Un Picasso al benzilor desenate

Tintin, micul reporter inventat de Hergé, care a încântat generaţii de copii, a devenit supererou al licitaţiilor. La sfârşitul săptămânii trecute, o vânzare publică a Casei Piasa de la Drouot Montaigne a bătut mai multe recorduri.

Din 1929, când s-au născut sub creionul lui George Remi, cunoscut sub pseudonimul Hergé (1907-1983), aventurile lui Tintin şi Milou au fost traduse în 50 de limbi şi s-au vândut în peste 210 milioane de albume. În ultimul deceniu, cele două personaje au depăşit graniţa copilăriei, devenind piese de colecţie. Micul reporter şi câinele lui vorbăreţ, căpitanul Haddock sau Profesorul Tournesol s-au transformat, după 80 de ani de existenţă, în piese disputate de colecţionari, la preţuri depăşind orice estimare pentru această a noua artă, cum a început să fie denumită banda desenată.

Vânzarea Casei Piasa s-a soldat cu 1,08 milioane de euro, după înfruntări, uneori acerbe, între amatorii licitaţiei la care au participat aproximativ 350 de persoane. Câteva piese, dintre cele 230 propuse, au înregistrat recorduri de autor şi de gen. O planşă dublă din „Sceptrul lui Ottokar”, realizat în 1939, a fost adjudecată cu 243.750 de euro, record mondial pentru acest album. Piesa a fost cumpărată de Alain van Neyghen, galerist belgian, care s-a declarat un „fanatic al lui Tintin, încă din 1980”.

O statuie în bronz, prezentându-i pe Tintin şi Milou, înaltă de 1,80 metri, comandată de Hergé sculptorului Nat Neujean a fost cumpărată cu 125.000 de euro, record al artistului, de către galeristul parizian Francis Slomka, în vederea expunerii ei într-o nouă galerie pe care o va deschide săptămâna aceasta la Bruxelles. Obiect de dispută telefonică, un desen inedit, realizat în 1947 pentru un prieten amator de scoici, a atins preţul de 131.250 de euro, iar un altul în creion, oferit de Hergé medicului său cu puţin timp înaintea morţii, a fost cumpărat cu 112.500 de euro. Desene mai puţin spectaculoase au atins preţuri „modice”: 200-300 de euro.

Tintin, „rasist colonial”

Până acum, recordul mondial pentru o lucrare a acestui grafician rămâne suma de 764.000 de euro, obţinută în 2008, pentru o guaşă din „Tintin în America”, urmată de o imagine din „Crabul cu cleşti de aur”, achiziţionată în 2009, cu 372.000 de euro.

Arta benzilor desenate este din ce în ce mai apreciată, nu numai în Belgia şi Franţa, unde s-a afirmat de mai multă vreme, dar şi în Elveţia, Spania, SUA, Japonia sau China. Între mai multe nume consacrate, cum ar fi Hugo Pratt, Enki Bilal sau Albert Uderzo, Hergé rămâne campion absolut. În 2008, o planşă din „Profesorul Tournesol” a intrat în colecţiile Centrului Pompidou, alături de opere ale marilor maeştri ai artelor vizuale, ca Matisse sau Picasso, graficianul fiind chiar numit „un Picasso al benzilor desenate”. O premieră pentru această artă, consideră multă vreme un divertisment pentru copii.

Interesul multor persoane pentru Hergé a devenit mai accentuat după intentarea unui proces ce se desfăşoară acum în Belgia. Intentat de doi congolezi, el vizează interzicerea albumului „Tintin în Congo”, publicat în 1930, acuzat de „rasism colonial” şi „viziune paternalistă asupra negrilor”, prezentaţi drept nişte copii mari. Plângerii lor i s-a alăturat Consiliul reprezentativ al Asociaţiei Negrilor din Franţa (CRAN). Preşedintele lui, Patrick Lozès, a declarat presei franceze că „această operă îşi are locul într-un muzeu unde va putea fi consultată de adulţii care vor să ştie totul despre perioada colonială”.

Dacă până acum amatorii de Hergé erau fie nostalgici ai copilăriei, fie pasionaţi de grafică, convinşi de calitatea desenelor lui, au apărut mai nou pe piaţa licitaţiilor galeriştii, care-l consideră o investiţie sigură.

Dovada importanţei crescute acordate benzilor desenate şi lui Hergé în mod special o constituie organizarea, sâmbătă, 5 iunie, a unei alte licitaţii a Casei Arcturial din Paris, care propune câteva piese tentante, cum ar fi desenul în tuş „Insula neagră” (1938), estimat la 100-150 de mii de euro, sau un alt desen, în creion, din „Tintin în Tibet”, albumul preferat al artistului, evaluat la 70.000 de euro. Un motiv în plus pentru a bănui creşterea cotei de piaţă a părintelui lui Tintin.