Viitorul statut al Ucrainei, mărul discordiei în NATO

Se poate spune că Summitul NATO de la Vilnius este în plină desfășurare în aceste zile. Mai este o lună până la reuniunea șefilor de stat și de guvern din statele membre, iar pentru un summit reușit este necesar ca toate detaliile să fie stabilite până la acea oră.

Marea dezbatere din NATO este viitorul statut al Ucrainei în raport cu Alianța. Din tot ceea ce oficialii occidentali au comunicat până acum, este limpede că Ucrainei trebuie să i se ofere asigurări mai mari decât cele primite prin Memorandumul de la Budapesta (1994), în schimbul renunțării la arsenalul nuclear sovietic (garanții venite din partea membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate ONU) și mai mici decât cele oferite de calitatea de membru plin al NATO (Articolul 5 al Tratatului NATO).

Cele trei mici state baltice și Polonia se pronunță constant în favoarea aderării Ucrainei la NATO, prin oferirea unui calendar clar. Toate statele membre ale formatului București 9 (stabilit in 2015, imediat după anexarea Crimeii de către Federația Rusă) adoptă această poziție.

Pe de altă parte, Germania subliniază riscurile unei aderări în pripă a Ucrainei la NATO, în timp ce Ungaria se opune. Ministrul de Externe german, ecologista Annalena Baerbock, este o mare susținătoare a Ucrainei, însă până vine vorba despre aderarea la NATO. ”Politica porților deschise rămâne în vigoare, însă este limpede că nu putem vorbi despre primirea de noi membri care sunt în toiul unui război”, a spus Baerbock.

Președintele Emmanuel Macron pare mai deschis pentru o apropiere decisivă a Ucrainei de NATO decât aliații germani. Unii analiști arată că este vorba despre o nouă tactică a președintelui Frantei de a se reapropia de statele din Europa de Est, față de care a adoptat poziții mai dure în cadrul UE. ”Nu cred că există o Europă de Vest și o Europă de Est, o Europă veche și una nouă; este o singură Europă, una care dorește să construiască unitatea”, a spus Macron la reuniunea Globsec de la Bratislava, în luna mai. Acțiunile Franței dovedesc însă altceva – că există o Europă sudică mult mai importantă pentru Paris, cu mize majore în Africa, unde Franța dorește să beneficieze de ”autonomia strategică europeană”, de susținerea inclusiv militară a UE pentru a-și promova interesele. Și, în viziunea Franței, mai există o industrie militară franceză care nu-și poate permite să piardă total piața Europei de Est în favoarea Satelor Unite.

Pe fondul dificultății de a se ajunge la un consens în cadrul NATO în ce privește Ucraina, fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen, acum consilier al președintelui Ucrainei, a făcut o declarație amplu mediatizată despre posibilitatea ca statele formatului București 9 să trimită trupe în Ucraina, dacă nu se va ajunge la soluția aderării la NATO. Este vorba despre o nouă presiune pusă de București 9 asupra aliaților occidentali ezitanți, mai degrabă decât despre un scenariu bine stabilit pentru situația în care Ucraina nu va deveni membră NATO în viitorul apropiat. ”Dacă NATO nu cade de acord asupra unei căi clare pentru Ucraina, există posibilitatea ca unele țări sa recurgă la acțiuni individuale. Știm că Polonia este foarte implicată în ajutorul concret pentru Ucraina. Și nu aș exclude posibilitatea ca Polonia să se angajeze și mai puternic în acest context, la nivel național, și să fie urmată de țările baltice, incluzând și posibilitatea trimiterii de trupe în Ucraina”, a spus Fogh Rasmussen, într-un interviu pentru The Guardian, în cursul acestei săptămâni.

”Fogh Rasmussen nu a fost nici înainte un om foarte inteligent. Iar acum s-a afundat într-o demență doctrinară. Într-un interviu pentru The Guardian, a spus că, chiar și în situația în care Ucraina banderovită nu primește invitația de a adera la NATO la Vilnius, țările din Alianță vor putea să trimită trupe acolo. Ca și cum ar fi pe cont propriu”, a spus Dmitri Medvedev, adjunctul președintelui Consiliului de Securitate al Rusiei. ”Oamenii din aceste țări au fost întrebați? Care dintre ei vor război cu Rusia? Chiar vor lovituri hipersonice în Europa? Si ce spune Uncle Sam despre asta? L-ar afecta și pe el, nu-i așa?”, a mai spus Medvedev.

Poziția statelor est-europene se aseamănă mult cu cea a lui Kurt Volke, fost reprezentant pentru negocierile cu Ucraina în administrația Trump și fost ambasador al SUA la NATO. ”Orice zonă gri este  o lumină verde pentru Rusia” pentru a interveni în aceste țări, a spus Volker. În interpretarea lui Volker, a neoconservatorilor din SUA și a adepților lor din Europa, greșeala fundamentală a NATO nu a fost deschiderea porților Alianței pentru Ucraina și Georgia, punând în gardă Federația Rusă și generând temeri majore privind extinderea nelimitată a NATO spre Est, așa cum susțin mai mulți strategi americani, în frunte cu profesorul John J. Mearsheimer. Din perspectiva neoconservatoare, greșeala  Summitului NATO de la București a fost că opoziția Germaniei și Franței de la acel moment a făcut ca declarația aceasta să rămână doar o foaie de hârtie, lucru care a încurajat regimul Putin să atace Georgia (la scurt timp după Summitul de la București), iar, șase ani mai târziu, să anexeze Crimeea.

”Summitul de la Vilnius nu mai trebuie să repete greșelile făcute la București”, a spus Daria Zarivna, consilieră a președintelui Volodimir Zelenski. ”Nu mai putem înghiți același limbaj de la București, Ucraina nu va accepta asta. Este cel mai mare cadou pe i-l putem face lui Putin”, a spus si un oficial din Europa de Est, citat de Foreign Policy.

Există semnale că, pentru a împăca poziția Ucrainei și a Europei de Est cu cea mai rezervată țărilor est-europene, și chiar a SUA, declarația Summitului de la Vilnius va abunda în angajamente forate mari pe termen scurt pentru Ucraina, strict în contextul actualului război cu Rusia. În privința statutului viitor al Ucrainei, varianta ”garanțiilor de securitate” pare să câștige teren în fața variantei aderării propriu-zise a Ucrainei la NATO.

În cadrul NATO este insa dificil de definit ce înseamnă ”garanție de securitate”, iar mai multe state vorbesc despre oferirea unor ”asigurări de securitate”. ”Uneori este greu să înțelegem despre ce vorbim”, a caracterizat discuțiile un diplomat est-european, pentru Politico.eu.

Președintele Emmanuel Macron a propus o soluție între garanțiile de securitate primite de Israel și calitatea de stat membru NATO pentru Ucraina. La această soluție s-ar adăuga dezvoltarea rapida a industriei militare ucrainene – din nou pe modelul israelian, așa cum sugera în urma cu un an ministrul Apărării de la Kiev.

”Cel mai des auzim vorbindu-se despre asigurări de securitate, nu despre garanții. Mulți dintre noi vorbim despre asigurări de securitate”, spune un diplomat din Europa Centrală, citat de Politico.eu. Singurele garanții de Securitate sunt cele oferite de Articolul 5 din Tratatul NATO. Livrările de armament pe termen lung nu sunt o garanție de securitate, spune un diplomat din Europa de Est. Fostul președinte ucrainean Petro Poroșenko susține și el că, indiferent că este vorba despre garanții sau asigurări de Securitate, asta ar însemna ca Ucraina să se întoarcă de la Vilnius cu o copie de Memorandumului de la Budapesta sau a declarației Summitului NATO de la București, din 2008. Poroșenko subliniază că varianta unor garanții similare celor oferite Israelului nu este viabilă, pentru ca Ucraina se confruntă nu cu organizații teroriste islamiste, ci cu una dintre cele mai puternice armate din lume.

”Poate că Ucraina merită un loc în NATO, pe lista tot mai lungă a țărilor care se bucură de securitatea oferită de SUA”, scrie The American Conservative. ”Cel mai recent aliat, Finlanda, nu îndeplinește în acest moment criteriul stabilit de NATO privind cheltuielile pentru apărare de minimum 2% din PIB. Nu contează, veniți în NATO! Puține țări îndeplinesc acest criteriu. Înaintea Finlandei a aderat Macedonia de Nord (sau cum se mai numește acum). Alocă Apărării 1,5% din PIB, asta însemnând 219 milioane de dolari. Singura țară care contribuie la apărare cu o sumă mai mică decât Macedonia de Nord este Muntenegru, care alocă 97 de milioane de dolari, mult sub 2% din PIB-ul țării.

Să mulțumim lui Dumnezeu că o țară care nu a căzut de acord nici măcar asupra numelui său și o alta care și-a obținut independența parca după un scenariu de film nu sunt vizate direct de pretențiile teritoriale ale Rusiei. Nu știați că interesul strategic al SUA este ca Hollywoodul să aibă un loc în care să filmeze un nou film cu supereroi? Și, dincolo de asta, dacă Statele Unite sunt invadate, avem asigurarea că Muntenegru și Macedonia de Nord vor veni să ne salveze.

Ucraina, o țară total dependentă de Vest nu doar pentru arme, ci și pentru menținerea guvernului pe linia de plutire, se va potrivi perfect cu alte state aliate care se înghesuie sub umbrela nucleară a Americii”.