Un război fără precedent

Cum a fost posibil ca o mână de birocraţi de la ONU să ducă un război psihologic cu efecte economice devastatoare în contra întregii planete? Au avut complici, desigur: media mainstream, platformele de socializare, obedienţa guvernelor din ţările dezvoltate…

Abia acum aflăm că toată cercetarea OMS cu privire la măsurile globale ce s-ar fi impus în cazul unei pandemii a fost aruncată la coşul de gunoi în ianuarie 2020 şi au fost propuse recomandări ce nu aveau în spatele lor studii îndelungate, omologate de vreo cercetare la rândul ei omologată de experţi cu statut de neutralitate politică.

Această trecere de la cunoscut (cercetat) la necunoscut (improvizat) a putut fi făcută cu un simplu pretext mincinos: că noul coronavirus ar fi ceva totalmente necunoscut, fără precedent, poate mai periculos decât agentul viral al gripei spaniole…

Studiile OMS anterioare lui ianuarie 2020 nu recomandau carantinarea asimptomaticilor, închiderea frontierelor, oprirea unor activităţi economice, cu atât mai puţin lockdownul.

Trecerea la asemenea măsuri a avut avizările necesare ale comunităţii ştiinţifice? Totul s-a petrecut ca şi cum nişte extratereştri extrem de ostili, necunoscuţi în lumea savanţilor pământeni, ar fi apărut de nicăieri şi ar fi anunţat că vor face un prăpăd mare.

Acum, „The Guardian” scrie că OMS nu ar trebui să fie iertat de pedeapsa cuvenită pentru dezastrul umanitar pe care l-a provocat trecând de la recomandări omologate ştiinţific prin studii la recomandări scoase din burta unei panici induse chiar de OMS.
„The Guardian” se bazează pe informaţiile serviciilor secrete din SUA care au identificat studiile OMS ce au fost ignorate începând din ianuarie 2020.

Dezbaterea asupra acestor informaţii este, deocamdată, muşamalizată, dar oficiali de înalt nivel din cadrul OMS au confirmat că nu a existat în ianuarie 2020 niciun raport de expertiză care să recomande ceea ce avea să recomande OMS începând din februarie 2020.

Ar fi necesar ca un număr de guverne să se asocieze pentru a aduce în faţa justiţiei internaţionale decizia OMS de a ignora propriile sale cercetări.

Dacă acest dezastru umanitar va fi depăşit fără ca o asemenea acţiune multiguvernamentală să aibă loc, nu mai avem ce să sperăm. Va trebui să tragem concluzii fără speranţă despre lumea în care am păşit.

Personal, am tras deja astfel de concluzii şi am repetat de multe ori că normalizarea afacerilor internaţionale nu va avea loc câtă vreme nu vrem să înţelegem că avem nevoie de o nouă constituţionalizare, şi anume de una care să anuleze arbitrariul puterilor financiar-economice, să le pună, altfel spus, în echilibru cu puterile politico-juridice (statele) şi cu puterile cultural-spirituale (libertatea gândirii).