș-Bolyai, fiind acoperită cu vosea de către civilizatorii unguri în 1940 după ocuparea Ardealului de nord. Barbarii de români au păstrat și grupul statuar a lul Matyas Rex din Cluj Napoca, și grupul statuar din Arad și vitraliile Palatului Culturii din Târgu Mureș și etc… Maghiarii dezlănțuiți în 1940 nu au iertat nimic, de la oameni la picturi sau statui au distrus tot. Au planurile pregătite și acum ca la o adică să dărâme din nou. Să-i lăudăm deci si să restaurăm centrele de opresiune din trecut spre a fi funcționale și în prezent.
Sa vina iar austriecii si ungurii, ba! Asa va trebuie la astia din Ardeal, ca ati votat sasi si secui sa conduca tara!
Grețos mesaj PR. In timp ce mii de case, chiar de patrimoniu țărănesc/ boieresc, au fost complet abandonate în ultimii 30 de ani, satele depopulate planificat, stațiuni pomicole,legumicole lăsate în voia rechinilor imobiliari, pt o cârciumă din Simeria se fac eforturi,se găsesc forinți…De la Prut și pan la Tisa, multi romani și-au pierdut busola, pământurile, speranțele!
„Justinianus” se vede ca ai o gandire proimitiva, iar edcatia si cunoasterea lipsesc !
Dupa nume nici tu nu esti roman !
In Transilvania istorie au doar maghiarii.. Oricare loc, oricare clădire, pod, deal sau vale este legat de vre-un eveniment din istoria maghiară..Valahii erau doar migranții venituri care se căciuleau la vre-un conac, evident maghiar, pentru a fi primiți, unde se inmulțeau ca păduchii și nu mai plecau, nu doar pentru că erau legați de glie datori vânduți, căci de erau valahi harnici singuri se scoteau din șerbie..Pe urmă in acest loc s-a dat bătălia decisivă in 1848 intre austrieci și maghiari, ultimii repurtând o victorie strălucită,. Insă,.. ce știe românu despre toate astea ?
Cam multă barbarie, segregare și șovinism nevindecabil în istoria maghiarilor din Ardeal cu care te mândrești dumneata domnule Marele Urs. Mai am diploma de absolvent a liceului din Sibiu a străbunicului după tată născut la jumătatea secolului 19. În foile matricole pe ani până în 1867 este trecut Iohannes iar după János. Și ca notar în documentele oficiale este trecut János deși el el semna Ioan. Unii unguri aveți o obsesivă și maladivă preocupare de negare și murdărire a existența românilor majoritari spre a face vizibilă numai istoria celor puțini și cu conducători înrăiți. Noroc că maghiari din Ardeal nu sunt precum Marele Urs, ci oameni harnici săritori și corecți intre care am crescut și cu care sunt prieten.
@Marele Urs: Iar te-ai imbatat si iti dai pe fata sovinismul dar si prostia prin tastatura. Istoria Transilvaniei este inerent legata de autohtoni, adica de romani, nu de a veneticilor barbari, care barbari au ramas si azi, dovada aberatiile care le scrii tu.
Se poate si versiunea romana a textului de pe panoul din imagine.
Romani impotenti, daca au ajuns sa-si insuseasca ca fiind a lor ceea ce ei nu au fost ei stare sa faca. Normal ca exista multiculturalismul, dar fiecare sa se laude cu ce-i al sau. Moldovenii si nu alte neamuri au construit Voronetul dar nu se lauda niciodata.
Pentru „Marele urs” si „Ion cu sapa”! Ba baieti, am carte si patriotism mai mult decit credeti voi! Am origini ardelene si stiu din relatarile alor mei( auzite de la parintii si bunicii lor) cum se comportau ungurii cu valahii! Iar ba, tu ala destept, sa stii ca romanii din Ardeal nu au avut voie sa construiasca biserici de piatra, ca sa nu ramana urme a existentei lor pe acolo!La fel, nu au avut voie, decit tarziu, in scolul 19, sa locuiasca la oras! De alminteri, generalul Bem a tras cu tunurile in manastirile si bisericile romanesti! Voi mereti cu ungurii vostrii, eu raman cu romanii mei!
@ justinianus,. Fă un efort bre și fă turul romaniei, caută in principal bisericile vechi, mănăstirile vechi, azi cică ortodoxe,..începând chiar de la Voroneț,.. și vezi când și de către cine au fost construite.. Cu siguranță o să-ți cadă barba, deci du cu tine ceva fașă să te legi ..
Toată povestea pe scurt: Böjte Csaba preot franciscan, cumpără terenul, (două hectare) pe care se găsesc rămășițele a peste 1500 ostași unguri căzuți în bătălia (din 9 februarie 1849) împotriva trupelor austriece. Scopul cumpărării este; a inființa un parc memorial pe care se află și respectiva ”Piski Csárda”.
Singura legătură ai celor ”și noi am fost” este: În anul 1784 când o ceată de oameni ai pădurilor au găsit momenul să incendieze proprietățile lui Banffy György, (ulterior guvernatorul Transilvaniei) pe care se afla și aceea ”Csárda”, dar nici acei incendiatori n-au scăpat nepedepsiți, au post trădați de neamul lor și prinși (27 dec. 1784). Aici se termină și participarea lor la ”marea răscoală”. Iar despre romanul ”Fatai Negra” de Jókai Mór, nu este vorba de un haiduc ci de un măscărici pe nume Napcsa László.
De doua sute de ani continua declinul demografic unguresc in Transilvania. A face copii putini pentru a nu reduce moștenirea transmisă s-a dovedit a fi un calcul meschin și stupid.
A insulta pe romani pentru demografia lor superioară numeric este semn de disperare. Oricum, ambele triburi au in vene sângele celuilalt mai mult decât își pot imagina și admite.
Ungurii respecta și pun in valoare elementele prezentei lor istorice si culturale pe tot cuprinsul teritoriului fostului Regat al Ungariei.