Filosofia neoliberală pretinde preeminenţa puterii economice asupra puterii politice, preeminenţă care se poate uşor transforma în diktat, atunci când, în goana după profit nelimitat şi cu orice preţ, entităţile economice globale se simt ameninţate de puterea politică emitentă de legi şi regulamente menite a limita abuzul de putere economică şi a-i proteja contra acestuia pe simplii particulari sau pe comercianţii mici, regionali sau locali. Contractele impuse de puternicii economiei sunt considerate cvasiimutabile, legile sau jurisprudenţa care ar încerca să le atenueze efectele fiind diabolizate sub denumirea de hazard moral sau risc sistemic. În schimb, legile care impun aberaţia salvării cu costuri publice şi cu socializarea pierderilor a unor capitalişti care fac din privatizarea profitului o religie sunt scrise de experţi stipendiaţi de instituţii financiare internaţionale şi „trecute“ prin Parlament neatinse de dezbateri ale publicului sau măcar ale reprezentanţilor acestuia aleşi în Parlament. Dacă această regulă a republicii experţilor nu funcţionează la randamentul optim, se recurge adesea la tactica aplicării stigmatului generic al corupţiei clasei politice, în care, în mod paradoxal, publicul, plătitor al acestor costuri şi pierderi, ajunge să creadă, ca într-o religie a fricii şi a urii faţă de duşman (identificat, de regulă, cu teroristul, dar şi cu surogatul său, coruptul) şi a adoraţiei faţă de salvator (expertul, tehnocratul, luptătorul antiterorist, anticoruptul).
Pentru a nu fi aneantizat ori manipulat negativ, dreptul trebuie realizat în scopul organizării păcii sociale, iar aceasta nu poate exista în lipsa dreptăţii şi a echităţii. Legile, hotărârile judecătoreşti şi contractele care nu sunt subsumate acestor idei care au fundamentat încă de la origini societatea umană organizată în stat nu sunt legitime.
Ceea ce nu este legitim generează, întotdeauna, revoltă şi revoluţii.
Starea ce rezultă din aceste evenimente este, de departe, cea mai detestabilă, este starea lui homo homini lupus (omul e lup pentru ceilalţi oameni, un lup denaturat şi degenerat, care nu ucide pentru a supravieţui, ci pentru profit sau pentru distracţie). Într-o astfel de stare detestabilă, de vreme ce omul nu mai este sacru pentru om, înseamna că nu mai există zei, arhetipuri şi idealuri. Aceasta este lumea de coşmar teoretizată acum 350 de ani de Thomas Hobbes, autorul Leviatanului, o stare care reduce omul la interesul egoist, personal, generator al eternului bellum omnium contra omnes (războiul tuturor împotriva tuturor), este lumea rezultată din globalism şi hedonism, în care a avea, a mânca sau a poseda derapează ireversibil pe un drum advers, contrar imperativului de a fi, de a ajuta şi de a dărui.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.