Actuala dezbatere despre condiţiile care ar permite retragerea trupelor germane din Afganistan până la finalul lui 2014 include un element absurd, atât timp cât Berlinul aruncă priviri speriate către Washington, întrebându-se dacă fratele cel mare se va retrage cu adevărat în 2014. Până la urmă, situaţia Germaniei este că, dacă SUA decid să amâne data propriei retrageri, liderii noştri vor găsi un motiv pentru a rămâne, scrie fostul deputat german Jurgen Todenhofer, într-un articol de opinie publicat de „Der Spiegel”. Todenhofer este un critic acid al intervenţiei occidentale în Afganistan şi Irak.
„În ultimii ani nu am găsit un singur politician capabil să-mi explice convingător şi mai mult de zece minute de ce se află NATO în Afganistan. Majoritatea conversaţiilor se termină cu o ridicare resemnată din umeri”, arată fostul deputat, unul dintre cei care au condamnat intervenţia militară sovietică în Afganistan.
Prima minciună despre războiul din Afganistan este legată de lupta împotriva terorismului, continuă el. Chiar şi David Petraeus, comandantul trupelor NATO din Afganistan, a declarat în 2009 că al-Qaida nu mai operează în Afganistan. Aici nu mai luptăm cu terorişti, ci cu o mişcare de rezistenţă naţională şi făcând asta ajungem să creăm lucrul pe care declarăm că îl combatem. Pentru fiecare civil mort, zece tineri de pe întregul glob se ridică determinaţi să se alăture teroriştilor. Generalul Stanley McChrystal vorbea despre o „matematică a insurgenţei” într-un interviu care l-a costat postul de comandă în Afganistan.
A două minciuna este că suntem în Afganistan pentru a apăra valorile civilizaţiei noastre (…) Unde este însaă respectată demnitatea umană în Afganistan? În fiecare zi, câţiva afgani mor în mâinile trupelor occidentale (…) Tineri afgani au stat în închisoarea de la Bagram cu anii, fără speranţa de a fi trimişi în judecată şi in condiţii mai grele decât la Guantanamo. Ai noştri „apărători ai civilizaţiei” nu au considerat că toate acestea merită o dezbatere parlamentară.
A treia minciună este că în Afganistan are prioritate reconstrucţia civilă, deşi Statele Unite au cheltuit 100 de miliarde de dolari pentru acest razboi în 2010 şi doar 5 miliarde au fost folosite ca ajutor pentru dezvoltare, iar 40% din acest „ajutor” s-a reîntors în profitul SUA. Restul banilor au intrat în circuitele întunecate ale subcontractorilor internaţionali şi doar 20-30% au ajuns în proiectele de dezvoltare.
A patra minciună este că suntem în Hindu Kush pentru a preveni reîntoarcerea talibanilor la putere. Este un scop pe care chiar ne putem baza, căci nu dorim să-i vedem reîntorcându-se pe acei războinici ai epocii pietrei care calcă în picioare drepturile femeilor. Pe de altă parte, adevarul este mai complex. Talibanii controlează deja jumătate din Afganistan şi pericolul de a cuceri şi cealaltă jumătate nu va fi mai mic peste patru ani (…) Modul de a trăi al talibanilor nu este însă un motiv suficient pentru a porni la război. Daca am face asta, ar trebui să invadăm sş Somalia, Yemen, Coreea de Nord şi alte state autoritare, unele chiar aliate cu noi. Lumea ar deveni un imens câmp de luptă însângerat.
„Există încă o altă opţiune: negocierea la nivel naţional şi internaţional. De ce niciun politician german nu are iniţiativa de a pune ţara noastră pe o poziţie de forţă a pacii? Nu are această ţară un politician de anvergura unui Willy Brandt, unui Hans-Dietrich Genscher sau a unui Egon Bahr? Nu există cineva care să-i spuna clar lui Barack Obama-amical şi în spatele uşilor închise dacă este necesar-că există un mod mai inteligent de a acţiona decât acest război fără cauză şi fără scop?”, mai scrie Todenhofer.
România a trimis în misiunea din Afganistan 1663 de militari. Până acum, 17 militari au murit şi 55 au fost răniţi. Germania are în Afganistan o forta de 5.350 de militari, care sunt detaşaţi în regiunile nordice, cele mai puţin periculoase. 48 de militari germani au murit şi peste 200 au fost răniţi.
