Un strigăt în neant cu Mariana Mihuţ şi Felix Alexa

Teatrul Bulandra găzduieşte o premieră care entuziasmează publicul şi critica deopotrivă. Cutia Pandorei este o împlinire de har, dar şi de vocaţie şi talent pentru spectacolul-recital. Un gen cu o poetică specială, în care regizorul Felix Alexa şi actriţa Mariana Mihuţ au excelat oferind modele. Două exemple recente sunt Însemnările unui nebun de Gogol (cu Marius Manole – Alexandru Bălănescu în regia lui Felix Alexa la ArCuB) şi Conul Leonida faţă cu reacţiunea de Caragiale (cu Mariana Mihuţ – Victor Rebengiuc, în regia lui Silviu Purcărete la TNB).

Mariana Mihuţ – mătuşa Hilda şi Şerban Pavlu – nepotul Bandi. Foto Mihaela Marin

Cei doi artişti au colaborat şi au ajuns la performanţă în montări de anvergură scenică. Întâlnirea lor de acum într-o reprezentaţie camerală ridică la o temperatură înaltă recitalul în care identificăm o viziune, un gând profund asupra teatrului.

Ingredientele reuşitei sunt mai multe. Alegerea repertorială: o comedie neagră scrisă de o autoare de succes ale cărei piese sunt traduse şi jucate pe marile scene ale lumii, unguroaica Thuróczy Katalin. Povestea imaginată (traducerea Anamaria Pop) este actuală. În ea se confruntă două generaţii post ’89, mătuşa Hilda şi nepotul Bandi, căutători disperaţi ai unei comori de familie care – cred ei – le va aduce fericirea. În confesiunile celor doi regăsim iluziile şi deziluziile unei epoci, speranţele spulberate, atât ale celor bătrâni cât şi ale celor tineri. Simţim neliniştea semenilor noştri trăitori într-o lume secularizată, în vremuri lipsite de credinţă şi dragoste. Hilda şi Bandi sunt robii unor patimi pierzătoare de suflet – lăcomia şi iubirea de arginţi. Păcate capitale atavice care ucid, venite din adâncul fiinţei umane. Dialogul celor două personaje în tonuri comice şi tragice are o scriitură alertă, replici expresive, lovituri de teatru şi suspans.

Arta recitalului cu Mariana Mihuţ. Foto Mihaela Marin

Cuplul Mariana Mihuţ – mătuşa Hilda şi Şerban Pavlu – nepotul Bandi străluceşte sub bagheta regizorală inventivă, revelatoare a lui Felix Alexa. Mizanscena elaborată cu vigoare şi rigoare de regizor cucereşte prin prospeţime şi profunzime, prin felul în care modelează balansul între viaţă şi joc, trăirea intensă şi totală a interpreţilor. „Sunt actori pasionali care se consumă intens pe scenă. Actori care se dăruiesc cu voluptate, fără să se menajeze” – declară Felix Alexa.

Arta Marianei Mihuţ cere pe scenă prim-planuri şi gros-planuri. Actriţa construieşte complex portretul unei femei ajunse la senectute, care a avut trei căsnicii ratate şi pe care neiubirea o transformă într-un monstru cu porniri de criminal în serie. În delirul verbal al bătrânei Hilda vedem năluciri care o hărţuiesc, o chinuie, o rănesc şi azi. Cu o supleţe uimitoare în glas, în priviri, în mişcări actriţa trece de la cruzime la candoare. Plânge cu lacrimă şi fără lacrimă, are căderi melancolice care înduioşează. Mărturisirile ei mângâie, lovesc, violentează. E în ele ironie rece şi ironie blândă, cinism şi sadism. Reverberează ecouri din celebre montări, se topesc în performanţele artistice ale acestui rol creaţii antologice ale Marianei Mihuţ atât de diferite din Lear, Conul Leonida faţă cu reacţiunea, Îngropaţi-mă pe după plintă. Mătuşa Hilda impune seducător o relaţie de complicitate cu nepotul său şi cu noi, prinzându-ne pe toţi în capcana farmecului său ucigaş. Finalul şocant cade ca o ghilotină, când ezităm între „râs şi rânjet”.

Şerban Pavlu şi forţa tăcerii. Foto Mihaela Marin

Şerban Pavlu, actor de vârf al generaţiei tinere, cu roluri de relief în teatru şi film, care a debutat pe scenă în regia lui Felix Alexa, amplifică tensiunea spovedaniei mătuşii Hilda. Admirabilă este policromia limbajului său mimic. Actorul este o prezenţă mută locvace care încântă prin expresivitatea tăcerii, privirii, nemişcării. Emoţionează felul concentrat în care o ascultă, o crede, îi acceptă aripa protectoare, fals generoasă şi iubitoare, i se supune.

Relaţia actorilor cu spaţiul este una specială. Un ambient domestic, o cameră mizeră cu obiecte vechi, compusă cu simţ plastic remarcabil de scenografa Andrada Chiriac, se umple cu tensiuni negative prin evoluţia dramatică a celor doi. Ea devine o metaforă scenică a rătăcirii şi pustiirii eroilor. Muzica şi rafinata alternanţă umbră – penumbră gândite de Felix Alexa învăluie enigmatic scena.

Regizorul provoacă original şi creator energia şi fantezia ludică a colaboratorilor săi. Cutia Pandorei este – aşa cum şi-a dorit regizorul – „un spectacol al emoţiilor profunde şi al stărilor sufleteşti extreme. Un amestec de umor şi disperare. Un strigăt în neant…”

Merită laudă pentru această reuşită excepţională şi producătorul ArCuB, condus de Mihaela Păun.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.