Vărul meu Bob tăieşte pur şi simplu pe frontiera Statelor Unite cu Mexicul. Vreu să spun că marginea dinspre sud a proprietăţii sale este chiar graniţa sudică a Statelor Unite. Cu alte cuvinte, gardul lui Bob ar fi chiar graniţa sudică a SUA, dacă văr-miu ar fi pus acolo un gard.
Dar nu l-a pus. Nu există nici un gard. Nimic. Ranch-ul lui se termină pe creasta unui deluşor abrupt, pe care mexicanii îl trec ilegal şi coboară pe povârnişul lui direct în Statele Unite, povârnişul aparţinându-i lui Bob. Povârniş pe care el nu-l urcă niciodată, fiindcă ar ajunge ilegal în Mexic. Iar în Mexic nu se duce, pentru că nu posedă un paşaport. După cum, desigur, nu posedă paşapoarte nici mexicanii, dar aceştia se simt prea puţin apăsaţi de chestia asta şi trec frontiera direct în ograda vărului Bob, primul petec de pământ de la Miazăzi al Statelor Unite.
Există, într-adevăr, un gard de-a lungul graniţei, dar mai jos, în Valea Jacumba, el se termină exact unde începe deluşorul lui Bob. Există acolo, de asemenea, agenţi care patrulează pe frontieră şi îi prind pe unii dintre mexicanii intraţi ilegal în State, există şi maşini cu agenţi care urmăresc alte maşini suspecte, aşa cum este mereu urmărită a mea, atunci când străbat drumul neasfaltat, de pământ nisipos, din vale, către casa vărului meu.
Iar dacă unii mexicani reuşesc să scape de agenţii de la frontieră şi o iau către Nord, peste dealuri şi tărâmuri nisipoase şi ajung la Los Angeles, sau în alt oraş, ce găsesc în ele? În ce mai mare parte numai greutăţi şi necazuri. Întrucât se află acolo ilegal, slujbele pe care ar putea să le ocupe sunt extrem de puţine, de obicei muncă brută, necalificată, la vreo fermă sau gospodărie, muncă prost plătită. De multe ori patronii îi înşală. Nu-i deloc o viaţă uşoară şi singurul motiv care-i mână către meleaguri străine este acela că, oricât ar fi de rău aici, este, totuşi, mai bine ca acasă.
În fapt, lucrurile par să se îmbunătăţească în Mexic, iar mexicanii care, în prezent, părăsesc Statele Unite sunt mai numeroşi decât cei care vin. Şi trendul acesta, dacă va continua, ar putea deveni o problemă, pentru că aceştia sunt exact oamenii care strâng legumele de pe câmp şi ne deretică prin case.
Imigranţii fără permise de lucru sunt peste 5% din forţa de muncă americană, în 2014 trăiau în Statele Unite cam 11,3 milioane de oameni în asemenea situaţie. Au fost cu un milion mai puţini decât în 2007. Cam jumătate dintre ei erau mexicani, dar numărul relativ al imigranţilor ilegali veniţi din Asia, Orientul Mijlociu şi Africa a crescut niţel. Merită să remarcăm faptul că cifra imigranţilor ilegali venind din Europa şi Canada, cam 5%, a rămas aceeaşi.
A trece frontiera fără documente, fie coborând dealul vărului Bob, fie înotând până la celălalt mal al lui Rio Grande, este o modalitate de a intra ilegal în Statele Unite. O altă cale de a face acest lucru este de a veni cu o viză obţinută legal, dar de non-imigrant, sau de a veni dintr-o ţară unde n-ai nevoie de viză ca să călătoreşti în SUA, şi pur şi simplu să rămâi aici. Aproximativ 40% dintre imigranţii ilegali din Statele Unite au procedat astfel. Aceşti imigranţi ilegali sunt mai educaţi şi vorbesc mai bine engleza decât cei care trec fraudulos frontiera. Aceasta este, de asemenea, calea prin care ajung în SUA în mod ilegal şi încearcă să găsească de lucru cei mai mulţi români, oameni sfătuiţi aiurea, sau necunoscând cât de prost au ales această cale.
Gândindu-ne la România, vizele pentru America şi imigranţii ilegali care au ales cu bună ştiinţă această cale, apar o serie de întrebări. Prima este bine cunoscută guvernului sau publicului român: de ce România nu este pe lista ţărilor unde oamenii nu au nevoie de viză ca să călătorească în Statele Unite? Chestiunea este puţin mai complicată, întrucât regulile se schimbă aproape continuu şi există întotdeauna excepţii, dar răspunsul scurt este că procentul de refuzuri la acordarea vizei pentru solicitanţii români este foarte ridicat. Următoarea întrebare este: de ce acest procent este foarte ridicat? Iar răspunsul este unul foarte simplu: funcţionarii de la Consulatul SUA din Bucureşti consideră că mult prea mulţi români solicitanţi de viză pentru America sunt imigranţi potenţiali, şi nu vizitatori legitimi, sau oameni de afaceri, sau altceva de genul acesta.
Şi astfel, alte întrebări interesante sunt: de ce funcţionarii de la Consulat cred că românii vor să stea în State ilegal? şi: de ce ar dori românii să cheltuiască mai degrabă bani mai mulţi pentru biletele de avion către SUA, să lucreze munci prost plătite şi nesigure, când pot să ia un autobuz către Europa Occidentală? Românii pot lucra legal în majoritatea ţărilor membre ale UE, şi este mult mai ieftin să călătoreşti în Spania, de pildă, şi să culegi căpşuni, decât să zbori în Statele Unite şi să culegi castraveţi sau, mă rog, altceva. Iar beneficiile sociale în UE sunt mult mai profitabile decât în SUA, unde un imigrant ilegal nu dispune de ele.
Există, totuşi, o categorie de ”imigranţi” potenţiali din România, uşor de identificat, care pot să ”sară” peste povestea cu viza: persoanele în vârstă, de obicei femei, care vor să-şi crească nepoţii din SUA. Vom permite legii să închidă ochii atunci când este vorba de aceste bunicuţe, iar pe restul cititorilor îi întreb: de ce ar dori cineva să ajungă un imigrant ilegal din România în Statele Unite?
Într-o zi, vărul Bob a găsit pe pământul nisipos de la poalele deluşorului o valijoară de piele, cu un vultur încrustat pe una dintre feţe. Înăuntru se afla o Biblie roasă, de la răsfoirea îndelungată a filelor, şi cu numeroase pasaje subliniate. O Biblie în limba spaniolă. Bob a chemat poliţiştii de frontieră, aceştia n-au făcut nici o anchetă (asta nu-i o surpriză) şi toţi au priceput că este puţin probabil ca posesorul ei să se întoarcă să o recupereze. Cineva a purtat cu el o Biblie de-a lungul unei călătorii lungi, dificile şi adeseori periculoase, şi a pierdut-o tocmai în clipa când şi-a atins scopul.
Bine aţi venit în Statele Unite!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.