Balkangate

Balkangate este o povestire în care Preşedintele României tremură de frică tocmai în clipa în care Marile Naţiuni ale anului se înghesuie să se sumeţească milităreşte unele la altele vociferând pe mapamond în timp ce în Balcani se ridică un tsunami barosan, vai de capul nostru. Femeia de serviciu, ofiţer acoperit, culege un chiştoc de pe preşul prezidenţial, șparlește o linguriță de zahăr pentru un matinal caffe şi oftează cu ochii duşi hăt departe. Politichia Internaţionalistă ne lasă gura apa da’ noi nu şi nu, domnule preşedinte. Preşedintele îşi mângâie barba tricoloră şi izbucneşte în lacrimi tricolore,  apoi îi cere femeii de serviciu un pahar cu apă de gură ca să facă o gargară. Momentul următor este în această povestire cum că preşedintele continuă această gargară prezidenţială românească tremurând nasol de frică, ce să-i faci. Morala acestei povestiri este că politichia din Biroul Oval și cu politichia de la Kremlin dau stări de depresie preşedinţilor României.

Astfel că_coloana vertebrală prezidențială se înmoaie iremediabil după cum bubuie tunurile de la Navarone. Pardon, tunurile din Libia. Pardonez moi, Siria. În sfârşit, cheia acestei povestiri e că femeia de serviciu e de sex masculin. De fapt adevărata cheie a acestei povestiri este că un înger poposeşte pe geamul Președinției României şi stă la taclale cu femeia de serviciu.

Îngerul e albastru sau violet sau galben sau portocaliu sau roşu-oţel așa după cum s-a călit oţelul, în lunga vară fierbinte. Îngerul e puţin cam cherchelit şi crede că femeia de serviciu e Marilyn Monroe. În acest fel vedem că şi Cerurile Paradisiace o iau razna la mişto aşa cum şi preşedinţii României o iau şi ei razna la mişto. Îngerul sughite. Trage un fum de trabuc cuban, dinspre Varna se aud motoarele avioanelor care vin să ne ciuruiască, metaforic vorbind, și așa, în general, nu uitaţi că fumatul poate ucide iar zahărul îngrașă.