Cel puţin pentru câteva ore, setea de dreptate a românilor a fost satisfăcută. Au văzut şi ei că un grangure poate fi priponit. Iar asta i s-a întâmplat nu unuia spilcuit, politicos şi impunător, ci unui descurcăreţ cu faţă de mahalagiu cu tupeu. Fostul aghiotant de procuror general, un fel de hopa-Mitică prin tribunale, este primul senator român care inaugurează celula pentru politicienii de rang înalt. Din decembrie 1989, politicienii cu pretenţii n-au mai gustat aşa ceva. Iar oamenii ajunseseră la exasperare. Zi de zi se întâlneau cu abuzurile mai-marilor acestei perioade şi nimeni nu păţea nimic. Doar amărâţii îşi încasau pedepsele cu stoicism pentru tot felul de infracţiuni. Aşa se şi explică exasperarea oamenilor ilustrată şi de rezultatele unui sondaj publicat în aceste zile. Peste 90% dintre cei chestionaţi sunt de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea. Asta nu exprimă neapărat o recrudescenţă a violenţei, cât o exasperare faţă de neputinţa justiţiei.
Sentinţa de arestare emisă de Înalta Curte de Justiţie pe semnătura unei judecătoare discutabile şi ea ca şi incriminatul a fost obţinută după un linşaj mediatic generalizat. Presa poate fi mândră. Printr-o abatere grosolană de la deontologie, mizând doar pe stenograme livrate de autorităţi, a pus umărul la o decizie care putea să fie diferită. Fără tapajul din media, Cătălin Voicu ar fi avut şanse să evite măcar arestarea. Face asta operaţiunea mai onorabilă? O justifică şi o transformă în atitudine corectă?
Mandatul de arestare a lui Cătălin Voicu dă unora iluzia că există dreptate, că justiţia funcţionează şi că anticorupţia lui Traian Băsescu a început să ronţăie fenomenul. Personal am nenumărate rezerve. Voinţa dovedită de autorităţi în cazul Voicu este nepăsare totală în cazul marilor favoriţi ai puterii. Ca să nu mai vorbim de corifeii acesteia.
Actul de justiţie seamănă mai degrabă cu forma de exprimare a puterii unora împotriva altora, iar nu rezultatul activităţii unor instituţii indiferente la culoarea politică. Asta mă duce cu gândul că lucrurile vor merge mai departe. Alte acuze, alte linşaje mediatice, alte arestări. În plus, Cătălin Voicu va încerca să tragă după el cât mai multă lume. Aranjamentele sale cu tot felul de notabilităţi pot duce unde ne aşteptăm mai puţin. Eu unul sunt gata să pun pariu că şi de data aceasta se aplică proverbul „unde dai şi unde crapă”! Sau un altul, la fel de potrivit. Nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte!
