Lăsând fără sancțiune politică lovitura de stat din 24 ianuarie 1990 când CFSN s-a transformat în partid, occidentalii au rămas cu o problemă nerezolvată până în ziua de azi: în România încă există un electorat de 30% care susține o formațiune de stânga prea puțin reformabilă din punct de vedere occidental.
Din punct de vedere intern, tot răul spre bine, căci urmașii FSN au fost mereu (dar iată că nu mai sunt) o echipă politică ce cunoștea realitățile statului, în vreme ce alte partide au fost mai ușor de păcălit de către interesele economice înrădăcinate în Occident.
Au trecut 30 de ani și România este singura țară ex-comunistă în care un partid ieșit din spuma oportunistă a nomenclaturii mai poate încă să mobilizeze suficient de mult electorat ca să guverneze, periodic. Este lungul efect al minciunilor din adevărul numit Revoluție.
Urmașii FSN nu au vrut (nu au știut?) să salveze ce era încă viabil în industrialismul românesc. Au ales calea unei baronizări radicale: privatizarea interesului național. Un aspect, gravissim azi, al acestei feudalizări este interlopizarea administrațiilor locale cu asupra de măsură.
La drept vorbind, acesta este realul conținut al corupției, la noi, nu acela scos în vitrină de DNA, o altă ipocrizie româno-occidentală de mari și dăunătoare proporții.
În ultima vreme au fost multe semne că occidentalii ar dori să facă din urmașii FSN un partid frecventabil pentru ei (ceva mic, sub 20%). Datorită interlopizării județelor noastre, PSD nu este frecventabil nici pentru noi, dar nimeni nu vrea să constate ipocriziile care au lăsat să ne consolidăm într-o direcție ca aceasta.
Ce ar fi de făcut? Din interior, prea puține greșeli mai pot fi îndreptate. Din exterior, prea puțină nevoie de adevăr. Dar occidentalii ar putea face o minune: să adopte o strategie pentru dezinterlopizarea mafiotă a României.
Succesul ar veni lent și fără festival de arestări demonstrative dacă UE ar putea face din Parchetul European un instrument de demafiotizare a țărilor ex-comuniste, noi fiind de departe campionii regionali ai mafiotizării.
Nu de Kovesi e vorba aici (ea a primit o răsplată în cadrul politicilor ipocrite de până acum), ci de procurorul acelui Parchet care va avea în sarcină România. Nu i-ar ajunge vremea cât va sta la șefie Kovesi. Dar ar putea deveni factorul care să aducă aici, la noi, din nou frica (benefică) de autorități.
În primul rând, frica autorităților noastre de autorități. Cu patruzeci de dosare cinstit și inteligent gândite de acest procuror, România ar afla cum arată o Justiție neipocrită.
1.PNL a fuzionat cu PDL, partid care a fost PD, care s-a rupt din FSN ! Mai incet cu ipocrizia pe scari.
2.Iohanis a fost chiar propus prim-ministru din partea PSD. Daca Basescu era de acord, Iohanis ar fi avut o cariera de prim-ministru din partea „ciumei rosii”. Acum joaca rolul de mare anti-comunist si mare luptator impotriva coruptiei. Ha, ha, ha.
3. Cu atata minciuna si ipocrizie in spatiul public, ar fi si pacat sa nu fim slugile Europei, ale Germaniei in mod special!