Un tipar politic pentru anihilarea stângii

E de crezut că Florin Câțu se vedea premier până în 2024, dar nu e de imaginat că Iohannis n-a înțeles că, după Congresul PNL, noul președinte al partidului va fi demis din funcția de premier prin moțiune de cenzură.

Atunci? De ce a insistat președintele să-l vadă pe Câțu șef peste liberali? Unii spun că Iohannis joacă la două capete: unul european, celălalt local. Dacă nu se va împlini jocul său la capătul european, nu-i rămâne decât să preia PNL. Ceea ce era mai greu de realizat dacă Ludovic Orban ar fi rămas președintele acestui partid.

Așadar, vreme de câteva luni, administrarea țării a fost blocată de interesul personal al lui Iohannis. Apoi au fost modificate regulile restrictive ale pandemiei ca să se poată ține Congresul PNL, care, cu toate acestea, a încălcat o grămadă de reguli. Dacă președintele îl va redesemna pe Câțu pentru a conduce noul cabinet, perspectiva ce se deschide ar fi ca parlamentarii să accepte riscul alegerilor anticipate, mizând totodată pe faptul că președintele poate dizolva Parlamentul, dar va alege să nu-l dizolve. Ce ar însemna asta? Ar însemna că vom merge mai departe cu un guvern demisionar până când vor dori mușchii lui Iohannis.

Ce puteri are un guvern demisionar? Poate conduce țara prin hotărâri de guvern, nu și prin ordonanțe, și poate încerca formarea unor majorități conjuncturale pentru a trece unele legi organice. Belgia, de pildă, a stat în situația aceasta mai bine de un an.
Estimp, nimeni nu vrea să pună punctul pe i. În pandemie a scăzut cererea de curent electric și de gaze naturale. Acum își revine la cotele de dinainte de pandemie, iar producătorii vor să recupereze ce au pierdut crescând prețurile. Situația e globală. Dar soluțiile de contracarare a crizei prețurilor sunt locale. La noi, situația este asociată cu ultima tranșă de liberalizare a prețurilor la produsele energetice.
Iohannis a manifestat o putere de anticipare a situațiilor de criză cât puricele. Nu a cerut Guvernului să pregătească soluții de contracarare. Nu s-a gândit anticipativ decât la soarta lui personală.
Acest comportament rupt de nevoile românilor nu a fost observat de liberali? În fapt, nici liberalii nu excelează în chestiunea anticipării situațiilor de criză. Obediența lor față de acest președinte pe care, iată, nu-l mișcă nici ceea ce mișcă până și mușchiul de broască (curentul electric) este un examen de patriotism pe care liberalii îl pică zi de zi.

Îi poate încuraja însă încercarea creștin-democraților germani de a-i trimite în opoziție pe social-democrați, care au câștigat alegerile. În materia aceasta, Iohannis pare a fi fost un pilot al anticipației.
Ceea ce ne face să ghicim un tipar de acțiune neconstituțională a dreptei din UE pentru anihilarea stângii, fie prin intermediul pseudo-justiției, cum s-a întâmplat cu Dominique Strauss-Kahn și cu Liviu Dragnea, fie prin răstălmăcirea sensului constituțional al ideii de câștigător al alegerilor. Nu mai câștigă cine câștigă dacă aceia sunt de stânga, ci câștigă dreapta dacă adună o majoritate.

Constituțional e să-i lași câștigătorului prima șansă de a încerca să adune o majoritate, nu să-i dai partidului de pe locul doi această primă șansă. Iată încă un joc murdar în care România a fost locul unui experiment-pilot.