Carnavalul Mileniului

Stăm grămadă în Piața Chibrit și vociferăm în draci, care mai de care mai cu moț. Oamenii planetei mor pe capete în inima unor utopii ridicole şi periculoase. Miroase a rânced, a cadavre şi a praf de puşcă. Nimeni nu mai crede în deux ex machina. Sistemul Bancar, ocultat, trucat, rafistolat de numa, numa nu mai are nici el niciun haz.

Proletarii cu şepci soioase s-au privatizat, Marx şi-a tras SRL, Stalin e vedetă EMO, iar lumea râde, cântă şi dansează fără chef. OZN-urile s-au răsuflat. Imperiul Sovietic nu mai are nici o noimă. Unchiul SAM s-a dezumflat, Obama a spart Dirijabilu’ American. Gata, oameni buni, Spectacolu’ Secolului XX s-a terminat. Noua Ordine Mondială, cu cortegiul ei de uneltiri, intrigi, oculte, înjghebări renascentiste şi breslaşe, cu aiurelile ei despre drepturile unora asupra altora, cu şmecheriile ei integraliste şi cu îmbogăţirile ei spectaculoase în dauna a milioane de poporani amărâţi, a intrat în moarte clinică.

Vaticanul nu mai are strălucirea de odinioară. Bla, bla, bla. Preşedinţii nu mai au pe vino-ncoace pentru că nu mai au nici un fel de soluţie miraculoasă. Miracolul a murit şi el. Planeta nu mai are sclipici. Are în schimb o mulţime de pericole necunoscute. Stăm călare pe o ghiulea. Nutriţioniştii nu mai au haz. Băieţii cu şorţuleţe şi săbiuţe nu mai au nici ei haz. Poveştile lui Sun Tzu au ajuns de tot râsul iar Feng Shui a devenit un kitsh. Politica Mondială e toată un kitsh. Arta a murit sau se repetă ca o placă stricată. Ideologiile, vax! Tribalitatea partidelor, tribalitatea Academiilor, tribalitatea Primăriilor, tribalitatea Stadioanelor parcă mai animă sufletele rătăcite şi plictisite dar totul e de fapt un truc prost construit.

Catastrofele Naturale Nasoale care stau pe după colţ vor împinge populaţiunile să se reorganizeze pe Naţiuni şi să lase dreak parteneriatele simandicoase şi arogante, piramidele cu ochi ochioşi, intrigile de cancelarie, holiudienele răzbeluri imagologice, bla, bla, bla. Kaplan ne trage de mânecă despre China, jobeniştii burselor trag lichiditatea-n garaj ca să se perpelească poporanu mondial, să moară de sete imobiliară, automobilistică sau perversatil-orgasmic, după caz. Guverenele, Partidele, Academiile sunt desuete, toate. Gore de la Arsenal, viteaz între viteji, cere cuvântul. I se dă cuvântul. Mulțimea înfierbântată îl aplaudă frenetic. Așa, spre seară, la secția de votare, salvgardăm nația cu ambiț și pampon. Carnavalul Mileniului e în toi, în mare vogă, în desfășurare, cu surle și cu tobe. Cine să ne mai oprească? Cine să ne mai arestuiască? Cine să ne mai închidă gura?!