Grecia vs România, prima bătălie pentru Rio 2014

Nu este nici uşor, nici foarte greu

Imediat după tragerea la sorţi, am arătat că „nu este nici uşor, nici foarte greu” cu grecii. Repetăm, Grecia nu este o superputere, dar nici o echipă „second hand” în fotbalul european. Teoretic un adversar ideal pentru un meci de baraj pentru o calificare la un turneu final. De altfel, la un baraj nu se poate vorbi decât foarte rar de un adversar slab, ci de regulă doar de adversari valoroşi şi foarte valoroşi. Am avut noroc, pentru că Grecia este un adversar valoros, dar nu departe de „tricolori”. Titlu de campioană europeană din 2004, calificările din 2010 (mondiale) şi 2012 (europene) fac diferenţa dintre ei şi noi. O diferenţă mare la prima vedere, dar în realitate ceva mai mică, deoarece generaţia „2004” a trecut în rezervă (Karagounis şi Katsouranis sunt ultimii mohicani, dar nu mai sunt titulari de drept), iar la turneele finale din 2010 şi 2012 grecii nu au rupt inima târgului. Mai mult, în grupele de calificare, terţetul Olanda, Turcia, Ungaria (din grupa noastră) este infinit mai bine cotat decât terţetul Bosnia&Herţegovina, Slovacia, Lituania (din grupa grecilor).

Grecii înscriu puţin, dar primesc şi mai puţine goluri. Acasă nu doar că nu au pierdut vreun meci, dar nici nu au primit vreun gol. Noi punctăm ceva mai mult decât ei, dar avem şi o apărare ceva mai fragilă. Presiunea mai mare este pe greci, pentru că ei au pornit cursa calificărilor din postura de favoriţi. La noi nu se poate vorbi de presiune pentru că am plecat cu şansa a treia şi am prins barajul cu sprijinul Olandei.

Dacă punem toate datele de mai sus, precum şi „casetele tehnice” ale meriurilor din grupe într-un mixer, iese cel mai curat 1 X 2, cu 33,3% pentru fiecare pronostic. Ori, când joci în deplasare, la o astfel de estimare, dracu’ nu este deloc negru, chiar şi dacă după 90 de minute semnul 1 este cel câştigător.

Dar suntem din nou nevoiţi să ne repetăm. Nu credem că „11”-le care va juca împotriva României este pericolul cel mare, ci chiar băieţii noştri. Am spus-o şi înainte de meciul de acasă cu Turcia, şi am fost confirmaţi; am spus-o şi înainte de Basel-Steaua şi s-a văzut: nu elveţienii au înscris golul egalării, ci steliştii l-au „primit”; la fel şi la Pandurii – Fiorentina, dar acolo nu avem nicio pretenţie.

Pentru a ne întoarce de la Atena cu şanse de calificare, Marica trebuie să demonstreze că puţinele minute (345) jucate în ultimele luni îl fac eligibil nu doar contra Andorrei sau Estoniei şi că poate înscrie şi contra grecilor; Cristian Tănase trebuie să renunţe la obiceiul său de a nu da pasă din prima pe contraatac unui jucător nemarcat şi trebuie să renunţe la tentaţia de a trece cu mingea printr-un zid de doi apărători; Piţurcă trebuie să-i dea lui Maxim aceleaşi sarcini de joc pe care acesta le are şi la Stuttgart, alfel, va fi mână moartă; Raţ nu trebuie să uite că trebuie să se replieze repede după ce se consumă faza de atac a colegilor săi; Bourceanu să reducă cu 50% procentul de pase greşite; Tătăruşanu să iasă pe centrări şi să înţeleagă că el este stăpâîn în careul mic; în fine, dacă va juca, Chiricheş trebuie să dea drumul repede la mingile interceptate, nu să avanseze spre centru cu mingea la picior pentru că de regulă o pierde. Dacă toate cele de mai sus vor fi rezolvate şi dacă Mitroglou va fi anihilat, atunci nu avem cum să nu ne întoarcem cu un rezultat bun de la Atena. Dacă însă toate „relele” nu se corectează, atunci ne este greu să credem că pariorii care merg pe mâna Greciei, vor pierde.

Formaţia probabilă pregătită de Piţurcă

Tătăruşanu – Măţel, D. Goian, Gardoş, Raţ – Bourceanu, C. Lazăr – B. Nicoliţă, Al. Maxim, Cr. Tănase – Marica

Această formulă de echipă a fost prezentată de GSP.ro, dar nu este exclus să intre Chiricheş, despre care se spune că a fost recuperat. În acest caz, Gardoş iese din primul 11. Dacă aceasta va fi echipa de star, atunci putem spune că Piţurcă nu a greşit, ţinând cont „materialul” pe care îl are la dispoziţie. Considerăm că este bine că a renunţat la Torje şi Grozav – amândoi nu joacă aproape deloc la Espanyol, respectiv Terek Groznăi, iar Stancu, deşi este titular în Turcia, a fost mână moartă la ultimele meciuri ale naţionalei. Introducerea – surprinzătoare pentru unii – lui Nicoliţă are un scop precis: dublarea apărării pe flancul nostru drept. S-ar putea să fie o alegere bună.

Grecia favorită la casele de pariuri

Superbet: 1 – 2.05;  X – 3.05;  2 – 3.80

Bet-at-home: 1 – 1.95;  X – 3.20;  2 – 3.75

Stanley:  1 – 2.00;  X – 3.15;  2 – 3.90

Bwin: 1 – 1.90;  X – 3.30;  2 – 4.25

Aproape totul despre naţionala Greciei în 13 puncte

• Poziţie în Coca Cola Ranking: loc 9 Europa/loc 15 mondial – 983 puncte
• Palmares all time: 540  203 127 210  682-784
• Performanţă majoră: campioană a Europei 2004
• Prezenţe la CM: 2 participări (1994 şi 2010):  6   1  0  5   2-15
• Prezenţe la CE: 4 participări (1980, 2004, 2008, 2012): 16   5  3  8   14-20
• Prezenţă la alt baraj: 0-0 (a) şi 1-0 (d) cu Ucraina (CM – 2010)
• Cele mai multe selecţii: Karagounis (Fulham Londra) – 129, Katsouranis (PAOK Salonic) – 107, Salpingidis (PAOK) – 70, Samaras (Celtic Glasgow) – 68, Gekas (Konyaspor) – 68, Torosidis (AS Roma) – 61, Vyntra (US Levante) – 46, Sokratis (Borussia Dortmund) – 44, Tziolis (PAOK) – 44, Ninis (PAOK) – 31 (numai jucători utilizaţi în actualele preliminarii – n.a.)
• Golgheteri: Gekas – 24, Salpingidis – 12, Karagounis – 10, Katsouranis – 9, Samaras – 8 (numai jucători utilizaţi în actualele preliminarii – n.a.)
• Primul meci internaţional: 1-4 cu Italia (7 aprilie 1929)
• Cea mai categorică victorie: 8-0 cu Siria (25 noiembrie 1979)
• Cea mai severă înfrângere: 1-11 cu Ungaria (25 martie 1938)
• Principalul stadion: Karaiskakis – 32.115 locuri
• Suporteri în deplasări importante: între 3 şi 5.000
  

România şi Grecia în grupele de calificare

Grecia a terminat pe locul 2 în grupa G cu 25 de puncte, dar cu golaveraj mult mai slab decât Bosnia&Herţegovina, care a ocupat locul 1, tot cu 25 de puncte. Rezultate:

1-0 (a) şi 2-1 cu Letonia

2-0 (a) şi 1-0 cu Lituania

2-0 (a) şi 1-0 cu Liechtenstein

1-0 (a) şi 1-0 cu Slovacia

0-0 (a) şi 1-3 cu Bosnia&Herţegovina

România a evoluat în grupa D, a terminat pe locul 2 cu 19 puncte, la 9 puncte distanţă de lider, Olanda. Rezultate:

2-0 (a) şi 2-0 cu Estonia

4-0 (a) şi 4-0 cu Andorra

3-0 (a) şi 2-2 cu Ungaria

0-2 (a) şi 1-0 cu Turcia

1-4 (a) şi 0-4 cu Olanda

Casete tehnice ale meciurilor din grupele de calificare

                               Grecia – România

Total şuturi:                109-102

Pe spaţiul porţii:             42 – 51  

La poartă:                       67 – 51  

Cornere:                         60 – 56 

Faulturi comise:           120-135

Offsides:                        27 – 29

Cartonaşe galbene:        22 – 15

Cartonaşe roşii:               2 –   0      

Total şuturi adversari:  60 – 53

Pe spaţiul porţii:               27 – 19  

La poartă:                         33 – 34   

Cornere adversari:            30 – 23

Faulturi suferite:             151-108

Retro: Poveştile româno-greceşti

• Ne-a dat două goluri şi l-au cumpărat pe loc
  

Cel mai reuşit transfer – din întreaga istorie a fotbalului românesc – a unui jucător străin, l-a realizat în 1936 clubul Venus Bucureşti, prin achiziţionarea internaţionalului grec Kostas Choumis, de la Ethnikos Piraeus. Dar aducerea la Venus a lui Choumis a reprezentat un adevărat roman de aventuri. În 1935, un marinar grec din Constanţa, care jucase fotbal la echipa locală Elpis, a povestit unui conducător al echipei CFR Bucureşti (numele purtat atunci de Rapid) de existenţa unui jucător „fenomenal” din Grecia, Choumis, care, sigur urma să devină campion naţional cu echipa sa de club, Ethnikos Piraeus. Choumis nu era un necunoscut pentru pentru şefii din fotbalul românesc. Pe 27 decembrie 1934, el a stricat seria de 4 victorii consecutive ale României asupra Greciei, înscriind golul de 2-2, un rezultat considerat ca fiind o mare surpriză. 

Totuşi, pentru că nivelul fotbalului din Grecia era sub cel al României, cei de la CFR au considerat că este bine ca Choumis să mai fie văzut „la lucru” şi după aceea să se decidă dacă va fi sau nu achiziţionat.

Zis şi făcut. Un emisar al giuleştenilor (un român cu rude în Grecia) s-a deplasat la începutul lunii iunie a anului 1935 la Atena pentru a urmării finala campionatului naţional, unde trebuiau să joace câştigătoarea Campionatului de Sud – Ethnikos Piraeus şi câştigătoarea Campionatului de Nord – Aris Salonic. Finala însă nu s-a mai disputat, dintr-un motiv cât se poate de… „românesc”: echipa naţională a Greciei trebuia să se pregătească pentru cea de a V-a ediţie a Cupei Balcanice*. (Pentru Grecia, Cupa Balcanică era o competiţie oficială de top şi singura l-a care putea participa). Emisarul CFR-ului a telegrafiat la Bucureşti anunţând care este situaţia, iar oficialii giuleşteni i-au transmis să rămână la rudele sale şi să-l contacteze pe Choumis când se va întoarce de la Balcaniadă, pe 26 iunie. Când acesta s-a întors la Atena, era însă prea târziu. Ce se întâmplase? Choumis a fost arvunit de către rivalii de pe Splai, cei de la Venus. Cum de a intrat Venus pe fir şi a reuşit să-l transfere, ţine de ABC-ul unui conducător de fotbal. La Sofia se afla în calitate de vicepreşedinte al FRFA şi boss-ul celor de la Venus, generalul Gabriel Marinescu. După două înfrângeri, 0-2 cu Yugoslavia şi 0-4 cu Bulgaria, se spera să se dreagă busuiocul cu Grecia. Dar în minutul 15, scorul era 2-0 pentru greci, prin golurile înscrise de Choumis. Meciul s-a încheiat la egalitate, 2-2, dar Choumis a mai pus de câteva ori în pericol poarta apărată în repriza a doua de clujeanul Andrei Sepci. În pauza meciului, Gabriel Marinescu l-a certat Gheorghe Albu, căpitanul naţionalei, dar şi al Venusului pentru cele două goluri primite. Conform cronicilor timpului, Albu i-a spus şefului său că atacantul grec este cel mai dificil adversar pe care l-a avut vreodată. Generalul Marinescu nu a stat prea mult pe gânduri şi imediat după meci l-a abordat pe Choumis, l-a întrebat ce pretenţii financiare are şi …transferul a fost perfectat pe loc. Numai că venirea grecului la Bucureşti era valabilă din 1936, cei de la Ethnikos nefiind de acord să-l cedeze în 1935.

Românul Costică Humis

Kostas Choumis a venit în 1936 la Venus, şi chiar după primul campionat a reuşit ceea ce nu reuşise în Grecia, să devină campion naţional. Mai mult, el a devenit – prin obţinerea şi a cetăţeniei române – Constantin Humis, dar apropiaţii îi spuneau Costică sau Custiica.

Humis a jucat la Venus până în anul 1947, echipă cu care a mai obţinut alte două titluri de campion naţional în 1939 şi 1940. Humis a fost primul fotbalist al unei echipe româneşti care a înscris un gol într-o competiţie europeană intercluburi, Cupa Europei Centrale (cunoscută şi sub denumirea de Mitropa Cup), pe 13 iunie 1937, în meciul Venus – Ujpest Budapesta 4-6, meci dispiutat pe Arena Venus din Bucureşti. În 1941 şi 1943 a jucat contra Slovaciei în echipa naţională a României, înscriind un gol la meciul din 1941. (În naţionala Greciei, Humis a evoluat în 9 meciuri, marcând 7 goluri). Între 1947 şi 1950 Humis a jucat la Karres Mediaş (actuala Gaz Metan), iar în 1950, la 37 de ani a jucat 4 meciuri pentru ITA Arad, după care s-a retras din activitatea fotbalistică. În 1951, Humis, care nu a agreat deloc regimul comunist s-a repatriat în Grecia, de unde veneau înspre România valuri de comunişti greci care nu agreau regimul de la Atena. Câţiva copii ai celor veniţi atunci din Grecia au devenit fotbalişti cunoscuţi în România, unul dintre ei având o ascensiune fulminantă, despre care vom vorbi în avancronica meciului retur dintre România şi Grecia.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.