Sărbătorirea bicentenarului independenţei Republicii Bolivariene a Venezuelei, pe Bulevardul Kiseleff, într-una dintre acele splendide vile desenate de Marcel Iancu, în prezenţa unui public numeros, format din reprezentanţi ai corpului diplomatic acreditat în România, şi a numeroşi oameni de cultură, ne-a pus faţă în faţă cu lansarea în lumea artelor plastice a unei adolescente de 14 ani, Maria Alexandra Ştefănescu, elevă la Liceul Tonitza şi fiica unor artişti al căror nume a devenit renume, actriţa Emilia Popescu, ale cărei roluri în „Cafeneaua”, la Teatrul Bulandra, „Marlene”, de la Teatrul de Comedie, „Jocul ielelor”, la Naţional şi „Străini în noapte”, în regia lui Radu Beligan, îi aduc aplauzele nesfârşite, spectacol de spectacol, tot aşa cum interpretările excepţionale la flaut şi cărţile tatălui ei, Ion Bogdan Ştefănescu, reprezintă o ascendenţă de mare prestigiu.
Meritul enorm de a o lansa pe tânăra plasticiană Maria Alexandra Ştefănescu îi revine E.S. Margot Marquez Garcia, Ministru Consilier, Însărcinat cu afaceri a.i. al Republicii Bolivariene a Venezuelei, care a decis să-şi prezinte ţara prin intermediul creaţiilor plastice ale unei adolescente din România, de un real talent, un nume de care, cu siguranţă, vom mai auzi.
Volumul „Venezuela magică”, având un text bilingv, a fost însoţit de imagini surprinse în acuarelele şi picturile expresive, exotice, vitale având-o ca autoare pe Maria Alexandra Ştefănescu. O privim pe tânăra artistă, blondă, cu chipul pur, cu acel amestec de gravitate, aplomb şi timiditate învinsă, ce-o caracterizează acum, la 14 ani, acordând autografe, dând interviuri televiziunilor prezente. Cu asemenea părinţi dăruiţi cu harul artei şi succesului, te poţi întreba dacă e greu sau uşor să cucereşti şi tu atenţia iubitorilor de frumos.
Te poţi simţi copleşit de talentul lor şi de succesul lor binemeritat sau, dimpotrivă, consideri că biografia ta e chiar menită pentru un drum în artă, mai ales când bunicul tău dinspre tată e celebrul actor Eusebiu Ştefănescu, în vreme ce bunicul tău dinspre mamă a fost un mult îndrăgit actor de operetă, iar mama Emiliei Popescu şi bunica ta e o fostă talentată balerină, coregrafă, cea care l-a iniţiat pe Dan Puric în arta dansului, Malou Iosif. Cu asemenea arbore genealogic doldora de artişti cunoscuţi, merită să ai curaj şi aplomb şi, dacă ai talent, să-l faci să se vadă.
Cartea „Venezuela magică”, în care coperta şi toate ilustraţiile îi aparţin Mariei Alexandra Ştefănescu, ne prezintă o ţară cu adevărat magică şi exotică. Situată în nordul Americii de Sud, dăruită cu magnificul peisaj al Munţilor Anzi, ale căror culmi trec de 5.000 de metri înălţime, cu podişul înalt de peste 3.000 de metri al Guyanelor, o lume de miracole, având acea câmpie mirifică, scăldată de apele fluviului Orinoco şi celebra cascadă cu nume de înger, Angel, cea mai înaltă din lume, Venezuela aprinde imaginaţia oricărui turist, venit din orice colţ al lumii şi cu atât mai mult când e vorba de privirea unui tânăr fascinat de peisaje noi, de o natură luxuriantă, de coroanele palmierilor, de măştile de carnaval, orhideele uriaşe, maimuţele săltând în copaci, în noapte, papagalii cu penajul colorat în culorile focului, iarba pădurilor tropicale, albastrul întunecat al cerului şi negrul metalic din zăcămintele de fier atât de bogate, ca şi cele de neferoase.
Transpar în picturile Mariei Alexandra Ştefănescu întregul miraj vizual care a cucerit-o şi talentul de a alege câteva imagini reprezentative, imortalizate în acuarelele ce au fost expuse pe peretele salonului de recepţie: palmieri, plaja, o pasăre exotică, tigrul la pândă, maimuţa cu ochi scrutători, locuinţe lacustre şi ambarcaţiuni, măşti şi totemuri tradiţionale, alai de carnaval, o splendidă mască roşie cu coarne având pomeţii şi gura imensă albastre… o orhidee mov, ca un astru vegetal.
Cartea însoţită de ilustraţiile realizate de Maria Alexandra Ştefănescu este ca un manual sau un ghid în care istorie, economie, geografie, turism şi arte se întrepătrund. Oraşele, de la splendida capitala Caracas la Valencia şi Maracaibo, dăruiesc privirii amintiri de neuitat. Concertul la două ghitare, pe muzică venezuelană, în interpretarea Oliviei Iancu şi a lui Claudiu Lobonz, adaugă expoziţiei de acuarele acel fundal muzical brăzdat de ritmurile Americii de Sud care vrăjesc sufletul şi te fac să îţi doreşti să dansezi.
Tânăra pictoriţă a început de ieri şi sigur de azi drumul lung, greu şi minunat pe treptele consacrării.
