Chanel, o idilă scoţiană
Suntem în era tartanului şic, vestita stofă a locului, a brăţărilor cu motive abstracte din ţesături scoţiene, a bluzoanelor Tudor în carouri, a eşarfelor în culorile unui clan imaginar şi a trench-urilor din tweed.
„Meşteşugurile de Artă” de la Chanel sunt ultimul defileu din lume al acestui an, la Edinburgh.
Într-o odă dedicată Mariei Stuart, Karl Lagerfeld a organizat un defileu de un şic sălbatic la palatul Linlithgow, unde s-a născut, în 1542, regina Maria Stuart, suverana străină favorită a francezilor, fiică a unei prinţese de Guise. “O dragoste barbară”, cum a spus Lagerfeld, punând cu grijă o diademă făcută dintr-o ramură metalică decorată cu spini, cărbuni şi ramuri, pe capul unui manechin.
Bluze cu mâneci bufante, din voal
Pe o vreme cu ploaie şi zăpadă ce cădea peste ruinele fortăreţelor regilor Scoţiei situate la vest de Edinburgh, 60 de manechine au defilat pe catwalk, prezentând modele caracterizate printr-o întâlnire ideală între o Renaştere frustă şi eleganţa contemporană.
Puloverele cu motive Argyle, leggins cu mici pătrate au fost propuse pentru primăvara anului viitor. Celebrul cardigan Chanel s-a transformat în redingotă în tonuri de brun roşcat sau verde, evocând landele scoţiene.
Inspiraţie istorică după Maria Stuart
Genţile matlasate au devenit poşete-sac purtate în bandulieră. La defileu, un detaliu amuzant: cele mai multe conţineau o sticluţă de alcool.
Între ghete din blană de castor, numeroase brăţări “Dublu C”, plastroane din piele de şarpe şi haine de curtean din secolul al XV-lea, cu umerii ca o armură, publicul a asistat la cea mai elegantă modă medievală. “O sofisticare brutală marca Chanel”, a caracterizat Karl Lagerfeld această colecţie inspirată din istorie pentru a reinventa viitorul.
Kilturile scoţiene vor fi purtate sub marca Chanel
Cel mai bogat dintre amanţii lui Coco Chanel, ducele de Westminster, a ajutat-o să descopere Scoţia şi tweedul la mijlocul anilor ’20. Opt ani mai târziu, “Vogue” se extazia în faţa stilistei care a creat ţinutele sport, cum ar fi hainele de vânătoare sau costumele din pânză groasă inspirate din călătoriile pe malurile râului Tweed, Mecca pescarilor scoţieni.
Devenită expertă, Coco afirma că poate recunoaşte ţesăturile spălate în apa acestui râu, aşa cum o făceau ţesătorii locali din Evul Mediu. Ea adora imperfecţiunile acestora, micile “broboane” şi nodurile lor, firele de mătase împletite cu lâna. În plină epocă de aur a jazzului, când tinerele arborau rochii scurte cu perle, Coco a petrecut mai multe luni la Reay Forest, proprietatea de 50.000 de hectare de la Westminster, pentru a pescui în mijlocul naturii sălbatice şi spectaculoase din munţii Scoţiei, una dintre regiunile cele mai izolate ale Europei.
Pulovere negre ţesute cu argintiu
Într-un decor demn de filmul “Local Hero”, ea s-a inspirat din hainele largi în carouri şi pantalonii din pânză groasă ale gazdei sale. Fotografiile o arată purtând încălţăminte bărbătească şi o caschetă de pescar. “A existat întotdeauna o legătură mai puternică între Franţa şi Scoţia decât între Franţa şi Anglia. Relaţiile lor au fost cordiale”, glumea Karl Lagerfeld cu prilejul acestui prim sejur scoţian al lui, citat de Godfrey Deeny.
Revin carourile scoţiene
Colecţia a fost extrem de şic. O serie de mantouri, inspirate de kilt, cu pliseuri adânci, croite în tweed din caşmir gros, fabricat mai ales în Anglia şi în Italia. Minunate rochii cu mâneci bufante, ieşite parcă din drama istorică petrecută în zonă, brodate în Franţa de “Casa Lesage”. Au fost prezentate, de asemenea, fuste balon din tweed. Evident, nu putea să lipsească “la petite robe noire”, dar cu o croială mai largă, mai îndrăzneaţă, aproape ca un cardigan din tartan primitiv şi decolorat. Karl Lagerfeld a revizitat kiltul, în muselină, foarte lung, până la glezne, uneori transparent.
Chanel în stil scoţian
Din aceste modele se degaja un parfum de dramă epică. Maria Stuart a devenit regina Franţei pentru numai doi ani, s-a întors în Scoţia, a petrecut ultimii ei 20 de ani în închisoare înainte de a fi executată pentru trădare.
“Nu era uşor să fii Maria Stuart, chiar dacă are şi ea o parte din vină pentru tragedia sa. A fost manipulată de către Papă şi a complotat prea mult împotriva Elisabetei. Luptele lor te fac să te gândeşti la Siria de astăzi. Numai că în epocă nu mai existau plăcere şi panaş”, a declarat Lagerfeld. Potrivit obiceiului său recent, el a prezentat şi 8 modele bărbăteşti, printre care indispensabilul pantalon al primăverii viitoare, jeans în ţesătură tartan.
Alb şi auriu la Chanel
Muzica show-ului a mizat şi ea pe o combinaţie, între banda sonoră a filmului de animaţie japonez “Prinţesa Mononoké” şi ritmurile tehno ale canadianului Daphni, evocând eroinele trimise în exil. Finalul defileului a evocat o Regină a Gheţurilor, cu siluete crem brodate cu perle. Ca majoritatea femeilor din epoca sa, Maria Stuart se îmbrăca în alb în timpul văduviei, spre deosebire de Caterina de Medici, prima văduvă din istorie care a purtat negru, culoarea-fetiş a lui Coco.
Două secole de modă europeană
Imagine din expoziţia de la Muzeul de Arte Decorative
Rochii de marchiză, volane şi dantele, împletite în splendori ale trecutului.
Chinezării şi turcisme din secolul al XVIII-lea, mâneci bufante în partea de sus, volane plisate din secolul al XIX-lea.
100 de siluete retrasează, la „Muzeul de Arte Decorative” din Paris, două secole de inventivitate europeană în expoziţia „Două secole de modă europeană”, deschisă din 13 decembrie 2012 până în 14 aprilie 2013.
Rochie în stil franţuzesc, 1765
Pot fi urmărite istoria modei, rigoarea ei ştiinţifică, uneltele ei specializate. Şi apoi, rochii de marchiză, volane şi dantele, împletite în splendori ale trecutului… Efluvii de naftalină se ridică din evocarea acestei colecţii de costume vechi pe care „Los Angeles County Museum” a împrumutat-o pentru câteva luni muzeului din Paris. Se află aici piese achiziţionate de doi anticari pasionaţi, Martin Kamer şi Wolfgang Ruf, un ansamblu ce retrasează două secole de imagine europeană, de la 1700 la 1915, şi o muzeografie ce privilegiază linearitatea cronologică şi dispunerea tematică.
Cei doi comisari ai expoziţiei, Veronique Belloir şi Denis Bruna, au deschis larg fereastra prin care vizitatorul poate descoperi siluete şi ornamente ordonate pe epoci.
Rochie din tafta de mătase, Franţa 1885
Kamer şi Ruf au colecţionat piese din toată Europa, astfel încât este posibilă urmărirea răspândirii modelor de-a lungul continentului, ecourile lor, influenţele estetice ale unora dintre ele, perfecţiunea tehnică a altora.
Astfel, rochia de gală a reginei Portugaliei, datând din 1840, cu trena ei imensă şi broderiile din lame aurit, pare izolată. Ea încarnează fastul costumului de Curte ce ignora modernitatea străzii. Piesa este de o calitate excepţională şi într-o perfectă stare de conservare, aşa cum sunt cele 100 de veşminte etalate.
Graţie şi eleganţă de-a lungul a două veacuri
Când au văzut colecţia pentru prima dată, Veronique Belloir şi Denid Bruna au fost fermecaţi de aceste rarităţi şi de privilegiul imens de a le manevra. Ei au încercat să transcrie această emoţie a palpabilului punctând parcursul cu ecrane pe care vizitatorul poate analiza detalii, poate descoperi “inima” croitoriei, ţesătura materialelor, motivele brodate… O bonetă bărbătească din secolul al XVIII-lea îşi dezvăluie ornamentele florale, o vestă din timpul Revoluţiei afişează maxima “nu haina îl face pe călugăr”, surmontată de o crisalidă şi un fluture simbolizând renaşterea.
Timpul defilează prin intermediul veşmintelor, într-o scenografie sobră, în care siluetele se afirmă puternic şi datorită învecinării lor.
Expoziţia tratează construcţia hainelor, tehnica, suprafeţele. Dar vizitatorul nu descoperă şi cealaltă faţă a decorului. Această radiografie completă va face obiectul unei alte expoziţii, intitulate “Mecanica dessou-urilor – O istorie indiscretă a siluetei”, ce va fi deschisă în 2013.
Burgheza boemă
Isabel Marant pentru această iarnă
Isabel Marant are lumea la picioarele sale. După SoHo, Beijing, Tokyo, creatoarea deschide un al treilea butic în arondismenul 16 din Paris.
Universul, magazinele şi bestsellerurile acestei ambasadoare a unei mode “cool made in Paris” au cucerit toată lumea.
Să vorbeşti de “tuşa” franceză pare superflu. Dar aceasta este expresia care îţi vine în minte când constaţi empatia şi interesul pe care le suscită modelele lui Isabel Marant în străinătate. Lectura cronicilor din “Style.com”, biblia defileurilor de modă, este instructivă din acest punct de vedere.
În 2009, la prima sa apariţie pe site, creatoarea franceză a primit această sentinţă definitivă: “Ea creează veşminte pe care tinerele vor să le poarte”. De atunci, sezon după sezon, piesele sale de colecţie se înlănţuie: pantaloni python şi blană de leopard (2009), escarpeni cu nod, stil anii ’50 (2010), teddy din satin roz (2011), jeanşi Navaho (2011)…
În afara podiumului, bascheţii platfomă, lansaţi în vara anului 2010 şi numiţi, în funcţie de versiune, “Beckett”, “Bird” sau “Bazil”, au un succes nebun.
Pentru primăvara lui 2013, Isabel Marant
Presa franceză şi anglo-saxonă vorbeşte despre ei ca despre încălţămintea cea mai dorită şi cea mai copiată din lume.
Cam ca un popstar condamnat să cânte hitul său la fiecare concert, Isabel Marant evocă cu neplăcere “bestsellerul” ei de 400 de dolari, prea mult văzut, contrafăcut, prost purtat… I-ar plăcea să producă pantofi sport mai accesibili, dar este “exigentă în privinţa calităţii şi a eticii. Ei sunt fabricaţi în Portugalia… Cine spunea că este mai bine să fii copiat decât să nu fii deloc?”, se resemnează ea.
O altă probă a poveştii sale de succes, buticul din New York, în SoHo, deschis în mai 2010, nu este niciodată gol. Franţuzoaica are şi două adrese la Hong Kong, una la Beijing, din luna mai a acestui an, şi una la Tokyo din luna august.
“Da. E criză. Totuşi, niciodată n-am vândut atât de mult. Uneori mă sperii când constat acest decalaj”, povesteşte ea.
Ultimul butic de la Pairs, deschis în septembrie, îi este cel mai drag. Mărturiseşe că nu s-a gândit spontan la cartier. Şi-a dat seama, urmărind sediul din rue Jacob, unde marca n-are destul spaţiu, că 80% din clientele ei vin din vestul Parisului. În noua locaţie, de 320 de metri pătraţi, dintr-o reşedinţă particulară în stil haussmanian, ele se vor simţi foarte bine.
Stilista, care poate fi etichetată adesea drept “bobo” (un fel de burgheză boemă), joacă totuşi în prima ligă, în Europa, Statele Unite şi în Asia. Ea afirmă că nu va schimba linia şi nu va renunţa la stilul său.
“Peste tot unde ne-am instalat, marca a fost înţeleasă aşa cum este, fără să fie nevoie să se travestească”, a explicat ea jurnalistei Hélène Guillaume.
Chiar dacă e iarnă, inspiraţi-vă din modelele lui Isabel Marant
E drept, ea a depăşit o etapă, mai ales odată cu prezentarea, cu doi ani în urmă, a precolecţiilor sale, o garderobă mai comercială, produsă înaintea defileurilor şi care formează 80% din modelele de lux ce pot fi găsite în buticurile ei.
“Este o necesitate comercială, dar şi un fel de altă libertate, pentru că aceasta permite, pe de o parte, să construieşti o inimă a colecţiei şi, pe de altă parte, să fii mai creativ pe podium”, afirmă ea.
Desigur nu se poate aştepta de la ea o creaţie absconsă şi experimentală. Doreşte numai să creeze piese mai scumpe şi mai sofisticate.
Isabel Marant, vara anului 2013
De altfel, lansează o nouă idee derutantă şi uşor provocatore, explicând că ea face modă, şi nu artă, că nu se pretinde o creatoare cu majusculă, că lucrează mai mult haine pentru o siluetă, iar afirmaţia nu ţine de o falsă modestie. Ştie ce le place femeilor, cunoaşte reţeta succesului: “Am remarcat adesea că, într-un mare magazin, modele mele constituie latura proaspătă, aleatorie faţă de restul ofertei. Lucrez pentru femei lăsându-le o marjă de interpretare, un loc pentru propria lor personalitate”. În schimb, când este întrebată despre viitor, despre decizia de a-şi păstra sau nu independenţa, Isabel Marant ezită: “Este adevărat că limitele noastre se văd. Să creşti este, prin forţa lucrurilor, complicat pentru o mică marcă. Şi apoi noi suntem creatori. Dezvoltarea este o altă meserie”.
Mad Men, icoana stilului
Reîntoarcerea rochiilor ce subliniază talia
Personajele serialului “Mad Men” remomerează moda anilor ’60. Hainele lor înseamnă revenirea curbelor, atât în modă cât şi în siluete. Un dictat al modei, de la haine la coafuri şi machiaj, căruia era greu să i se reziste.
“New York Magazine” dedica o “recapitulare” săptămânală a serialului, cu accent pe personajele feminine şi evoluţia look-ului lor.
De când a apărut “Mad Men” pe micile ecrane, femeile şi bărbaţii au redescoperit un fel de nostalgie a anilor ’60, cu compleurile bon ton şi hainele fascinante. În era lui Mark Zuckerberg, în care oamenii de afaceri poartă jeans şi T-shirt, reînfloreşte o aură a glamour-ului, în care se purtau la serviciu compleurile sau twin set-urile cu şiraguri de perle. Stilul feminin din “Mad Men” este o încrucişare între eleganţa lui Jacqueline Kennedy şi ironica senzualitate a lui Marilyn Monroe, pe care costumiera Janie Bryant a ştiut s-o aducă cu artă, îmbrăcând personajele feminine principale. Şi ne gândim la bomba senzuală Joan, în interpretarea Christinei Hendricks, care face să strălucească ochii tuturor colegilor, în timp ce se unduieşte în birou, îmbrăcată în rochii lungi care-i urmează silueta. Peggy, adusă pe ecran de Elisabeth Moss, se îmbracă ca o domnişoară, arătându-şi gleznele din fuste-creion sau înfoiate de jupoane.
Protagonistele din Mad Men, în moda anilor ’60
Admirată este şi Betty, interpretată de January Jones, al cărei stil este imitat astăzi de tot mai multe doamne. Sobră, dar senzuală, rigidă, dar elegantă, se aseamănă cu Bree din “Neveste disperate”, dar, pe deasupra, e surprinzătoare prin frumuseţea sa angelică, cu un ruj roşu aprins, impecabil. Fustele înfoiate pe jupoane sunt stilul său şi, bineînţeles, nu-i lipsesc cerceii şi colierul de perle, mănuşile, dar mai ales fularele în jurul gâtului, care sunt clou-ul anului 2012.
Personaj oscilând între puloverele casual şi rochiile de seară în stilul peliculei “Micul dejun la Tiffany” este Megan (Jessica Paré). Publicul este îndrăgostit de hainele sale de serviciu, cu fuste până la genunchi şi jachete scurte, cu pălării în acelaşi ton şi splendidele taioare pied-de-poule. Dar încântătoare sunt rochiile sale de seară.
Pălărie anii ’50
Liniile vestimentaţiei din “Mad Men” au fost “furate” şi de creatorii de azi. Prada s-a inspirat din jachetele şi grafismele anilor ’20, cu multe şiruri de perle, Jil Sander a adus pe podium personaje în stilul lui Betty. Să mai adăugăm şi fularele, în versiunea de accesoriu, genţile, decolteurile, pălăriile, colierele de perle, grafismele…
Doi cubanezi cuceresc Milano, oraşul modei
O încântătoare rochie de Isabel Toledo, ce vă poate inspira pentru Anul Nou
El este unul dintre cei mai celebri artişti ilustratori, ea, fashion designer. Ruben şi Isabel, amândoi cubanezi, sunt o pereche simbiotică, crescuţi împreună şi inseparabili, împreună de-o viaţă. S-au cunoscut când ea avea 8 ani, iar el, 5, şi timp de mulţi ani au fost foarte buni prieteni. El este un bărbat frumos, cu fizic de balerin. Se îmbracă de 30 de ani în acelaşi fel. Un T-shirt, o cămaşă din jeans şi pantaloni albi. Când au ajuns în Italia, erau doi emigranţi. Ruben frecventase şcoala de arte vizuale şi avusese şansa ca la vârsta de 15 ani să-l întâlnească pe Andy Warhol, care făcea în acel timp vitrinele pentru “Fiorucci”. Între 1984 şi 1998, a desenat haine pentru o formaţie de muzică rock, concepând pentru ei o formă de Performace Art. Isabel dansa într-un club. Maşina de cusut a adus-o din Cuba şi îi aparţinuse bunicii sale. În copilărie îi plăcea să facă haine pentru păpuşi şi de atunci a coase a devenit un mod de a-şi exprima senzaţiile personale.
Compleu creat pentru Michele Obama
Profilul stilistei cubaneze Isabel Toledo şi al ilustratorului Ruben Toledo pare în alb şi negru. Hainele create de Isabel Toledo sunt apreciate de la jumătatea anilor ’80 până astăzi. A fost recompensată cu numeroase premii, iar veşmintele sale sunt expuse în expoziţii personale la “Fashion Institute of Technology” din “Metropolitan Costume Institute”.
De la galben la auriu, ţesătură şi model Isabel Toledo
Recent, reflectoarele s-au aprins asupra sa pentru creaţia realizată pentru Michele Obama la ceremonia inugurală de la Preşedinţia Statelor Unite. Era în culoarea lămâii, poate verde sau poate aurie, pentru că Isabelei îi plac culorile imposibil de descris pentru că reflectă lumina. Voia ca Michele Obama să fie radioasă. Apoi, soţul ei a ajutat-o să creeze o altă haină din dantelă de lână, de un verde culoarea salviei, care bătea spre gri-verde sau auriu, pentru că avea aplicată pe spate o reţea de mătase în ape. În atelierul lor, după cum mărturiseşte Gini Alhadeff, se poate zări de asemenea o splendidă jachetă în formă de capă, destinată lui Whoopi Goldberg, realizată dintr-o ţesătură de un albastru intens spre auriu.
Creaţie Isabel Toledo, ţesături în culori schimbătoare în funcţie de lumină
Isabel are intuiţie, Ruben desenează, apoi există o punte ce leagă cele două idei: ţesătura de actul de a coase. Sunt haine dincolo de modă, în stilul clasic, impecabil realizate.
Desen de Ruben Toledo pentru Oscar de la Renta
De curând a apărut şi o carte a ei, intitulată “Roots of Style”, cu ilustraţii în roşu, negru şi alb. O carte ce am putea spune că este mai mult despre o filosofie a modei. “Moda, spune Isabel, poate să fie cea mai democratică dintre formele artei. Moda este efemeră, dar stilul este un mod de a sculpta personalitatea”. În apartamentul lor, Isabel şi Ruben Toledo lucrează alături de 20 de creatori, deşi ei se consideră artizani-artişti. Lumina care inundă studioul este la fel ca rochia creată pentru Michele Obama.
