29 iulie, ziua când românii l-au demis pe Traian Băsescu

Acum un an de zile, românii l-au demis în fapt pe Traian Băsescu. Prezentăm o radiografie a evenimentelor de acum un an de zile: cine a greşit şi cine l-a ajutat pe Traian Băsescu să revină la Palatul Cotroceni. Sinteză: ce face Traian Băsescu la un an de la ruşinoasa înfrângere suferită pe 29 iulie.

Un an de la referendum

Luni 29 iulie 2013 se împlineşte exact un an de zile de când o uriaşă masă de alegători a votat pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Faptul că Traian Băsescu se află încă în funcţie se datorează unor decizii ruşinoase ale Curţii Constituţionale, a presiunilor externe, dar şi unor erori impardonabile înregistrate în tabăra USL. Un „remember” al evenimentelor din vara anului 2012 trebuie să plece de la datele electorale seci şi ofiale ale referendumului din 29 iulie 2012.

Referendumul în cifre seci

Persoane înscrise pe listele electorale: 18.292.464

Participanţi la urne: 8.459.053 (46,24%)

Voturi „DA” (pentru demitere): 7.403.836 (87,52%)

Voturi „NU” (împotriva demiterii): 943.375 (11,15%)

Voturi nule: 111.482 (1,32%)

„Cheile” referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu

Rezultatul final al referendumului a depins şi a fost decis de mai multe situaţii cheie înregistrate înainte de referendum, dar (mai ales) şi după desfăşurarea scrutinului.

A. Înainte de scrutin

1. O eroare majoră a parlamentarilor USL

Senatorul PSD, Georgică Severin şi deputatul PNL, Cornel Pieptea aduc o modificare Legii referendumului. Concret se modifică art.10, articol care prevedea că „demiterea preşedintelui este aprobată dacă (…) propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”. Cei doi parlamentari (au existat voci care au susţinut că de fapt modificarea legii i-ar fi aparţinut senatorului PSD, Dan Şova, cei doi fiind doar semnatari de formă – n.a.). Indiferent cine a fost autorul, s-a comis o eroare capitală: nu s-a modificat şi articolul 5 din lege, care stabilea un prag de participare la urne – „referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unu din numărul de persoane înscrise în listele electorale permanente”. Ulterior, când premierul Ponta a realizat uriaşa gafă a parlamentarilor, a emis o ordonanţă de urgenţă prin care se deroga de la prevederile art.5, dar eroarea iniţială a cântărit enorm în desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.

2. Decizie scandaloasă a CCR
   

Modificarea adusă Legii referendumului a fost atacată la CCR de către PDL. Judecătorii CCR nu aveau cum să infirme modificarea legii, pentru că erau împiedicaţi de jurisprudenţă (modificările de acest gen ale Legii referendumului nu au fost considerate anterior  – cu o singură excepţie, dar fără legătură cu speţa curentă – ca fiind neconstituţionale. Şi judecătorii CCR nu au respins legea, dar profitând de faptul că Parlamentul nu a modificat şi articolul 5, au dat o decizie scandaloasă: „modificarea art. 10 (…) este constituţională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”. În mod normal, CCR trebuia doar să respingă sesizarea PDL, pentru că nemodificarea art.5 ducea către acelaşi rezultat şi anume, art.10 era legat de participarea la urne a 50% din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente. Decizia CCR a fost dată însă cu un scop clar: acela de a forţa Parlamentul să respingă – sub presiunea factorului extern –  ordonanţa de urgenţă emisă ulterior.

3. Cedarea în faţa presiunilor internaţionale

Cu toate eforturile CCR, dacă Ordonanţa de Urgenţă care modifica art.10 şi deroga de la art.5 ar fi rămas în vigoare, nimeni nu mai putea face nimic şi Traian Băsescu ar fi fost demis fără probleme. Totuşi, liderii USL au cedat în faţa extraordinarelor presiuni ale organismelor internaţionale, în special cele venite de la fruntaşii Comisiei Europene şi au modificat şi ordonanţa de urgenţă pe „linia CCR”.  Oficialii europeni au fost intoxicaţi masiv din ţară din mai multe direcţii pro Traian Băsescu, dar nu doar intoxicările au generat presiunile la adresa USL, ci şi propriul interes politic. Se ştie, majoritatea oficialilor CE erau/sunt din aceiaşi familie politică din care face parte şi PDL/Traian Băsescu. Oficialii europeni au avut drept punct de plecare în presiunile exercitate, tocmai decizia dată de CCR. Se poate observa aici ce importanţă uriaşă a avut decizia CCR, în absenţa ei, oficialii europeni nu ar fi avut muniţia necesară pentru declanşarea presiunilor.

Preşedintele interimar, Crin Antonescu, avea posibilitatea legală să retrimită la reexaminare legea prin care se anula practic şi ordonanţa de urgenţă şi în acest caz, referendumul s-ar fi desfăşurat conform modificărilor făcute de guvern (repetăm, modificări absolut legale şi constituţionale) iar soarta lui Traian Băsescu ar fi fost pecetluită. Este greu de spus chiar şi astăzi, dacă intermarul Crin Antonescu a promulgat legea din spirit de fair-play, sau tot din raţiuni de protecţie vis-a-vis de presiunile europene.

B. După referendum

• Bâlbe privind numărul de alegători
  

Pe 2 februarie 2012, INS publica datele provizorii ale recensământului din toamna anului 2012. Populaţia înregistrată (cifrele „umflate” prezentate recent de INS nu schimbă datele problemei) cu ocazia recensământului se ridica la 20.254.866 locuitori, din care 19.052.936 reprezenta populaţia stabilă. Conform legislaţiei în vigoare numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente trebuia să fie dat de numărul persoanelor majore din cele 19 milioane găsite de INS. Cu toate acestea, din „n”  cauze (principala vină o au autorităţile locale şi cei de la evidenţa populaţiei, şi nu excludem nici „complicitatea” ministrului de atunci, Ioan Rus) în primă instanţă MAI a anunţat existenşa pe listele electorale permanente a 18.292.464 de votanţi. O enormitate cât „Casa Poporului”, dacă nu şi mai mare. În România anului 2012 nu aveau cum să fie atâţia cetăţeni cu drept de vot. Ulterior, de fapt la două zile după anunţarea numărului de mai sus, ministrul delegat pentru administraţie, liberalul Victor Paul Dobre şi un oficial din minister anunţă că nu îşi asumă responsabilitatea pentru numărul de electori prezentat iniţial. Numărul iniţial de alegători transmis de MAE a reprezentat de fapt o gură de oxigen pentru Traian Băsescu şi a constituit „cheia” care în final a asigurat revenirea la Cotroceni a preşedintelui suspendat.  

O dovadă a absurdităţii datelor iniţiale comunicate de MAI o vedem din tabelul următor cu persoanele cu drept de vot din ultimii 20 de ani

1992 – 16.380.663 (parlamentare/prezidenţiale)

1996 – 17.218.654 (parlamentare/prezidenţiale)

2000 – 17.699.727 (parlamentare/prezidenţiale)

2003 – 17.842.103 (referendum constituţie)

2004 – 17.897.017 (parlamentare/prezidenţiale)

2007 – 18.301.309 (referendum demitere Traian Băsescu)

2007 – 18.222.176.(referendum uninominal)

2007 – 18.224.582 (alegeri europarlamentare)

2008 – 18.253.616 (alegeri parlamentare)

2009 – 18.197.232 (alegeri europarlamentare)

2009 – 18.293.277 (alegeri prezidenţiale I)

2009 – 18.303.224 (alegeri prezidenţiale II)

2012 – 18.292.464 (referendum demitere Traian Băsescu)

După cum se poate observa, deşi în ultimii 10 ani s-a înregistrat un spor negativ al populaţiei, numărul alegătorilor din 2012 nu doar că nu a scăzut, dar chiar a crescut faţă de anii precedenţi, cu excepţia turului II al prezidenţialelor din 2009, când s-au petrecut de asemenea lucruri dubioase. Aici, orice comentariu este de prisos. 

• CCR a „schimbat” legea referendumului
  

Rolul (ultra)decisiv în reîntoarcerea lui Traian Băsescu l-a Palatul Cotroceni l-a avut însă CCR, ajutată şi de procurori. Imediat după 1 august a început o adevărată bătălie pe „numărul de alegători de pe listele electorale”. Procuratura generală a ridicat de la Autoritatea Electorală Permanentă listele electorale, chipurile pentru a verifica neconcordanţa dintre declaraţiile oficialilor de la MAI. În realitate, prin preluarea listelor de către procurori, guvernul Ponta I a fost împiedicat să facă o reactualizare a listelor.

După care a intrat în acţiune şi CCR. O acţiune „istorică”, scandaloasă şi neconstituţională. Luni 6 august, la primele ore ale dimineţii, se aduce o modificare unei Hotărâri a CCR, publicată sub formă de „eroare materială” în Monitorul Oficial o regulă care nu avea de-aface cu legea referendumului. Concret, Legea referendumului făcea trimitere la Legea alegerilor parlamentare în ceea ce priveşte persoanele înscrise pe lista electorală permanentă. Rezulta că pe lista electorală permanentă se înscriu doar românii cu drept de vot aflaţi pe teritoriul naţional. Asta nu însemna că diaspora nu putea să nu voteze, numai că legea (modificată aici în 2009 de …Emil Boc)  prevedea că se calculează pragul de participare doar raportat la listele electorale permanente. În urma indicaţiilor date pe 4 august din „garaj” de Traian Băsescu, doi judecători CCR fac respectiva modificare, concret, susţinând că în cazul referendumului de demitere, trimiterea în ceea ce priveşte listele electorale permanente nu se face la legea alegerilor parlamentare ci la legea alegerilor prezidenţiale. Culmea şi această lege conţine, la art.7 conţine prevederi similare legii alegerilor parlamentare, dar la art.2 – articol de ordin general privind definirea unor termeni – definiţia dată „listelor electorale” spunea altceva, adică se ereferea la toţi cetăţenii români cu drept de vot, înţelegându-se prin asta şi cei din diaspora. Nimeni nu a observat de-a lungul anilor contradicţia dintre art.2 şi art.7, CCR a mers pe ce i-a convenit, art.2 şi astfel a rămas bătut în cuie numărul de peste 18 milioane de alegători. Prin intervenţia sa, CCR efectiv a „adăugat la lege” şi a decis practic soarta referendumului. Mai mult, judecătorii CCR nici nu au vrut să ţină comt de datele recensământului, sau de o reactualizare/corectare a listelor electorale.

După ce CCR şi-a îndeplinit misiunea, au intrat în joc procurorii lui Kovesi şi ai lui Morar şi au început anchetele staliniste prin satele României.

• „Problema” UDMR
  

Cu toate erorile făcute de tabăra USL, cu toate presiunile oficialilor europeni, cu imensul rol jucat de CCR, cu schimbarea regulilor şi adăugărilor neconstituţionale la lege, Traian Băsescu ar fi fost totuşi demis fără probleme, dacă la urne ar fi ieşit şi electoratul UDMR. Ţinând însă cont de indicaţiile liderilor de la Budapesta (şi ei din aceeaşi familie politică la care sunt arondaţi Traian Băsescu şi PDL), liderii UDMR au îndemnat electoratul propriu să nu se prezinte la urne. Disciplinat, electoratul UDMR s-a conformat şi nu a ieşit la vot. Se poate spune că şi UDMR a reprezentat una dintre „cheile” referendumului.

Ce a demonstrat referendumul

• Cel mai clar vot dat de români după 1990

Exceptând „duminica orbului” (20 mai 1990) când au avut loc primele alegeri postdecembriste – şi când încă persista gândirea comunistă şi implicit frica de „nou”, de „Occident” – la niciun scrutin politic personal sau de partid nu s-a mai înregistrat un vot aşa de categoric precum cel din 29 iulie 2012. Concluzia, una singură: românii s-au săturat până peste cap de Traian Băsescu. Vă prezentăm „top 10”- alegerilor precedente

1. Ion Iliescu – 7.393.429 voturi (12 milioane alegători) – tur II prezidenţiale 1992
2. Emil Constantinescu – 7.057.906 voturi (12,9 mil.) – tur II prezidenţiale 1996
3. Ion Iliescu – 6.696.623 voturi (10 mil.) – tur II prezidenţiale 2000
4. Traian Băsescu – 6.059.315 (8,1 mil) – voturi „pro” referendum demitere 2007
5. Ion Iliescu – 5.914.579 (12,9 mil) – loc 2 !!! tur II prezidenţiale 1996
6. Ion Iliescu – 5.633.456 (11,9 mil.) – tur I prezidenţiale 1996
7. Traian Băsescu – 5.275.808 (10,6 milioane) – tur II prezidenţiale 2009
8. Mircea Geoană – 5.205.760 (10,6 milioane) – loc 2 tur II prezidenţiale 2009
9. Traian Băsescu – 5.126.794 (10 milioane) – tur II prezidenţiale 2004
10. Adrian Năstase – 4.881.520 (10 milioane) – loc 2 tur II prezidenţiale 2004

După cum se poate vedea, cele 7,4 milioane de voturi (din 8,4 mil.) anti-Băsescu bat şi scorul fabulos al lui Ion Iliescu din 1992, când, atenţie au fost la urne 12 milioane de alegători. Şi mai trebuie subliniat că procentual, voturile din 29 iulie 2012 sunt şi mai zdrobitoare decât primele trei clasate din „top”, ţinând cont de diferenţele mari de prezenţe la urnă. Culmea, în 2009 Traian Băsescu a câştigat la mustaţă preşedinţia tocmai cu voturile diasporei, dar în doar doi ani şi jumătate, cu tot aparatul de propagandă de care a dispus, Traian Băsescu nu a mai prezentat încredere pentru românii din afara graniţelor.

• Traian Băsescu a pierdut şi „diaspora”

 Pentru prima oară din decembrie 2004, de când a fost implicat direct în procese electorale, Traian Băsescu a pierdut în diaspora. Şi a pierdut categoric, pentru că în diaspora nu se poate vorbi de boicot

• 2004 – tur II prezidenţiale: Traian Băsescu a obţinut mult mai multe voturi decât Adrian Năstase; datele nu sunt disponibile, din cauză că au fost contabilizate la nivelul municipiului Bucureşti
• 2007 – referendum pentru demitere: 75.027 participanţi la urne; 4.741 – „DA”; 70.044 „NU”
• 2007 – referendum pentru uninominal: 21.497 participanţi la urne; 18.762 – „DA”; 2.564 – „NU”
• 2009 – tur I prezidenţiale: 94.383 participanţi la urne; 52.904 voturi Traian Băsescu; 40.804 voturi ceilalţi candidaţi.
• 2009 – tur II prezidenţiale: 147.754 participanţi la urne; 115.381 voturi Traian Băsescu; 31.045 voturi Mircea Geoană.
• 2012 – referendum pentru demitere: 73.016 participanţi la urne; 57.297 – „DA”; 15.066 – „NU”
• La europarlamentarele din 2007, parlamentarele din 2008, europarlamentarele din 2009, PD, respectiv PDL, gruparea politică susţinută de Traian Băsescu a obţinut cele mai multe voturi în diaspora.
  

• Românii nu s-au mai lăsat păcăliţi de propaganda portocalie
  

Votul din 29 iulie 2012 a mai aratat ceva. Un ceva cu „C” mare. Românii nu au mai putut fi păcăliţi de imensul aparat de propagandă de care a dispus Traian Băsescu. Şi Traian Băsescu + PDL + sateliţii (PDL) + ONG-urile „loialiste” au beneficiat de un aparat de propagandă cum nu a mai avut nimeni în perioada post-decembristă. În 1990-1992 când Ion Iliescu şi FSN erau invincibili şi aveau TVR la dispoziţie, existau mai multe cotidiene şi săptămânale independente sau de „opoziţie”, în „epoca Năstase” ziarele erau cumpărate cu publicitate de la stat, dar nu aveau şi misiuni de „torpilare” a adversarilor politici, dar şi atunci au existat câteva ziare independente. Propaganda portocalie – 4 sau 5 televiziuni de ştiri, 3 cotidiene, 3 sau 4 săptămânale mai multe ziare pe net (ne referim doar de media de la nivel naţional, în teritoriu presa portocalie fiind impresionantă ca număr) – a lucrat non-stop la coafarea imaginii lui Traian Băsescu şi a PDL şi în paralel a tras cu artileria grea în opozanţi. Presa independentă sau de „opoziţie” putea fi numărată pe degete la momentul referendumului. Cu toate acestea, românii nu au mai înghiţit minciunile şi promisiunile deşănţate venite din zona portocalie. 

Ce face Traian Băsescu la un an de la referendum

• Neclarificatul încă şi ciudatul „acord de coabitare” l-a reîncărcat pe Traian Băsescu.
• Şi-a conservat „echipa majoritară” de la CCR
• A obţinut şefia DNA pentru Laura Codruţa Kovesi şi şi-a pus în alte poziţii cheie procurori favorabili
• S-a implicat direct şi neconstituţional în năşirea unei forţe politice pe care o va conduce şi în acte după ce va pleca de la Palatul Cotroceni
• Dă în continuare indicaţii preţioase procurilor şi judecătorilor
• Îşi urmăreşte cu ferocitate adversarii politici şi pe cei pe care nu-i înghite
• A blocat şi blochează (în colaborare cu parlamentarii PDL şi cu sprijinul CCR) iniţiativele legislative importante (sau care nu-i convin) ale USL
• A blocat revizuirea Constituţiei
• A început din nou să emită judecăţi de valoare privind activitatea guvernului
• A reînceput să atace violent pe „coabitanţi”
• A reînceput – ca şi în vara preelectorală din 2009 – să participe la toate zaiafeturile locale pentru a „filma” băi de mulţime, chiar dacă „mulţimile” sunt de regulă activişti portocali atent selecţionaţi.
• ANI lucrează cu motoarele la turaţie maximă „secerând” adversarii lui Traian Băsescu
• DNA „duduie”, raportul victimelor fiind de 5-1 (5 din zona celor neagreaţi de Traian Băsescu – 1 fiind de regulă pioni minori din zona portocalie)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.