Vă invităm la noua stagiune muzicală

Faber per Sempre Omaggio lui Fabrizio De André

Institutul Italian de Cultură vă invită, în 19 octombrie, la ora 19.00, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la concertul extraordinar dedicat unuia dintre cei mai renumiţi cantautori din peisajul muzicii italiene a ultimilor ani.

Concertul va avea loc în cadrul manifestărilor celei de a XV-a ediţii a Săptămânii limbii italiene în lume reunite sub tema Limba Italiană în muzică, muzicalitatea limbii italiene, şi va fi susţinut de un grup de muzicieni de renume sub conducerea lui Pier Michelatti, chitarist care timp de mai bine de 18 ani l-a însoţit în călătoria sa artistică şi a colaborat cu De André.

Repertoriul propus, cu melodii ale căror versuri sunt poezie pură şi care acum sunt materie de studiu în şcoli şi universităţi, parcurge cariera artistică şi experienţa umană a lui De André. Va fi un spectacol muzical de neuitat, care va dărui emoţii atât celor care au crescut ascultând şi fredonând succesele lui Faber, precum şi celor care vor avea bucuria de a descoperi o nouă şi importantă pagină a culturii italiene.

Omagiu lui Fabrizio De Andre

Prezenţa pe scenă, ca guest star, a cunoscutului interpret Bodo de la Proconsul are scopul de a sublinia prietenia italo-română şi în plan artistic.

Cântecele sale vorbesc despre persoane marginalizate, rebeli, prostituate şi despre oameni aflaţi adesea la marginea societăţii. De André a ales să fie mereu de partea celor slabi. Din punct de vedere ideologic avea simpatii anarhice, libertine şi pacifiste. A fost unul din idolii anilor de proteste ce au urmat anului ‘68.

În timpul carierei a colaborat cu personalităţi ale culturii şi cu importanţi artişti de pe scena muzicală, printre care, compozitorul Nicola Piovani, Ivano Fossati, Mauro Pagani, Massimo Bubola, Álvaro Mutis, Fernanda Pivano şi Francesco De Gregori.

În 1964 susţinea examenul de admitere la secţia de Compoziţie a Conservatorului din Roma. Deja din 1961 compusese numeroase cântece de un deosebit succes bucurându-se melodia Frunze moarte după Jacques Prévert.

După terminarea universităţii, s-a remarcat ca un personaj rezervat, foarte cult, semnând piese în diferite tendinţe şi de inspiraţii diverse: atmosfera cantautorilor francezi: tematici sociale, tratate ca metafore poetice, tradiţii muzicale din alte regiuni ale Italiei, sonorităţi internaţionale de amplă respiraţie, utilizând un limbaj inconfundabil şi în acelaşi timp, simplu.

Coperta discului Dragostea care vine, dragostea care pleacă

În 1964 îşi înregistra Cântecul Marinellei, interpretat de Mina, textul fiind în aparenţă o poveste, dar inspirat de o cronică neagră. A fost o melodie fredonată de mulţi tineri. În 2010, discul, având noi aranjamente şi scurte adăugiri instrumentale, era premiat.

În 1971, un alt disc îi aducea gloria: Non al denaro, non all’amore, né al cielo. Muzica era compusă împreună cu Nicola Piovani. În acea perioadă De André o întâlnea pe Fernanda Pivano, traducătoare şi scriitoare care a făcut cunoscută în America literatura italiană.

În 1973 lansează albumul Storia di un impiegato, cu texte semnate împreună cu Giuseppe Bentivoglio. Un disc cu o tentă politică, militantă.

Din 1974, De André a început colaborări cu muzicieni şi cantautori de renume, în special americani şi francezi: Bob Dylan, Leonard Cohen, Georges Brassens. În urma colaborării cu Francesco De Gregori este publicat un alt album în care abordează tematici existenţiale, atacă lumea burgheză, arătându-şi dificultatea de a comunica.

În 1984 apare Creuza de mä, un disc dedicat realităţii mediteraneene în limba genoveză, declarând că nu va mai folosi limba italiană, ci numai dialectul genovez.

Fabrizio De Andre împreună cu fiul său Cristiano

În 1996 publică albumul Anime salve, considerat una dintre capodoperele muzicii italiene, abordând din nou tema solitudinii.

În 1997 lansează Mi innamoravo di tutto, în care cântă în duet cu celebra Mina.

Discografia lui De André este amplă, dar nu vastă ca a altor autori ai timpului său, însă de o mare diversitate.

La două luni de la dispariţia sa a fost instituit în onoarea lui Premiul De Fabula, care a fost redenumit apoi Premio Fabrizio De André, acordat dedicaţi culturii genoveze.

Muzica semnată Fabrizio De André face parte din coloana sonoră a mai multor pelicule, precum Ilona arriva con la pioggia, regia lui Sergio Cabrera, 1996, Non al denaro, non all’amore né al cielo, semnat de Ielma Adinolfi, 1996, L‘odore del sangue, în regia lui Mario Martone, 2004, In fabbrica, regia Francesca Comencini, 2007, Un piede in terra e l’altro in mare, regia Silvio Soldini, 2007, Amore che vieni, amore che vai, regia Daniele Costantini, 2008, Palermo Shooting, regia Wim Wenders, 2008.

Fabrizio De André ar fi avut astăzi 75 de ani. S-a născut la Genova pe 18 februarie. A murit, mult prea tânăr, la 59 de ani, acum 16 ani, la Milano.

Pentru popularitatea sa, dar şi pentru valoarea artistică a operei sale, în Italia multe străzi, pieţe, biblioteci şi şcoli îi poartă numele.

De André este încă foarte apreciat, mai iubit acum decât în timpul vieţii, având nenumăraţi admiratori de toate vârstele.

”Iubesc acest melanj de stiluri, e un proiect splendid”, mărturisea emoţionată Dori Ghezzi, soţia lui Fabrizio De Andrè, la lansarea noul album, Creuzâ de mä, de sâmbătă seară. Capodopera reînvie fără Fabrizio De André. El va putea fi găsit în magazinele de muzică datorită proiectului Napoli per Fabrizio De Andrè, care a reunit în acest weekend numeroşi cantautori. Tema este marea şi emigraţia. Ideea de a traduce din genoveză în napolitană muzica lui De André i-a aparţinut Teresei De Sio. Compozitorul Francesco Di Bella a imaginat Jasmina ca o piesă folk în stilul lui Woody Guthrie.

La 31 de ani de la apariţia pe piaţă, Creuzâ de mä pare un disc extrem de nou. Marea este cea care are forţa de a uni lumea.

Alexandru Tomescu şi celebrul concert de Mendelssohn, la Sala Radio

Alexandru Tomescu. Foto Bogdan Dincă

Vineri, 16 octombrie, la ora 19.00, Alexandru Tomescu – solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio şi unul dintre cei mai cunoscuţi violonişti români, care se bucură de privilegiul de cânta pe vioara Stradivarius Elder-Voicu – susţine primul său concert în noua stagiune a Sălii Radio! De asemenea, evenimentul prezentat de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Mihail Agafiţa – prim dirijor şi director artistic al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova -, vă propune o întâlnire specială cu repertoriul simfonic ceh.

Veţi asculta două partituri semnate de cei mai mari compozitori ai Cehiei: Vltava – celebra compoziţie a lui Smetana, „părintele” muzicii cehe, şi Simfonia a VIII-a de Dvorak, considerat cel mai popular compozitor ceh.

Seara se va deschide cu Vltava (Bedrich Smetana) – cea mai cunoscută parte a suitei de şase poeme simfonice intitulate Má vlast („ţara mea natală”), fiecare poem fiind o descriere a locurilor, istoriei şi legendelor din regiunea Boemiei. Lucrarea pe care o veţi asculta la Sala Radio, cunoscută şi sub titlul său german Die Moldau, este un superb tablou muzical al unuia dintre cele mai mari râuri din Boemia, urmând imaginar traseul de la izvoare spre vărsare, prilej de a evoca muzical scene de viaţă sătească, imaginea ruinelor şi castelelor din Boemia, obiceiuri populare din regiune şi imaginea oraşului Praga prin care trece Vltava.

În interpretarea lui Alexandru Tomescu, veţi asculta apoi una dintre cele mai apreciate partituri pentru vioară: Concertul în mi minor pentru vioară şi orchestră semnat de Mendelssohn, o frumoasă lucrare a repertoriului romantic.

Evenimentul se va încheia cu Simfonia a VIII-a, creaţie a celuilalt mare compozitor ceh – Antonin Dvořák -, partitură dirijată la premiera absolută de la Praga, din 1890, chiar de Dvořák şi concepută cu prilejul alegerii sale în cadrul Academiei de Ştiinţă, Literatură şi Arte din Boemia.

Alexandru Tomescu a evoluat de nenumărate ori atât alături de Orchestra de Cameră Radio, cât şi alături de Orchestra Naţională Radio, pe scena Sălii Radio, dar şi peste hotare, în turnee în Europa şi Asia.

El a concertat în săli celebre ale principalelor metropole ale muzicii: Carnegie Hall (New York), Walt Disney Concert Hall (Los Angeles), Théâtre des Champs Elysées (Paris), Concertgebouw (Amsterdam) etc. Turneul Stradivarius, conceput în jurul viorii de colecţie pe care cântă, este un eveniment anual care l-a purtat pe tânărul violonist de nenumărate ori în întreaga ţară. A interpretat cele trei mari Integrale ale repertoriului pentru vioară solo – cele 24 de Capricii de Niccolò Paganini, cele Şase Sonate de Eugène Ysaÿe şi cele Şase Sonate şi Partite de Johann Sebastian Bach – turneele fiind urmate de o lansare de DVD sau CD, produse discografice ce s-au bucurat de un mare succes.

Mihail Agafiţa a asigurat, în decursul a 20 ani, conducerea muzicală pentru circa 500 concerte simfonice şi spectacole de operă şi balet alături de orchestre din România, Republica Moldova, Spania, Finlanda, SUA, Rusia, Ucraina şi Belarus şi a luat parte la diverse turnee în Grecia, Portugalia, Italia, Franţa, Malta şi Tunisia. Momente importante ale carierei sale sunt reprezentate de colaborarea cu Orchestra Filarmonicii din Moscova, precum şi de participarea în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu (Bucureşti, 2011), la pupitrul Filarmonicii Transilvania din Cluj. Printre ansamblurile care s-au bucurat de prezenţa la pupitru a dirijorului Mihail Agafiţa se numără: Orchestrele Naţionale ale Republicii Moldova din Chişinău şi Republicii Belarus din Minsk, Orchestra de Cameră Radio Bucureşti, orchestrele Filarmonicilor din România, Pori Sinfonietta – Finlanda, Owensboro Symphony Orchestra, Ohio University Symphony Orchestra – SUA, Teatrele de Operă şi Balet din Chişinău, Teatrul de stat al baletului pe gheaţă St. Petersburg – Rusia.

“Adrian Naidin Cvartet”, în concert pe scena Teatrului Odeon

Adrian Naidin şi violoncelul său vrajit

Pân’ la rai, un proiect de excelenţă, aplaudat pe scene prestigioase şi inclus pe coloana sonoră a unui film internaţional aspirant la Oscar, va fi prezentat, la Sala Majestic, vineri, 16 octombrie, la ora 19.00.

Probabil una dintre cele mai valoroase compoziţii imaginate în maiestoasa umbră a Mariei Tănase, Pân’ la rai se apropie de temele tradiţionale, pentru a le explora profunzimile, redându-le viaţă în cele mai dinamice sunete ale jazz-ului contemporan. Amestec de tradiţional şi avangardă, tehnic şi nonconformist, violoncelistul Adrian Naidin îşi testează imaginaţia într-un incredibil experiment acustic, alături de alţi trei muzicieni cu personalităţi şi cariere deosebite. Printre aceştia, pianistul Sorin Zlat, singurul român premiat în cei 30 de ani de prestigioasă istorie a celui mai important concurs de jazz din Statele Unite, The Great American Jazz Piano Competition. Li se alătură Eugen Amarandei – unul dintre cei mai tehnici şi mai inspiraţi dintre contrabasiştii României, şi talentatul percuţionist Gabriel Bălaşa, un muzician inventiv şi imprevizibil, testat în formule avangardiste şi în proiecte acustice insolite.

Violoncelul lui Adrian Naidin spune poveşti, pictează sau recită versuri, sună ca o întreagă orchestră uneori, alteori doar şopteşte sau îngână rugăciuni. Carismatic şi pasional, Adrian Naidin şi-a sedus publicul cu o voce incredibilă: un ambitus excepţional, un timbru de baladă românească, îmbogăţite de o gradare şi un control pe care le auzi numai la marii cântăreţi de operă. L-a inspirat cândva pe regizorul grec Mihalis Kakogiannis, iar muzicianul leton Mischa Maisky, supranumit “Paganini al violoncelului”, îl numără printre cei mai dotaţi dintre ucenicii săi. Cânticele din proiectul Pân’ la rai au fost incluse pe coloana sonoră a filmului The Necessary Death of Charlie Countryman, o producţie de suflet a americanului Shia LaBeof, aspirant la Oscar în 2014.

De drag de muzică şi de drag de Maria Tănase, artiştii dialoghează păstrând esenţa filonului tradiţional românesc şi interferează, trecând prin propriile experienţe şi întâlniri muzicale, pentru a se regăsi în zona modernă, actuală, specifică jazz-ului european.

Vivaldi, Haydn şi Mozart, pe scena Sălii Radio

Rodica Vică

O călătorie muzicală de la barocul lui Vivaldi – celebrul creator al suitei „Anotimpurile” – la clasicismul lui Haydn şi al genialului Mozart este ceea ce vă propune Orchestra de Cameră Radio, în concertul prezentat miercuri, 21 octombrie (19.00), la Sala Radio. Evenimentul se va derula sub bagheta tânărului şi apreciatului dirijor Gabriel Bebeşelea, care a fost recent distins (11 octombrie 2015) cu Premiul I şi alte trei premii speciale la ediţia a VI-a a Concursului Internaţional Lovro von Matačić, organizat la Zagreb, Croaţia.

„Punctul culminant” al serii va fi reprezentat de unul dintre cele mai cunoscute imnuri sacre: Gloria, creaţie a barocului muzical semnată de Vivaldi. Monumentala partitură va fi interpretată cu participarea sopranei Rodica Vică, a mezzosopranei Maria Jinga şi a Corului Academic Radio, pregătit de dirijorul Dan Mihai Goia.

Concertul de la Sala Radio reuneşte aşadar trei dintre cei mai prolifici compozitori ce au marcat istoria muzicii. Seara va debuta cu uvertura operei L’Isola disabitata (Insula pustie), semnată de Haydn, care a creat în aproape toate formele muzicale ale timpului său: a scris 104 simfonii, aproximativ 90 de partituri pentru cvartet de coarde, 62 de sonate pentru pian, 23 de opere ş.a.

În aceeaşi seară veţi asculta – în interpretarea Cristinei Anghelescu, solistă a Orchestrelor şi Corurilor Radio – şi Concertul nr.1 în si bemol major pentru vioară şi orchestră, de Mozart, un alt mare compozitor surprinzător prin geniul său prolific: în doar 35 de ani de viaţă a compus peste 600 de lucrări (41 de simfonii, 27 de concerte pentru pian şi orchestră, opere, sonate etc.).

Seara se va încheia cu Gloria, partitura lui Vivaldi, care, deşi este asociat în primul rând suitei Anotimpurile, a compus aproximativ 770 de lucrări!

Maria Jinga

Gabriel Bebeşelea este dirijor principal al Operei Naţionale Române Iaşi (din stagiunea 2011-2012), cel mai tânăr dirijor care ocupă o astfel de funcţie. De asemenea, din stagiunea 2014-2015 este şi dirijor principal al Filarmonicii din Sibiu. Gabriel Bebeşelea a fost distins cu titlul de Cel mai bun dirijor al stagiunii 2013-2014 la Gala Premiilor Operelor Naţionale. Desfăşoară de asemenea o activitate susţinută ca dirijor principal al ansamblului Sibiu Youth Orchestra, fiind unul din membrii fondatori ai acestuia. Din 2009, este dirijor şi al Icon Arts Ensemble.

Solistă a Orchestrelor şi Corurilor Radio, Cristina Anghelescu a fost invitată să concerteze în săli renumite ca Schauspielhaus – Berlin, Ceaikovski – Moscova, Teatro Monumental y Auditorium – Madrid, Smetana Hall – Praga, St. John’s Smith Square – Londra, Finlandia Hall – Helsinki şi în compania unor orchestre importante din Dresda, Paris, Praga, Bratislava, Caracas, Moscova, Budapesta, Londra etc. A efectuat numeroase turnee în toate ţările Europei, în Taiwan, America de Sud şi cea de Nord, Africa de Sud etc.

Solistă invitată a multor opere şi filarmonici atât din România, cât şi din străinătate, Rodica Vică a debutat pe scena Operei Naţionale Bucureşti, în 2010, şi de atunci a colaborat permanent cu această instituţie. Soprana a susţinut numeroase concerte, spectacole şi turnee în România şi în străinătate: Franţa, Luxemburg, Austria, Ungaria, Danemarca, Belgia, Germania şi Japonia. În toamna anului 2012, Rodica Vică a fost invitată la Opera Naţională Română Iaşi să participe la unul dintre cele mai importante proiecte de operă din România: Indiile Galante (J.Ph. Rameau), în regia lui Andrei Şerban.

Mezzosoprana Maria Jinga este angajată a Operei Naţionale Bucureşti din anul 2006. La ediţia din acest an a Festivalului internaţional George Enescu a avut o prezenţă remarcabilă în opera Wozzeck de Alban Berg, prezentată în concert. Ea este câştigătoare a celei de-a II-a ediţii a Concursului Internaţional de Canto Maeştrii Artei Lirice, dedicat în anul 2010 sopranei Arta Florescu. De asemenea, Maria Jinga a câştigat şi Marele Premiu la Concursul Naţional Hariclea Darclée Brăila, în anul 1997, Medalia Academiei Lutece (Paris, 1998) şi a fost finalistă a Concursului Internaţional George Enescu.

Recital extraordinar Josu de Solaun, la Ateneul Român

Pianistul Josu de Solaun

Pianistul de origine spaniolă Josu de Solaun, câştigătorul Secţiunii Pian a Concursului Enescu 2014 şi un admirator al lui George Enescu, susţine un recital extraordinar pe scena Ateneului Român, în 18 octombrie, la ora 19.00. În program, lucrări de Schumann, Brahms, Granados, de Falla şi Debussy.

Concertând ca solist alături de orchestre internaţionale renumite precum Mariinsky Theatre Orchestra, Mexico City Philharmonic Orchestra, New York Sinfonietta şi Leos Janacek Symphony Orchestra, pianistul Josu de Solaun va interpreta la Bucureşti Arabesca, Op. 18 de Robert Schumann, Valses Poéticos de Enrique Granados, Six Pieces for Piano, Op. 118, de Johannes Brahms, Los Requiebros şi Quejas, o La Maja y el Ruiseñor de Enrique Granados, Fantasia Baetica de Manuel de Falla şi preludiul Feux d’artifice de Claude Debussy.

Recitalul face parte din programul concertelor laureaţilor Concursului George Enescu organizat de Institutul Cultural Român în colaborare cu Filarmonica George Enescu şi Artexim.

În străinătate, pianistul Josu de Solaun se pregăteşte să prezinte integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu într-o serie de recitaluri gratuite, la Recital Hall of the James and Nancy Gaertner Performing Arts Center (SUA), în 14 şi 30 octombrie, dar şi în 14 ianuarie 2016. Mai mult, Josu de Solaun urmează să înregistreze lucrările enesciene, la cunoscuta casa de discuri Naxos Records.

Josu de Solaun a interpretat Sonata Nr. 3 pentru pian şi vioară de George Enescu în cadrul Concursului Internaţional George Enescu, ediţia 2014. La Bucureşti, pe durata Concursului Enescu, pianistul a locuit într-un apartament închiriat exact în blocul în care George Enescu a locuit timp de şase ani, chiar pe strada care astăzi poartă numele George Enescu. „Ştiam că este aproape de Ateneu, dar am fost surprins să văd că locuiesc chiar pe strada George Enescu, exact în blocul în care a locuit acesta timp de şase ani. Surpriza cea mai mare a fost că sunt cazat exact în apartamentul situat sub apartamentul în care a locuit Enescu. Mă simt de parcă m-ar veghea. Îl admir pe Enescu de foarte mult timp. Mi-am dorit întotdeauna să cânt la Ateneul Român”, declara atunci Josu de Solaun.

Violonistul s-a născut la 27 octombrie 1981. Astudiat la Manhattan School of Music (Licenţă, Masterat şi Doctorat) cu Nina Svetlanova şi Horacio Gutiérrez. Printre alte premii internaţionale obţinute de Josu de Solaun se numără Premiul I la Concursul de Pian al Uniunii Europene (2009), precum şi Marele Premiu la Concursul Internaţional de Pian José Iturbi (Spania, 2006).