După o absenţă de câteva luni, doamna Carmen Iohannis a apărut din nou în public. Își însoţeşte soţul într-o lungă vizită oficială (5 zile ) în Israel.
Dar nici nu a început bine vizita şi d-na Iohannis a atras critici. De această dată e vorba că a apărut în Biserica Sfântului Mormînt cu o fustă prea scurtă şi cu capul descoperit. Mai mult, i s-a reproșat că nu a luat în calcul că, la discuţiile care au urmat cu patriarhul ortodox de la Ierusalim, va fi invitată să se aşeze etc etc.
Lumea comentează și nu e cazul să fac eu aprecieri vestimentare. Există persoane calificate care să le facă. Să le facă, suntem (încă) o ţară liberă. Dar remarc că energia cu care lumea se inflamează pe tema ţinutelor doamnei Iohannis pare să vină din altă parte. E prea multă iritare și defetism. De unde vine? Să vină din dezamăgire față de aparițiile și prestațiile primei doamne? Nu ştiu.
Doamna Iohannis a spus în campania electorală că are ca model familia regală. Nu cred că s-a gîndit cineva atunci la lungimea fustei sau la designeri premium. Toată lumea s-a gândit, fireşte, la reginele din familia regală. În primul rând la pasiunea reginei Elisabeta pentru arta românească. Se știe, costumele populare datorită ei au devenit cunoscute în Europa.
Regina Elisabeta ruga soţiile ambasadorilor de la Bucureşti să poarte ie la festivităţile pe care le organiza. A fost o mare protectoare a artelor. Un exemplu, datorită bursei instituite de ea, precocele George Enescu şi-a continuat studiile în străinătate… S-au mai gândit la nepoata reginei Victoria. Acea nepoată care a acceptat căsătoria într-o ţară abia ridicată din praful Balcanilor și a devenit Marea Regină a Unirii.
Regina Maria, născută Maria de Saxa-Coburg Gotha, nu e ezitat să lucreze în taberele de carantină de la Dunăre după războaiele balcanice, îngrijind soldaţi, fii de ţarani cvasi-analfabeţi, oameni simpli. A făcut acelaşi lucru în Primul Război Mondia, când ţara era zdrobită de ocupaţia Puterilor Centrale asupra Bucureştiului şi a Valahiei, iar Moldova era ameninţată de bolşevici, femeia aceasta, cu cel mai albastru sânge al Europei în vine, a mers prin noroaie, a suferit de frig, a văzut sânge, pansamente infecte, păduchi, a înfruntat tifosul exantematic care bîntuia peste tot. Ştia că îşi riscă viaţa, dar nu i-a păsat, nici nu avea timp să se gîndească la ea. A făcut ce trebuia să facă Doamna ţării: a dat încredere. Încredere că ziua de mâine va veni, că ziua de mîine va fi mai bună. Să fie limpede: încrederea a făcut România Mare, nu războiul. Războiul a furnizat doar contextul.
În 2014, s-au mai gândit românii, cîţi mai ştiu un pic de istorie, la regina-mamă Elena. Mama regelui Mihai. Cea care în plin război şi în chiar momentul în care Hitler îşi savura victoria asupra Europei Occidentale şi asupra civilizaţiei umane, a reuşit să îl convingă pe mareşalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, să permită plecarea în Israel a mii de evrei, salvându-i în acest fel de la o moarte sigură. S-a împotrivit din toate puterile şi s-a folosit de toate conexiunile posibile şi imposibile să atenueze efectele ocupaţiei sovietice.
Ea este cea care s-a întors alături de fiul ei în ţară, de la Londra, deşi ştia că acest gest curajos îi putea costa pe amândoi viaţa. Poate că unii români s-au gîndit la regina Ana, tânara aristocrată de Bourbon-Parma, care în 1943 s-a înrolat voluntară în Armata Franceză în al Doilea Război Mondial transportând sîngele necesar pentru perfuzii spitalelor militare de pe linia frontului, riscându-şi viaţa. Cea care a acceptat în 1947 căsătoria cu un proscris, cu Regele Mihai, cel căruia Mari Puteri ale Europei occidentale i-au refuzat cererea de a-şi face nunta pe teritoriul lor din teamă prea mare față de generalissimul Stalin…
S-or fi gândit alegătorii din 2014 şi la Principesa Margareta, care de cînd a pus piciorul în România, în ianuarie 1990, nu a încetat să lucreze pentru a şterge urmele dezastrului care a desfigurat România vreme de 45 de ani. Principesa se vede peste tot cu oameni simpli şi autorităţi scorţoase pentru a pune pe roate proiecte umanitare. Fac observația într-o țară ca România cu infinite probleme (sărăcie, analfabetism, boli etc) există un spațiu foarte larg de manifestare pentru o primă doamnă. Nu vizitele în străinătate ar fi primele urgențe. Țara are mare nevoie de încurajare, de încredere, de sprijin moral, de un model de urmat.
La astfel de Doamne ne-am fi gîndit în vara lui 2014, cînd Carmen Iohannis apărea alături de soţul ei la întâlniri electorale și-și declara admirația pentru femeile (unele chiar regine ) din familia ragală.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.