În Qutombe aerul era încins. Caravane leneşe se târau prin lumina amurgului către Marsila Mole, către Kabul și Singapore. Luptătorii deşertului Kaharym cărau cu ei lăzi cu dinamită iar puşcaşii ameridores se plimbau ţanţoşi de colo, colo, în ritm de ragtime. Bazarul colcăia de şopârle şi de şobolani şi de şerpi vorbitori. Erau şopârle trandafirii şi galbene şi şobolani verzulii, vărgaţi, aduşi de corăbii tocmai din Batoa Butuba sau din Halicarnas şi şerpi mincinoşi găsiţi pe sub pietrele încinse din inima orientalelor nebune, pornite să cucerească așezămintele ordoxilelor de la periferia occidentalelor înfumurate.
Cum mai încerca Pitoşkin să mă ducă de nas! Am crezut că vrea să-mi vorbească despre cuvintele Sfântului Tihona din Zadonska dar Pitoşkin ţinea morţiş să mă piardă printre ideile filozofilor desueţi din Montreal, Paris, Torino, Budapesta, Gandoraa, Tambo Tamboree, Ghemba, Matapahapamar, Bulbona, Ogabonda, Tazamo, Bankusai, Tulubras, Gaian, Wenda, Gutumbe, Halafaas, Hostina, Mataras, Bungburg, Tahomm, Londra, Wahstand, Burbaansk, Cammelor, Rafadda, Massa Gome, Kalodda, Gaspirias, Tulbonna, Has Masan, Moscova, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Berlin, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Sofia, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Oran, Kumbra Kumbrali, Milano şi încântătorul Gontaro, frumosul stând în mărime şi ordine. Erau mai degrabă semne ale erotismului devastator care măcina dictaturile, democraticele şi imperialele din lumile acvatice.
Eroticele de toate gradele cuprind manifestări ale corporalităţii, eroticele fiind modurile de operare subtile ale funcţiei erotice. Nu atingerea, nu simţul tactil sunt devastatoare şi lămuritoare pentru erotice ci adăugarea la profunzime, înlănţuirea în ritm, în ritmul nebun al sensului întrupat. Dar Bobolina e ritmul! Bobolina era o femeie construită de mine în corporalitatea ficţiunilor mele pe care Pitoşkin o copiase cu conştiinciozitate. S-o fi văzut! Uite-aşa sucise minţile celor din București, Bobolina. Era aşa, ca o trestie, cu părul ca pana corbului, uşor fiţoasă, uşor înfumurată. Ai fi zis că-i venită dintr-o altă lume ficţională.
Din Tambo Tamboree sau din Bankusai, din Mauna Lao sau din furtunoasa şi enigmatica Tala Manakan. Pitoşkin făcuse kilometri cu aeroplanul doar pentru a mă lua în custodie. Sau să-mi fure stickul. Sau să pună la cale noi ficţiuni ridicole şi bombastice despre naşterea lui. Dintr-o imprimantă 3 D, fără îndoială! Mă năucise, perversul, cu ideile lui ameţitoare despre universul plin de universuri, despre atotcuprinzător şi despre schimbarea ficţiunilor. Dar oare ştia el adevărul întreg sau doar îl intuia? Mi-a spus că nu credea că sunt un scriitor adevărat şi că sub această aparență bănuia că se ascundea ceva înfiorător şi periculos.
Poate că tocmai de aceea pusese ochii pe mine. Poate că era trimis de oamenii împăratului Owagama sau de generalii nordicelor să mă tragă de limbă din pricina asta. Acvatica oficială cea trandafirie îl manevra cu siguranţă prin pase electromagnetice folosindu-l împotriva tuturor celor care puneau la cale într-un fel sau altul schimbarea Principiilor din Tambo Tamboree şi noua revoluţie a spiritului critic! Colonelul Sharun! El era. Fără doar și poate. Pitoşkin avea relaţii oculte, în toate, în absolut toate cancelariile occidentalelor, orientalelor, nordicelor şi sudicelor. Pornise să pervertească istoria. Pornise parcă de unul singur să apere ştiinţele desuete. Avea ce avea cu literatura science fiction, cu ideea de libertate şi cu artele privirii.
Am intuit eu! Nisipul cânta. Puciştii din Paragras fuseseră spânzuraţi în zori la porţile oraşului Kamarsnad, ce grozăvie. Cadavrele lor se uscau bine de tot acum în bătaia soarelui. Soarele se scurgea peste noi în valuri năucindu-ne. Auzeam voci ciudate. Un avion de vânătoare trecu razant pe deasupra noastră. Iar Pitoşkin era convins că vorbisem prea mult despre Tratowski. Dar poate că lumea era încă fascinată de revoluţie. Poate că era pierdută încă în melancolie. Tânjea încă după o schimbare violentă, devastatoare şi hotărâtoare. Asta e, viaţa alături de Pitoşkin era palpitantă şi plină de riscuri. Pitoşkin ar fi vrut să cucerească lumea.
Să-i dea alt curs. S-o înzestreze cu noi înţelesuri, să fascineze popoarele acvatice din Paris, Londra și Berlin. Se lăuda că el însuși fusese construit de americani și că le trăsese clapa, mișelul. Se lăuda că se născuse dintr-o imprimantă 3 D. Și mai era convins că ne îndreptam într-o direcţie greşită de vreme ce eram sclavii geometriei euclidiene, un obiect ficţional imposibil, de-a dreptul imposibil. Eu sunt sigur că n-am putea înţelege formele geometrice fără a ne referi la călătoria punctului. Enunţul acesta ar fi la fel de corect dacă aş folosi pluralul pentru că, fără îndoială, sunt expresia principiului lui unu care se multiplică. Pitoșkin era cuceritor când avea chef. Magistral. Nu-i puteai rezista. Dar eu? I-am ținut piept de atâtea ori în istoria asta zbuciumată și nebună.
Și el, manipulator mârșav, personaj de operetă, construit de serviciile secrete de aiurea, să-mi zică, ce?! Păi uite, îmi zice că vacile din Olanda fugăresc vacile din România pe Calea Victoriei! Auzi, Pitoșkin, dar crezi că eu sunt tembel? Veneția e secătuită, nu mai are gondolieri, au rămas șomeri, n-a plouat de un secol. Rusia e pe chituci, vai de ea. China, și ea, cu vise de mărire planetară, total aiurea, săraca de ea, taman acum când marțienii s-au chitit pe noi și or să vină-ncoace să ne sature de atâta războială, abureală, sminteală și alte alea!
Da,adevărat, geometrie fără călătoria punctului nu există. Frumos spus.
Nimic din această realitate, sau din această ficțiune nu există, dacă nu admitem călătoria punctului. Punct și punct vălurit. Și pentru cei cu ureche muzicală, contrapunct.
Cetățeanul cu nume conspirativ ” Uger Navetist” trecu pe lângă un grup de c
Protestatari care luptau cu tuburi de oxigen împotriva efectului de sera produs de vacile progresiste. Profitând de spiritul de turma, șeful filialei USR și a ONG-ului ” Cu nasul în spațiul emisiilor de gaze” îl prinse pe cetățeanul conspirativ de umeri și-i spuse franc în fata” Vaca Stearpa”. La auzul cuvântului ” Vaca”, vacile olandeze se luară după el strigând în gura mare ” Suntem nebune dupa tine, ne-am cobori chiloți de dragul tău pana la vene”. Taurii și boii olandezi nu se lasara nici ei mai prejos și sub bagheta unui cetățean policalificat de mișcarea lgbtiqista strigau de mama focului ” Te iubim, te iubim vrem samanta ta cu pat duvin”. Ugerul Navetist se facu rosu, precum greaca roșie și incantat de atitudinea patrupedelor li se adresa citind de pe prompter și de pe ulita. ” în spațiul Shenghen de n-om întra, eu pentru fericirea voastră ma voi sacrifica”
PS. Facem mențiunea ca Ugerul Navetist fiind a filiala a Licuriciului in România nu poluează decât tara, sufletul și spiritul ei. Fiindcă inducele de poluare, considera Licuriciul haraparet, nu contribuie la încălzirea globala, ci numai la răcirea calotei craniene a trădătorilor, Ugerul devine simbolul luptei împotriva suveranității naționale a statelor care merg în patru labe și nu vor sa se târască precum rama pe sub pământ. Azi, Ugerul Navetist va adresa națiunii proclamația ” Ugerul și laptele covasat cu Alzhaimer”