Ryan Gosling, Kristin Scott Thomas şi Vithaya Pansringarm interpretează rolurile principale în thriller-ul „Only God Forgives” (Numai Dumnezeu iartă), în regia danezului Nicolas Winding Refn.
Nominalizat la “Palme d’Or” 2013, filmul a intrat de curând şi în cinematografele din România, distribuit de Independenţa Film.
Julian (Ryan Gosling), stabilit la Bangkok pentru a scăpa de justiţia americană, conduce un club de box thailandez, de fapt un paravan pentru afacerea sa cu droguri.
Mama sa, Crystal (Kristin Scott Thomas), şefa unei vaste organizaţii criminale, soseşte din Statele Unite pentru a repatria corpul neînsufleţit al fiului ei favorit, Billy (Tom Burke), fratele lui Julian, ucis pentru că a omorât cu brutalitate o tânără prostituată. Nebună de furie şi cu sete de răzbunare, Crystal îi cere lui Julian să-l lichideze pe însuşi şeful ucigaşilor.
Aşa ajunge Julian să se confrunte cu Chang (Vithaya Pansringarm), un misterios poliţist pensionar, idolatrizat de foştii colegi.
Este o producţie filmată cu încetinitorul, care o ia încetul cu încetul la goană. Eroii caută ispăşirea şi iertarea lui Dumnezeu. Stilul lui Refn, inspirat de Bresson, constă în formă şi în contemplare. În ceea ce priveşte conţinutul, ne întâlnim cu violenţa. După succesul cu “Drive”, Refn şi-a găsit actorul: Ryan Gosling, rece şi distant. Îl iubeşti sau îl deteşti, dar nu te lasă niciodată indiferent.
Această operă violentă şi frumoasă nu-ţi face o mare plăcere s-o priveşti, dar în ea este fără îndoială vorba de marele cinema.
Ryan Gosling, un erou enigmatic
Kristin Scott Thomas în rolul mamei demonice
Născut în Canada, muzician şi solist al grupului “Dead Man’s Bones”, Ryan Gosling şi-a început de foarte tânăr cariera de artist la TV, cântând alături de Britney Spears şi Justin Timberlake în “Mickey Mouse Club”.
Ajunge la notorietate în 2001, interpretând primul său rol în controversatul film “The Believer”, pentru care câştigă “Marele Premiu al Juriului” la “Sundance”. Filmul spune povestea unui tânăr evreu cu vederi profund antisemite. Gosling are aici rolul principal.
Este nominalizat la “Oscar” pentru “Cel mai bun actor” pentru rolul principal din “Half Nelson” (2006), la “Globul de Aur” pentru “Cel mai bun actor”, pentru rolurile din “Lars and the Real Girl” (2007) şi “Blue Valentine” (2010). Ryan Gosling este, de asemenea, remarcat în filmele “The Notebook”, “Murder by Numbers”, cu Sandra Bullock, “The Slaughter Rule”, “The United States of Leland”, cu Kevin Spacey, “Fracture”, cu Anthony Hopkins şi “Stay”, cu Naomi Watts şi Ewan McGregor.
În 2011, confirmă talentul în filmele de comedie (“Crazy, Stupid, Love”, care i-a adus o nominalizare la “Globul de Aur”), în cele de dramă (“Drive”, “The Ides of March” şi “The Place Beyond The Pines”, alături de Eva Mendes, unde a lucrat din nou cu regizorul Derek Cianfrance), şi mai târziu în cele de acţiune (“Gangster Squad”, 2013).
În curând, Ryan Gosling va apărea în noul film – aflat în post producţie – de Terrence Malick (regizor care a câştigat “Palme d’Or” la Festivalul de Film de la Cannes cu “Tree Of Life”, 2011) alături de actorul Michael Fassbender.
După succesul de critică şi de public cu “Drive”, “Premiul pentru regie” la Cannes în 2011, Ryan Gosling îl reîntâlneşte pe regizorul danez Nicolas Winding Refn pe străzile din Bangkok pentru “Only God Forgives”.
În prezent, Gosling regizează primul lungmetraj bazat pe scenariul său original, intitulat “How to Catch a Monster”, cu Christina Hendricks şi Eva Mendes.
Ryan Gosling a avut o relaţie cu Sandra Bullock, pe care a cunoscut-o în 2002, pe platoul de filmare al “Murder by Numbers”, şi, un an mai târziu, cu Rachel McAdams, pe care a întâlnit-o pe platourile de filmare la “The Notebook”.
Este bun prieten cu actorul Zach Shields (“The Conjuring”, 2013, “Dollhouse”, 2012), alături de care are şi o formaţie numită “Dead Man’s Bones”.
Ryan Gosling şi Nicolas Winding Refn
Are un restaurant cu specific marocan, numit “Tagine”, în Beverly Hills.
“Pe undeva înţeleg studiourile mari, în sensul că, dacă se apucă să cheltuiască 100 de milioane de dolari pe un film, vor să fie siguri că şi-i recuperează. Dar eu unul nu ştiu cum să garantez că o să şi-i scoată. Iar să lucrez cu genul acesta de cifre uriaşe mie îmi crează un disconfort”, afirma el despre studiourile mari.
Despre Hollywood, remarca: “Am observat că există o lege nescrisă la Hollywood: La două (filme) pentru ei fă şi unul pentru tine! Eu nu mă regăsesc în vorba asta. Am avut mult mai multă satisfacţie când am făcut numai lucruri în care am crezut decât am avut vreodată făcând lucruri care nu mi se potriveau”.
Despre filmele independente versus filmele cu buget mare, remarcă: “Am observat că filmele independente tind să pună mult mai multe întrebări şi nu au pretenţia că le ştiu pe toate, cum se întâmplă la filmele cu bugete mari”.
Amintind despre rolurile sale, Gosling afirmă: “În toate rolurile mele sunt de fapt eu însumi. Nu mă consider un actor atât de bun încât să devin un personaj. Am auzit de actori care au devenit ei înşişi personajele pe care le joacă şi mă tot întreb cum s-or simţi astfel. Eu relaţionez cu personajele mele deoarece aspecte din personalitatea lor seamănă cu a mea. Aşa că nu am de făcut decât să dezvolt părţi din mine care seamănă cu rolul şi, din contră, să reduc părţile din mine care nu seamănă”.
Kristin Scott Thomas, “între Lady Macbeth şi Donatella Versace”
Ryan Gosling şi Yayaying Rhatha Phongam
Ea şi-a câştigat faima internaţională în anii ’90, cu rolurile sale din “Bitter Moon”, “Patru nunţi şi o înmormântare”, pentru care a câştigat un “BAFTA” pentru “Cea mai bună actriţă într-un rol secundar”, înainte de a fi nominalizată pentru “Globul de Aur” şi “Oscar” pentru “Cea mai bună actriţă” pentru filmul “Pacientul englez”.
Cariera sa urmează un curs ascendent, cu filme diverse, cum ar fi “Gosford Park”, “Mission: Impossible”, “The Horse Whisperer”, “Keeping Mum”, “Nowhere Boy”, “Easy Virtue” şi “Tell No One”.
Kristin Scott Thomas a fost nominalizată din nou la “BAFTA” şi la “Globul de Aur” pentru “Cea mai bună actriţă” pentru interpretarea ei remarcabilă în “I’ve Loved You So Long”. În 2009, câştigă premiul “Evening Standard British Film” pentru “Cea mai bună actriţă” pentru rolul din “Leaving” şi este nominalizată la “César” la aceeaşi categorie.
Mai recent, am văzut-o în filme ca “Sarah’s Key”, “Salmon Fishing in the Yemen”, “Bel Ami”, cu Robert Pattinson şi “The Woman in the Fifth” de Pawel Pawlikowski, adaptare a romanului lui Douglas Kennedy.
Se dedică şi teatrului, interpretând-o pe Arkadina în “Pescăruşul”, de A.P. Cehov, pentru care a câştigat premiul “Laurence Olivier” pentru cea mai bună actriţă în 2007. Revine pe scenă într-o nouă producţie a “London’s West End”, fiind Emma din “Betrayal”, de Harold Pinter, în regia lui Ian Rickson, iar recent a putut fi văzută în “Old Times”, o altă piesă de Harold Pinter.
În 2014 probabil că o vom vedea şi noi pe Kristin Scott Thomas în filmul regizat de partenerul ei din “Pacientul englez”, Ralph Fiennes, “The Invisible Woman” 2013.
Nicolas Winding Refn, regizorul lui “Only God Forgives”, spune despre actriţa Kristin Scott Thomas: “Suntem atât de obişnuiţi să vedem crima şi violenţa ca fiind opera unor personaje masculine, încât ideea că o femeie, care mai este şi mamă, întruchipează răul absolut a fost foarte amuzantă. Am avut foarte devreme ideea de a o avea pe Kristin ca interpretă a mamei lui Julian. Ne-am întâlnit la Paris şi mi-am dat repede seama că ar fi foarte interesant a face un mix de Lady Macbeth şi Donatella Versace… Şi, desigur, Kristin a fost încântată de acest rol în care ea putea încarna răutatea supremă. Totuşi, a fost foarte important pentru noi să facem un personaj exuberant care să întruchipeze mama dominantă şi demonică.”
Vithaya Pansringarm – maestrul de Kendo, centura neagră cu cinci dani
Kristin Scott Thomas
Născut la Bangkok în 1959, mai cunoscut sub numele de „Pu”, Vithaya Pansringarm a crescut într-o familie în care predominau muzica country şi western-ul. Tatăl său a tradus şi a dublat western-uri americane prezentate la festivaluri în aer liber.
Pasionat de artă, el pleacă în Statele Unite, unde, după ce a absolvit în 1985 “New York Institute of Technology”, devine graphic designer. În 1987 se întoarce în Thailanda, împreună cu soţia sa, balerină americană. Ei au creat “Rising Star Dance Studio”, care a devenit rapid una dintre cele mai bune academii de dans din Bangkok .
Cariera de actor a început din întâmplare. Decisivă a fost întâlnirea sa cu regizorul şi fotograful de platou australian Wade Muller, care îi cere să-l interpreteze pe căpitanul de poliţie Somchai în scurtmetrajul “Second Chance”. Încântat de această primă experienţă cu debutantul actor, Wade Muller îl recomandă pe Vithaya Pansringarm studiourilor de la Hollywood.
În anul 2009, primeşte rolul principal, cel al regelui Sarayu, în filmul “The Prince and Me: The Elephant Adventure”, de Catherine Cyran, filmat în Thailanda. În acelaşi an, regizorul Tom Waller îi propune să-l interpreteze pe Father Ananda, rol principal în controversatul “Mindfulness and Murder”. Acest rol îi aduce premiul pentru “Cel mai bun actor”, la “Thrill Spy International Film Festival” din Washington, DC, în 2010. Un an mai târziu, difuzarea filmului este permisă în Thailanda şi Vithaya Pansringarm este nominalizat pentru “Cel mai bun actor”, la “Thailanda National Film Award” 2012.
Kristin Scott Thomas şi Vithaya Pansringarm
Ulterior joacă în producţii internaţionale filmate în Thailanda, cum ar fi “Largo Winch 2”, “The Hangover 2” şi “Trade of Innocents”, până în ziua în care Nicolas Winding Refn îi oferă rolul personajului care se va confrunta cu Ryan Gosling şi Kristin Scott Thomas în “Only God Forgives”.
În prezent, fidel lui Tom Waller, Vithaya Pansringarm va putea fi văzut în noul său film: “The Last Executioner”, din 2014, unde are rolul principal.
Vithaya Pansringarm este un ecologist activ, membru al Comitetului Executiv al “Wild Animal Rescue Foundation “(Warf) din Thailanda. Este, de asemenea, maestru în arte marţiale, centura neagră cu cinci dani în kendo (scrimă japoneză) şi preşedinte al “Thailand Kendo Club”.
Nicolas Winding Refn, regizorul lui “Only God Forgives”, spune despre Vithaya Pansringarm: “Castingul în Thailanda a fost extrem de complicat, deoarece actorii nu prea au o pregătire teatrală. Sunt în cea mai mare parte oameni care au decis să devină actori în timp ce au şi un alt loc de muncă. Am fost foarte norocos deoarece la acest casting deschis tuturor (o adevărată provocare într-un oraş de 12 milioane de locuitori) Vithaya a apărut, ca prin magie, de la bun început.
L-am întâlnit cu un an şi jumătate înainte de filmări şi am ştiut că el va fi personajul. Nu pot să vă spun exact de ce, deoarece probele lui nu au fost excepţionale, dar avea ceva – bunătatea sa şi calmul său – şi atunci am ştiut că va fi imprevizibil, ceea ce mi s-a părut întotdeauna interesant”.
Mărturisiri ale regizorului Nicolas Winding Refn
Ryan Gosling
“În toate filmele mele, actorii joacă întotdeauna un rol important în crearea personajelor, ei fac cu adevărat parte din ADN-ul lor, şi Vithaya şi-a dat seama repede că personajul său este judecător, juriu şi călău – un om cu capacitatea de a decide ceea ce este bine sau rău. El a fost capabil să aducă personajului exact ceea ce eu căutam, capacitatea de a controla un fel de karma a justiţiei. De fiecare dată când faci un rău, ceva rău se va întoarce spre tine să te bântuie, şi el este cel care decide dacă vei fi bântuit sau iertat”.
“Only God Forgives” (Numai Dumnezeu iartă) a fost prezentat de o parte a cronicarilor drept o posibilă continuare a filmului anterior la care cei doi, Ryan Gosling şi regizorul Nicolas Winding Refn, au colaborat, “Drive”. Iată ce spune, înainte de toate, chiar regizorul: “Retrospectiv, eu pot vedea similitudinile dintre Chang şi One Eye din «Valhalla Rising», pe de o parte, şi şoferul din «Drive», pe de altă parte: toţi îşi au rădăcinile în mitologia basmului şi au dificultăţi în a trăi în lumea reală. Tehnic, există o asemănare între comportamentul lor stoic, tăcerea lor şi portretele fetişiste ale acestor personaje, chiar dacă se referă la epoci diferite şi sunt jucate de actori diferiţi.
Secvenţă din Only God Forgives
În «Valhalla Rising», One Eye este enigmatic, noi îi ignorăm trecutul şi el este definit de numele pe care îl poartă. În «Drive», şoferul este definit de ocupaţia sa. În «Only God Forgives», Chang este definit în primul rând prin comportamentul său enigmatic, atât de mult încât devine un personaj imaterial, un «el», definit numai prin imaginea sa, nu prin numele său.
Într-un fel, «Only God Forgives» este ca o antologie a filmelor pe care le-am făcut până acum. Cred că am condus cu viteză maximă spre o coliziune creativă cu scopul de a bulversa totul în jurul meu şi a vedea ce va veni după.
Întotdeauna am spus că dorinţa mea a fost să fac filme despre femei, dar în cele din urmă, am făcut filme despre oameni violenţi. Aceasta ciocnire este interesantă, pentru că totul în jurul meu devine nesigur, iar noi nu trebuie să uităm că cel de-al doilea duşman al creativităţii, după «bunul-gust», este sentimentul de a fi în siguranţă”.
De ce Numai Dumnezeu iartă? Nicolas Winding Refn spune că, iniţial, ideea a fost de a face un film despre un om care vrea să lupte împotriva lui Dumnezeu: “…A fost vorba, desigur, de un obstacol foarte greu de depăşit, dar scenariul a coincis cu o perioadă grea a vieţii mele: aşteptam al doilea copil al nostru şi sarcina se dovedea a fi foarte dificilă. Deci, ideea de a avea un personaj care vrea să lupte cu Dumnezeu, fără să ştie de ce, m-a sedus extrem de mult”.
Dumnezeul lui Nicolas Winding Refn este unul din ei
Kristin Scott Thomas şi Nicolas Winding Refn
Puţină lume ştie că “Only God Forgives” trebuia să fie prima colaborare dintre cei doi. “Drive” a apărut între timp, aşa că regizorul danez a decis să amâne “Only God Forgives”. “…Totuşi, eram atât de pătruns de acest film, încât a trebuit să-l fac. Aşa că, în timp ce filmam «Drive», pregăteam «Only God Forgives»”, povesteşte Refn.
De asemenea, un fapt mai puţin ştiut este că rolul lui Julian din “Only God Forgives” trebuia să fie interpretat de un alt actor. Acel actor (se pare că ar fi vorba de englezul Luke Evans, care nu a mai putut participa din cauza filmărilor pentru “The Hobbit: An Unexpected Journey” din 2012) s-a retras cu puţin timp înainte de începerea filmărilor, aşa că regizorul danez şi-a putut continua colaborarea cu americanul Ryan Gosling, cu care deja legase o bună relaţie la filmările pentru “Drive”.
În acest sens, Nicolas Winding Refn recunoaşte: “Astăzi eu consider acest fapt (retragerea actorului respectiv) ca pe o binecuvântare, pentru că ne-a permis, mie şi lui Ryan, să ne continuăm colaborarea.
Ryan Gosling, un actor inteligent
Ciudat, am scris scenariul înainte de a face «Drive», şi Julian a fost întotdeauna văzut ca o persoană foarte liniştită. Când, după «Drive», am început să lucrez la scenariu împreună cu Ryan, acest tip de limbaj tăcut a venit firesc şi a fost foarte util. Asta deoarece personajul Julian este extrem de chinuit – se repliază în sine şi nu se îndreaptă niciodată spre alţii. Privind înapoi nu îmi pot imagina un alt actor interpretând acest personaj. Dar, din nou, el şi cu mine suntem aproape unul”.
Plonjare violentă şi plină de virtuozitate în cotloanele Bangkok-ului, “Only God Forgives” confirmă talentul duo-ului Refn-Gosling.
Cronicarul de la “Le Point”, Thomas Malher, titra: “Ultrastilizat, ultraviolent, laconic, fără concesii, hipnotizant”. Iar David Rooney, de la “Hollywood Reporter” afirma că “«Only God Forgives» este un arpegiu psihologic pe tema violenţei şi a răzbunării, scăldat într-o lumină corozivă, roşie, strălucitoare”.
