Pentagonul a reuşit să transforme un simplu glonţ într-o adevărată rachetă ghidată în miniatură, o muniţie inteligentă care poate contracara acţiunea factorilor atmosferici sau imprecizia lunetistului, nedând aproape nicio şansă ţintei, scrie Time.
La şase ani de la iniţierea acestui proiect secret, Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansate a Pentagonului a prezentat un film spectaculos ce exemplifică modul în care noua tehnologie poate revoluţiona operaţiunile militare.
“Acest film arată cum gloanţele EXACTO, de calibrul 12,7x99mm, îşi schimbă traiectoria pentru a lovi ţinte faţă de care arma are abatere”, se arată într-un comunicat al Agenţiei pentru Proiecte de Cercetare Avansate a Pentagonului (DARPA). “EXACTO are un sistem de ghidare în timp real care îndreaptă proiectilele către ţintă, anulând abaterea provocată de vânt, mişcările ţintei şi alti factori care împiedică o lovitură decisivă.”
Testul de pe 21 aprilie al Teledyne Scientific&Imaging, un contractor al Pentagonului, arată cum glonţul se îndreaptă către ţintă ghidat de o rază laser. Micile aripi şi un receptor optic cu care este dotat îi permit glonţului să îşi modifice direcţia.
Programul EXACTO a început în urmă cu şase ani. “Posibilitatea de a lovi ţintele de la distanţă mai mare va oferi armatei SUA o extraordinară nouă capabilitate. Folsoirea unui glonţ controlabil va face posibilă contracararea efectelor atmosferei asupra traiectoriei, precum vântul şi densitatea aerului, dar şi lovirea ţintelor aflate în mişcare, oferind în egală măsură un camuflaj superior lunetistului”, se arată în descrierea programului DARPA.
O asemenea armă, susţine DARPA, poate folosi tehnologii de ghidare “fire and forget”, printre care “proiectile cu aripioare stabilizatoare, proiectile stabilizate prin rotire, metode de aero-comandă interne sau externe, mici generatoare de electricitate, tehnologii avansate de ochire”.
Pentagonul îşi doreşte ca noile arme care vor folosi asemenea muniţie să nu fie mai grele decât puşca semi-automată M107 (21 kg.) şi restul echipamentelor necesare (muniţie, tripod).
Instruirea trăgătorilor de elită este un proces îndelungat şi foarte scump, însă costurile şi durata pot fi reduse cu ajutorul unor arme mai performante. Lunetiştii, arată DARPA, “nu pot să tragă în majoritatea situaţiilor” din cauza vântului sau a altor factori, printre care lipsa de încredere în capacitatea lor de a lovi tinta sau de a fugi, în cazul în care sunt descoperiţi.
În aceste condiţii, Keith Bell, un fost comandant al şcolii de lunetisti de la Fort Benning, a declarat, în urmă cu cinci ani, că EXACTO va produce o revoluţie. “Va dubla distanţa de la care putem trage şi probabil va spori de peste două ori acurateţea loviturii.”
Cu actuala tehnică, lunetiştii pot lovi în mod obişnuit camioane de la circa 2 km. Cât priveşte ţintele umane, recordul aparţine unui caporal canadian care a reuşit să lichideze un taliban din Afganistan, în 2002, de la 2.430 de metri. “Nu cred să existe o limită, dacă glonţul este stabil. Cred că 2.000 sau 2.500 de metri este o distanţă ce poate fi atinsă. Acum, dacă distanţa depăşeşte 800 de metri, vorbim despre o lovitură foarte dificilă”, spune capitanul Bell.
