În ce situaţie s-o afla România dacă nici oamenii cei mai înţelepţi nu o înţeleg cu adevărat. Dominique Strauss-Khan este una dintre minţile agere ale planetei. Şi doct. Nu-i un funcţionar oarecare şi nici un politician de duzină. Dimpotrivă, a fost un mare profesor la Sciences Po din Paris şi un economist care, prin prestaţiile sale, ar putea influenţa în bine acest început de mileniu. Dominique Strauss-Kahn are şi o enormă credibilitate politică, fiind una dintre personalităţile continentului cu şanse mari de a deveni chiar primul preşedinte al Europei. Nu de mult a fost şi la Bucureşti.
Probabil a fost impresionat şi el de sărăcia mulţimii şi de numărul limuzinelor luxoase. Sau al jeep-urilor care enervează toată armata autohtonă de gânditori. Prea mulţi săraci şi prea mult lux, or fi exclamat însoţitorii şi după ei înaltul oaspete. I-or fi căzut în mână şi popularele broşuri cu cei 300 sau cei 500 cei mai bogaţi oameni din România. Şi omul o fi zis, e clar, prea multă bogăţie la unii şi prea multă sărăcie la alţii! Salvarea bugetului ar putea veni din tunderea acestora. La ei se află rezerva de bani a ţărişoarei carpato-dunărene. Vă daţi seama ce greşeală! Cât ar putea lua statul român de la Gigi Becali sau de la Dinu Patriciu? Primul nu şi-a plătit chiria nici la Stadionul Steaua şi a plecat să joace la Buzău. Ce să-i ia statul? Dacă nu plăteşte impozitele pentru că n-are cash nici pentru jucători, ce să facă? Să vândă terenurile? Nu cumpără nimeni. Şi atunci ce să facă Guvernul? Să-i ia tăpşanele din Pipera? Statul român are nevoie de bani, nu de păşuni, case, oi şi apartamente.
Or, nu numai Becali, ci şi ceilalţi bogaţi din catalogul cu 300 sau cu 500 sunt în aceeaşi situaţie. N-au cash nici dacă iei pielea de pe ei. Poate Dinu Patriciu şi Ion Ţiriac ar mai putea scoate ceva de la ciorapul lor trei sferturi. Numai că în cazul amândurora ciorapul miraculos nu cred să fie prin România. Al lui Ţiriac trebuie să se afle prin Monte Carlo şi Germania, al lui Patriciu, prin Olanda. Aşa că şi de la cei doi statul român ar lua cam tot cât de la un director de deconcentrată. De ce experimentatul Strauss-Kahn şi-a oprit atenţia asupra enervanţilor bogaţi români (propunând şi el o soluţie oarecum proletară, ca şi cea a majorităţii presei din ţara de baştină a Mioriţei!)? Explicaţia mi se pare destul de simplă. Strauss-Kahn a fost împachetat de cei care l-au însoţit din partea Guvernului. Vedeţi câte jeep-uri şi ce maşini de lux?Ştiţi ce averi fabuloase s-au făcut în România?
Uitaţi-vă ce palat are un cioban chiar aici lângă clădirea Guvernului! Credeţi că s-a găsit cineva care să-i spună directorului FMI că românii folosesc maşinile mari pentru a supravieţui pe şoselele sparte, pe drumurile înguste şi desfundate, pentru a străbate nămeţii mucegăiţi de nepăsarea autorităţilor? Şi că ţara a cheltuit 170 de miliarde pe autostrăzi şi drumuri pe care nici noi nu le-am văzut, necum Strauss-Khan? Credeţi că Emil Boc a spus câţi ofiţeri îl păzesc pe el, câte sute de funcţionari are secretariatul său general, câte investiţii şi-a tras în comuna natală, câţi bani a pompat în serviciile secrete, în contracte publice cu dedicaţie, menite a recompensa clientela politică? Nimic! Şi Strauss-Khan, neştiind şi neînţelegând nimic din ţara asta nebună, a zis, pe bună dreptate, cum să tăiaţi din salarii de 200 de euro? Sau din pensii de 75 de euro? Cu atâţia bani nu poţi nici să mori! De ce nu luaţi de la bogaţi? Să le luaţi vilele, palatele şi limuzinele! Şi terenurile! De parcă statul român s-ar putea transforma în administrator de blocuri şi de pajişti!
I-a spus cineva directorului FMI care este structura organizatorică şi de cost a aparatului alimentat de la bugetul public? Sunt convins că nu. I-au arătat vile, limuzine, palate, poate puţin folclor la masă şi gata. A plecat convins că a găsit soluţia!
