Marţi, 4 aprilie 1944, ora 13.45. Alarmele încep să răsune în întreg Bucureştiul. Oamenii nu le-au luat prea în serios, crezând că au de-a face cu încă un exerciţiu de alarmare. În scurt timp, însă, peste 200 de bombardiere au întunecat cerul. Din păcate, mulţi bucureşteni n-au mai ajuns la adăposturile antiaeriene, îngroşând nevinovaţi rândurile morţilor.
Un bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistraţi. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parţial 3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305 incendieri.
Un număr de 220 de bombardiere B-17 şi alte 93 de bombardiere B-24 au lansat asupra oraşului 154 de proiectile, fiecare având o greutate de 230 de kilograme. În total au fost lansate 860 de tone de bombe. Scopul trupelor aliaţilor nu era acela de a distruge frontul militar, ci de a impune panică şi de a demoraliza populaţia României. Conform 461st Bombardment Group H (unitatea care a realizat misiunea cu nr.51 din Bucureşti), capitala României nu a fost principala ţintă a primelor bombardamente, planul iniţial vizând Ploieştiul.
După primul bombardament, numărul morţilor a ajuns la aproximativ 3.000 de persoane, iar alte 2.126 de persoane au fost rănite. Atacul a avut loc într-un moment extrem de neprielnic, anterior având loc testele pentru sistemele de alarmă ale oraşului. La momentul atacului, oamenii nu au luat în calcul faptul că de această dată nu mai era vorba despre un exerciţiu şi România era atacată.
A doua zi după masacru, Mihail Sebastian făcea o declaraţie cutremurătoare, pe care a notat-o în jurnalul său. ,,Ieri dup-amiază am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă, nici una nu a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărămături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat era scos tocmai atunci de sub moloz.”
La sfârşitul celor 48 de atacuri aeriene (33 de zi şi 15 de noapte), realizate de americani şi trupele engleze între 4 aprilie – 19 august 1944, în România au murit aproximativ 7.700 de persoane, circa 8.000 de oameni au fost răniţi şi au fost distruse peste 30.000 de clădiri. Atacurile s-au desfăşurat asupra importantelor oraşe Ploieşti, Bucureşti, Câmpina, Târgovişte, Braşov, Craiova, Giurgiu, Turnu Severin sau Timişoara.
Locuitorii Capitalei morţi în timpul bombardamentelor aeriene au fost îngropaţi la marginea Cimitirului Calvin, zona care va primi numele de cimitirul ”4 aprilie”.
La câteva zeci de ani de la marele bombardament, în Capitală au fost ridicate două monumente în onoarea soldaţilor americani ucişi în aceste misiuni. Primul monument a fost ridicat în anul 2002 în parcul Cişmigiu, iar al doilea a fost realizat în 2007 în Parcul Kiseleff.
Perversiunea e ca cei trimisi sa bombardeze, erau multi dintre ei tot din Romania sau care aveau legaturi cu Romania. Daca vizitezi cimitirele americanilor cazuti in lupta in al Doilea razboi mondial, gasesti numai nume europene pe cruci. Si-au luat tzara inapoi, ce mai.