Numirea lui Anastasiu ca vicepremier responsabil cu reforma statului nu este doar o greșeală politică. Este o ofensă adusă ideii de guvernare.
În fruntea unui domeniu vital pentru redresarea administrației publice, a fost plasat un personaj fără biografie instituțională, fără autoritate profesională, fără legitimitate publică. Nimic din trecutul său nu justifică prezentul, iar prezentul său compromite iremediabil orice pretenție de reformă.
Anastasiu nu a reformat nimic, nu a gestionat nimic, nu a înfruntat niciodată sistemul pe care pretinde acum că-l va schimba. Este un produs pur al unor algoritmi politici inavuabili, introdus într-o funcție-cheie nu pentru ce știe să facă, ci pentru că a fost „ales” de cine trebuie. Este, în fond, un caz inventat. Și tocmai această inventare a legitimității îl face periculos.
Nimeni nu l-a văzut luptând în vreun domeniu relevant. Nicio instituție serioasă nu îl citează ca reper. Nu are o doctrină, nu are un proiect, nu are o identitate publică. În orice regim cu minimă responsabilitate democratică, o astfel de alegere ar fi fost imposibilă. Sau, cel puțin, imediat corectată.
Dar nu în România. Aici, Anastasiu rămâne în funcție. Iar faptul că nici premierul Ilie Bolojan, nici președintele, nici partidele de guvernare nu cer demiterea sa este, în sine, scandalos. Pentru că întrebarea care planează, tot mai apăsat, este următoarea: nu cumva, odată cu Anastasiu, cade și guvernul?
Nu e exclus. De fapt, tăcerea din jurul acestui nume indică exact asta: că menținerea sa nu mai este o simplă decizie politică, ci o necesitate de sistem. Anastasiu pare a fi un element de echilibru precar într-un aranjament mai amplu, pe care nimeni nu are curajul să-l atingă.
Nu vorbim, așadar, despre un vicepremier slab, ci despre un vector de influență care paralizează întregul Executiv.
Această realitate este rușinoasă. Dacă Guvernul României nu poate înlătura un demnitar care nu oferă nimic societății și nu poate justifica nicio decizie luată, atunci guvernul însuși devine irelevant. Și dacă vocea premierului nu poate rosti o revocare evident necesară, înseamnă că autoritatea a fost delegată în afara Palatului Victoria.
Anastasiu nu doar că nu are ce căuta în poziția pe care o ocupă. El nici nu rezistă singur în acea poziție. Este susținut de rețele nevăzute, de mecanisme obscure, de o logică paralelă cu cea instituțională. De aceea, nu a fost demis. Și tocmai de aceea, este periculos: pentru că blochează, prin simpla sa prezență, orice mișcare reală de reformă. Este o garanție vie că nimic nu se va schimba.
Iar dacă un guvern întreg se ține în picioare doar pentru că nu are curajul să-l retragă, atunci acel guvern este deja căzut – moral, funcțional și instituțional. Este doar o structură aparentă, menținută de compromisuri, nu de autoritate.
În fața unui asemenea caz, nu mai este loc pentru jumătăți de măsură. Anastasiu trebuie demis nu pentru ce a greșit, ci pentru ce reprezintă. El este dovada vie a falsificării actului de guvernare, a impotenței decizionale și a colonizării administrației de către interese neasumate public. Menținerea lui în funcție este un act de sfidare a cetățenilor și o probă de neputință a liderilor politici.
Așadar, da: cu Anastasiu cade guvernul – poate nu printr-un gest spectaculos, dar sigur prin pierderea credibilității, a autorității și a dreptului de a mai vorbi despre reformă.
Iar dacă guvernul nu poate începe reforma statului prin propria curățenie internă, atunci reforma nu există. Există doar simulacru. Iar Anastasiu este imaginea sa oficială.
Nu vad nemultumirea unora pt. cei care conduc tara ,nu majoritatea romanilor i-au ales ? Au vrut sa aibe un presdinte matematician si un premier la fel de capabil ,un guvern facut de cei doi ,asa ca asta a fost dorinta si vointa majoritatii votantilor.