Vânzări-record pentru opere de artă, în mijlocul crizei

Orfevrerii celebre, la Sotheby’s

Mitica colecţie de orfevrerie Jourdan-Barry va fi scoasă la licitaţie la Casa Sotheby’s, în 18 aprilie. Este una dintre cele mai prestigioase colecţii de orfevrărie franceză din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, unele piese fiind deja prezentate la vânzarea de la Sotheby’s din 5 decembrie 1992, la Monaco. Reasamblată după mai mult de 50 de ani de către Raymond Jourdan-Barry, apoi de către fiul său, Pierre, această colecţie unică regrupează peste 200 de loturi constituind un vârf al eleganţei şi al excelenţei în “art de vivre” a francezilor. Aşa cum sunt cunoscute celebre dinastii ale orfevrilor, familia marilor armatori marseillezi Jourdan-Barry poate fi considerată o dinastie a colecţionarilor: bunica, Mafalda Jourdan, născută dintr-o familie de ţărani din Var, a fost prima sensibilă la pictura veche. După aceea, fiul său, Raymond, un veritabil căutător de artă şi autor al operei de referinţă “Les Ofèvres de la generalité d’Aix-en-Provence”, îşi va dovedi sufletul său de colecţionar, urmat apoi, în mod strălucit, de fiul său, Pierre. Acesta din urmă şi-a pus în colecţiile de orfevrerie întreaga sa pasiune, mai ales pentru bronzurile vechi sau contemporane, dar şi pentru arta otomană sau faianţele provensale. Dar cum un colecţionar trebuie să fie şi un mecena, el a donat întreaga sa colecţie de faianţe Muzeului “Pastré” din Marsilia şi o piesă rară, un sfeşnic din argint aurit realizat de Robertday, Muzeului Luvru. Datorită exigenţei sale, el a reuşit să marcheze fiecare piesă cu o amprentă de neconfundat, “marca Jourdan-Barry”. Totodată, a scris o carte despre orfevreria provensală fără a neglija marile nume precum Germain sau Balzac. Unul dintre atuurile majore ale colecţiei sale este acela de a acorda un loc larg orfevrilor regionali din Provence sau din alte oraşe importante precum Toulouse sau Strasbourg.

Georg Waldmuller, Odihna de duminică

Colecţia sa se împarte în două părţi echilibrate: un ansamblu parizian, cu loturi de la 1 la 90, şi un altul regrupând piese provinciale. Vedetă a primei părţi este un excepţional bol cu capac, din argint, realizat de Thomas Germain, datând din 1722, evaluat la 700.000 de euro. Este vorba despre prima operă cunoscută a celui care a fost cel mai celebru orfevru parizian din secolul al XVIII-lea, privilegiatul regelui începând din 1723. Din timpul şederii sale la Roma a prins gustul esteticii Barocului, pe care l-a adaptat orfevreriei, creând apoi stilul rocaille de la sfârşitul anilor 1720.

Colecţionarul avea un gust marcat pentru tabachere, colecţia lui conţinând peste 35 de cutii în argint şi argint aurit, concentrare foarte rară pentru o singură colecţie. Înainte de 1650, ansamblul de linguri şi furculiţe, care nu erau încă în uzajul general, reţine atenţia prin raritatea lui. În colecţia ce va fi prezentată se află şi 12 linguri de ulei de măsline, în argint, care serveau în secolul al XVIII-lea, în realitate, pentru a căuta bucăţile de carne din sos. Printre apreciatele linguri care serveau pentru zaharniţe, dar şi pentru supiere, reputate sunt cele create de Plot, Chéret sau Filassier. Asemenea piese din argint din colecţia lui François Jourdan sunt scoase la licitaţie la 150.000 de euro fiecare.

Francis Bacon, Portretul Henriettei Moraes

Mai multe piese mitice provin din colecţia David-Weill, printre care o remarcabilă lingură mare cu mânerul ajurat ca o ramură de măslin, realizată de Pierre Balzac, pusă în vânzare pentru 60.000 de euro, şi o cutie din argint aurit, creată de Michel de Lasuss, pentru 20.000 de euro.

În secţiunea consacrată orfevreriei provinciale, Provence are onoarea de a avea cele mai multe obiecte unice, printre care platouri din secolul al XVIII-lea, tipic marseilleze, şi o piesă rară din argint, creată de Jean Michel Laplaine, care servea probabil pentru a măsura grâul. O splendidă cană de apă şi un lighean de la Bezières, semnificative pentru evoluţia obiceiurilor către rafinamentul de peste două secole, când obiectul evoluează din zona veselei în cea a pieselor de toaletă, sunt prezente la licitaţie pentru 120.000 de euro.

Pot fi întâlnite perii de cap pentru călătorie, cu mâner din argint laborios lucrat, dar şi o ceaşcă cu motive de vânătoare lioneză sau o tabacheră. Din regiunea Strasbourg sunt propuse numeroase piese în argint aurit. Printre altele, o lingură argintată realizată de Jeran Thibault la 1680, pentru suma de 50.000 de euro, şi o superbă cană de apă din regiunea Bayonne, cu ligheanul ei, care fusese cumpărată de la Karl Lagerfeld şi este pusă acum în vânzare. Celebră este şi orfevreria din regiunea Toulouse reprezentată de cunoscutele dinastii de orfevri Samson, la care stilul rocaille rivaliza cu cel de la Paris.

Strigătul lui Munch, vedeta vânzărilor de la New York

Piaţa din Constantinopol de Alberto Pasini

Sotheby’s din New York va pune în vânzare o versiune a operei “Strigătul” de Munch, în 2 mai 2012. Această operă este una dintre imaginile cele mai cunoscute ale culturii occidentale din secolul al XX-lea. Această versiune, datând din 1895, aproape necunoscută de marele public, a rămas în mâinile unor privaţi, alături de alte patru compoziţii realizate de genialul artist pe acelaşi subiect (prima versiune de la 1893 este conservată la National Gallery din Norvegia, iar alte două se află la “Muzeul Munch” din Oslo). Acest pastel pe un panou de 79×59 de centimetri aparţine omului de afaceri norvegian Peter Olsen, al cărui tată era un prieten apropiat, mecena şi vecinul lui Munch în Hvitsten din Norvegia în anii ‘20. Cu culorile sale care “urlă”, cu formele traversate de unde sonore şi personajul cu figura stranie ce se ţine cu mâinile de urechi, “Strigătul” apare ca o ilustraţie absolută a angoasei existenţiale a omului modern. Totul se derulează având în spate fiordul din Oslo, un peisaj simbolist care devine cumva protectorul traumatismelor pictorului. Este una dintre operele cele mai expresioniste ale lui Munch în pragul Primului Război Mondial. Artistul a creat această imagine în 1893, scriind în Jurnalul său: “Mergeam pe un drum împreună cu doi prieteni, soarele apunea şi am văzut norii înroşindu-se precum sângele, o sabie – marea şi un oraş negru-albăstrui şi am simţit cum un lent şi interminabil strigăt traversează natura”.

Printre cele patru versiuni ale “Strigătului”, acesta propus de Casa Sotheby’s este singurul care posedă o ramă originală pictată de artist, incluzând poemul care i-a inspirat opera. După Simon Shaw, directorul departamentului de Artă Impresionistă şi Modernă de la Sotheby’s New York, “artistul va fi celebrat în multe expoziţii, cu puţin timp înainte de aniversarea a 100 de ani de la naşterea sa în 2013 şi de aceea m-am gândit că este o perioadă fascinantă pentru a lansa pe piaţă acest Strigăt”. S-ar părea că opera va depăşi 80 de milioane de dolari.

Sub semnul picturii vechi la Dorotheum

Portretul lui Giuliano Sforza-Cesarini de Sofonisba Anguissola, pus la licitaţie la Dorotheum

După succesul ultimului sezon de vânzări de la Casa de licitaţii „Dorotheum” din Viena, între 17 şi 19 aprilie, pictura va fi în prim-plan. Vor fi etalate opere ale vechilor maeştri, de la portretele nobililor la marile portrete de femei. Sofonisba Anguissola, artista cremoneză a secolului al XVI-lea, este prezentă în expoziţie cu una dintre marile şi rarele picturi cu figuri feminine ale timpului său, cu un impozant „Portret în picioare al lui Giuliano II Sforza-Cesarini, cu un paj”, o pictură pe pânză de 186×115 centimetri, estimată la 180.000 de euro. Lavinia Fontana (1552-1614) este reprezentată de un portret de femeie însărcinată cu un oarece parfum de modernitate, lucrare evaluată la 80.000 de euro. Un alt portret, de data aceasta din şcoala nordică, reprezentând-o pe regina Anna a Danemarcei, cu o mână pe abdomen, este propusă pentru 60.000 de euro, căruia i se adaugă numeroase portrete de prinţese de la curţile europene, printre care Louise von Anhalt-Dessau, realizat de Tischbein, sau cel semnat de Angelika Kauffmann. Un seducător ansamblu este completat de pânze ale marilor maeştri ai barocului italian precum Guercino şi Orazio Gentileschi, de o „Natură moartă”, semnată de pictorul spaniol Juan de Espinosa şi un Brueghel cel Tânăr estimat la 350.000 de euro.

Lavinia Fontana, Femeie însărcinată

Licitaţia din 17 aprilie este consacrată şi picturii secolului al XIX-lea, cu un omagiu adus pictorului austriac Ferdinand Georg Waldmüller, fiind propuse spre vânzare patru dintre piesele sale. Printre ele, splendida compoziţie „Odihnă de duminică”, în care o femeie îşi leagănă copilul, evaluată la 300.000 de euro. Atrage atenţia o veritabilă paletă de pictori cu peste 70 de opere ale marilor artişti austrieci, germani, italieni, spanioli, francezi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu lucrări estimate între 20.000 şi 25.000 de euro. Şcoala italiană este prezentată de asemenea, într-o secţiune cu vedute ale Veneţiei realizate, printre alţii, de Carlo Grubas, evaluate între 20.000 şi 30.000 de euro, ale lui Giovanni Boldini între 35.000 şi 50.000 de euro, în timp ce lucrarea „Descrierea Constantinopolului” semnată de Alberto Pasini trece cu brio de 65.000 de euro.

Arta otomană, în licitaţie la Londra

Cană şi lighean din regiunea Bezieres, 1745

Sotheby’s va dispersa o importantă colecţie de artă otomană în 24 aprilie, în timpul săptămânii consacrate artei turce şi islamice. Această colecţie reunită de un amator în mai mult de 30 de ani conţine peste 250 de opere de artă din diverse categorii din secolul al XV-lea până la secolul al XIX-lea, pentru o estimare globală de 3,5 milioane de euro. De la ceramici la argintărie, trecând prin artele decorative, manuscrise şi textile, această splendidă selecţie include şi tablouri vechi europene, portrete notabile, tablouri cu vederi panoramice sau scene numite „turqueries” exprimând vitalitatea schimburilor artistice între Imperiul Otoman şi Europa de-a lungul secolelor, reflectând fascinaţia vechiului continent pentru exotismul venind dinspre Levant.

Colecţia Jourdan-Barry

Puternic în poziţia sa geostrategică excepţională, Imperiul Otoman s-a răspândit cu forţa sa în diferite regiuni culturale, combinând influenţele chinezeşti, persane şi europene, elaborând un limbaj artistic specific şi coerent. Între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea, expansiunea sa către minele de argint din Balcani a făcut să dezvolte arta orfevreriei, dar şi obiecte fabricate din ceramică la Iznik, în nord-estul Anatoliei, marcând definitv istoria ceramicii mondiale. Splendidul ulcior cu decor albastru cu alb sau alb cu roşu „Golden Horn” (1530-1540) este estimat între 250.000 şi 350.000 de euro. O rară cană otomană în argint din secolul al XV-lea este estimată pentru 150.000 de euro.

Între loturile puse la vânzare se numără şi un profil al Sultanului Murad I, ce a domnit între 1359 şi 1389, realizat de un pictor al Şcolii italiene din secolul al XVII-lea, estimat pentru 200.000 de euro. Vizitatorii se vor opri cu siguranţă în faţa unui splendid cufăr în marchetărie de argint din a doua jumătate a secolului al XV-lea, evaluat la 50.000 de euro.

Adjudecat!

Magnifica Cleopatră

Tabacheră din argint, realizată de Gabriel Bouvier

Dintre piesele adjudecate recent să amintim „Cleopatra”, de la manufactura din Sèvres, realizată din porţelan în 1995, semnată de Ettore Sottsass, adjudecată pentru 7.435 de euro. Arhitectul şi designerul italian Ettore Sottsass a venit în 1994 la manufactura Sèvres pentru a descoperi tehnicile producţiei şi a creat o serie de 14 vase, fiecare purtând numele unei femei. Acesta din urmă, numit „Cleopatra”, a fost cumpărat de un colecţionar parizian. Este o compoziţie care suprapune elemente de culori diferite, formată din două părţi, una colorată în albastru celest, alta aurită, la bază având doi cilindri, unul bleu de Sèvres, altul alb. Baza este făcută din aur de 14 carate şi formează o frumoasă sculptură de execuţie perfectă. Sottsass este considerat unul dintre maeştrii designului contemporan,

Pictorii majolicelor Renaşterii n-au inventat decorul de pe faianţele lor. L-au găsit în gravuri şi-l reproduceau fidel. Aşa este o vignetă realizată de Bernard Salomon după „Biblia” lui Jean de Tournes, publicată la Lyon în 1554. Scena îl reprezintă pe Iosif în faţa faraonului în momentul în care interpretează visul cu cele şapte vaci frumoase şi grase care sunt devorate de şapte vaci urâte şi slabe, povestit în „Geneză”. Culorile merg de la albstru pal la ocru spre galben. Ele compun în special decorul, pentru că aşa era moda în epocă, în contrast cu culorile foarte puternice ale majolicelor cu email alb. Piesa a fost adjudecată pentru suma de 12.500 de euro.

Eleganţă şi distincţie

Thomas Germain. Platou cu capac

În jurul datei de 1760, un desen semnat de Gainsborough, „Studiu al unei tinere femei, ţinând o scrisoare”, a uimit audienţa. Este o tânără femeie, ce are în mână o scrisoare, privind gânditoare spectatorul. Dacă personajul nu a fost autentificat, tabloul are câteva afinităţi cu un portret al unei tinere femei ce se află la Morgan Library din New York. Artistul s-a aplecat în special asupra detaliilor costumului pe care îl descrie cu multă precizie. Acest desen face parte dintr-un ansamblu care a aparţinut fiicei lui Gainsborough, lăsat moştenire şi care a fost pus în vânzare la o licitaţie din 1831. Tabloul uimeşte prin eleganţă şi rafinament, amintind de Van Dyck, şi a fost adjudecat pentru 314.500 de euro.

Un portret de bărbat, achiziţionat de Getty Museum

Vas de la Iznik cu decor albastru şi alb, Golden Horn

Considerat iniţial ca operă a artistului Marco Zoppo, intitulat „Portret de tânăr”, a fost prezentat la New York, fiind atribuit acum lui Piero del Pollaiuolo, care-l apropie de producţia florentină creată în 1460. Portretul a fost adjudecat pentru fabuloasa sumă de 1.398.500 de dolari, plătită de către Getty Museum. Acest portret a fost realizat datorită unei reţele de linii foarte fine, care se întrepătrund cu efectele umbrelor, procedeu cunoscut în perioada Renaşterii italiene. De fapt, o inovaţie provenind din Flandra sau din Franţa.

Francis Bacon exaltă nudul feminin

Cleopatra din manufactura Sevres, adjudecată pentru 7.485 de euro

Un nud realizat de Francis Bacon a înregistrat cea mai mare cotă de vânzare a artei contemporane, la Londra, cu anumite conotaţii sexuale şi voluptăţi feminine. Artistul o reprezintă în această pictură realizată în 1963 pe prietena sa, Henrietta Moraes, model a numeroşi artişti englezi, femeie cu o viaţă tumultuoasă, cu numeroşi amanţi, printre care şi Lucian Freud. Anul în care a fost pictat tabloul reprezintă o perioadă de vârf pentru Bacon, fiind prezent la Tate Gallery din Londra şi Guggenheim din New York. Această pânză, apărută acum pentru prima dată în casele de licitaţie, a fost foarte bine conservată într-o colecţie privată, timp de peste 30 de ani, şi a fost adjudecată pentru 21.321.250 de lire sterline (era estimată pentru 18 milioane la Casa Christie’s, în 2012).

Gerhard Richter, omniprezent în vânzările londoneze

Brueghel cel Tânăr, Fecioara cu Pruncul, vândut pentru 32.505 euro

Celebra Tate Modern din Londra, dar şi Berlinul şi Centrul Pompidou din Paris l-au celebrat pe Richter în lunile februarie şi martie. Operele sale au monopolizat practic cele mai bune 10 rezultate a două principale case de licitaţie, realizând la Sotheby’s 17,6 milioane de lire sterline pentru 6 tablouri, adică aproape o treime din suma totală a vânzării. Pictorul berlinez care a celebrat recent 80 de ani este unul dintre artiştii contemporani cel mai bine cotaţi din lume. Opera sa magistrală demonstrează dorinţa lui de a explora toate manierele posibile de a picta şi de a exprima profunzimea reflecţiior sale asupra sensurilor actului creator şi lumii actuale.

„Abstraktes Bild”, pânză realizată în 1991, de 200×140 de centimetri, a fost vândută recent la Londra, la casa Sotheby’s pentru suma de 4.073.250 de lire sterline. Este vorba despre o pânză abstractă, emblematică, a cărei soră geamănă a fost achiziţionată de către Lily Safra, care a donat-o apoi „Muzeului Israelului” din Ierusalim, în memoria soţului său, Edomond, un eminent mecena al muzeului Israelului.

Muzeul a beneficiat şi de o altă donaţie excepţională făcută de Saul şi Gayfryd Steinberg, o mare pânză, intitulată „Regele bea” de Jacob Jordaens, în care este prezentată o familie în jurul unei mese festive în care patriarhul devine rege pentru o seară. Sunt multiplicate detaliile burleşti, descriind cu mare realism fiecare amănunt al veselei preţioase şi al hranei ce se află etalată în centrul compoziţiei.