Înfrîngerea echipei naționale în Armenia a stîrnit un nor de înjurături și o mică furtună. România guralivă s-a apucat să o toace în căutarea de vinovați. Culmea amăgirii, și de soluții! Poate ne salvează Mutu de la tineret, au zis unii! Cine este Mutu? Un jucător talentat ajuns starletă de baruri și scandaluri amoroase! Titularizarea sa la tineret, soldată cu o altă calificare eșuată la un turneu unde Rădoi a lansat o echipă, a fost o soluție românească de cîrpit corabia în derivă. Cei tineri nu puteau dovedi calitatea morală și intelectuală a lui Mutu. Așa îl cheamă, așa este! S-a scufundat și proiectul de la Tineret pentru că Mutu nu trece de 200 de cuvinte și de țuguiat buzele la două prostii. Ce puteau învăța cei tineri de la un aventurier urmărit pentru despăgubirile dintr-un proces, de la un evadat din cantonamente și de la un amestecat prin afaceri cu cîrciumi și femei? Chefuri, discoteci, baruri, neveste! Adică golăneli românești! Astea îngroapă talentele tinere și dacă au fibră de Maradona sau de Messi.
Ai noștri se visează cu apartament, cu mașină și cu nevastă manechin și să joace în prima ligă. Și între două meciuri să se întoarcă în sat sau la mahala, ca să le arate amicilor și neamurilor cine au ajuns! Orice în plus îi descumpănește. Este prea mult pentru mintea lor croită pe poker, table și alte mize mici.
Din păcate, această gîndire limitată vine de la părinți, de la cluburi și de la Federația Română de Fotbal. Ce căuta Mitică Dragomir în fotbalul românesc și în fruntea Ligii profesioniste, cînd, pentru el, toate sunt un fel de un barbut miștocăresc? Ce căuta Mircea Sandu în fruntea Federației Romîne de Fotbal? S-a prins mai repede decît ceilați că pe lîngă el joacă o generație de talentați care ar putea aduce bani? Și a căpăcit federația pînă cînd n-au mai rămas pe terenuri decît ciumeți mai ieftini decît caprele pentru muls! Ce au făcut Păunescu, Hrebengiuc,,Becali cu Steaua? Au adus o mare echipă a Europei la măsura lor de șmecheri de Dîmbovița! Sau Ianul și Negoiță, cu Dinamo? Ce căuta Ion Ștefan în fotbal? Ca și Nețoiu sau Dâncu și Pászkány? Șmecherii ieftine de oameni cu tupeu! Cum s-a putut ca Răzvan Burleanu să preia destinele fotbalului românesc, el fiind un coate goale și la fotbal și la organizare de competiții? Simplu! Ce și-au zis George Maior și Florian Coldea? Mă, fraților, dacă niște șmecheri de mahala au pus mîna pe niște cluburi și au ajuns vedete, noi, care avem doctorate și putere, suntem mai proști? Ia să-i băgăm la mititica și să punem laba pe banii din fotbal!
Și l-au preluat. Așa cum au făcut-o și cu țara!
Să măsurăm puțin mai de sus, pe vîrfuri și la cote mai importante. Fotbalul românesc are aceeași față și valoare cu politica și cu țara! Este la fel ca partidele, ca primăriile, ca serviciile secrete. Îmi pare rău, dar trebuie să continui și să spun, ca biserica și ca armata! Proporția și frecvența învîrtelilor care ne definesc sunt cam tot pe acolo. Plus-minus ceva!
După 1990, de cînd ne-am preluat controlul asupra corăbiei numite România, zicînd că suntem liberi, am lăsat cîrma și frîna, ungerea motoarelor și programul și direcția de mers pe mîna amatorilor și a impostorilor. Cea mai mare parte din elita românească, asta ca să nu spun chiar toată pe anumite domenii, este alcătuită azi din sfertodocți, oameni de știință de mîna a doua, sportivi fără fibră de mari învingători, politicieni puși pe căpătuială și guvernanți fără ideal. Nu mai contăm pe nicăieri decît din întîmplare. Nimic nu mai este rezultatul unui program național de obținut performanțe!
Știți că dacă se află cineva care să-i adune cu forța pe cei care ne conduc și ne dau lecții și-i urcă într-un tren sau în niște camioane și-i duce într-un loc din Bărăganul nostru democratic, n-ar rezulta decît o comună plicticoasă, cel mult un orășel amărît, plîngăcios, clocit, fără eroi, cu mulți hoți de găini, fără idei, fără proiecte mari. Și-ar sfîrși cu toții mîncați de sălbăticiunile locale.
Revenim la fotbal. Naționala mare și naționala mică, de U 21, sunt la fel de mediocre ca Federația Română de Fotbal. Acolo, am putea băga o mătură și un aspirator pentru face ordine și curățenie. Mai departe, nu, pentru că privește toată România, cu Harghita și Covasna cu tot. Iar o schimbare majoră în țara noastră de azi, așa copleșită de mutalăi și strîmtorați mental, lepre și incapabili de sacrificii și dominată de oameni fără busolă morală și fără proiecte, cel puțin, deocamdată nu poate fi încercată!
Propun un lot viu, activ, pentru Echipa Nationala, unii avand forta, altii rapiditate sau fiind imprevizibili: Portar: Balaure (UTA); Fundasi: I.Ursu (Farul), Oita (Recea), Capra (Gaz Metan), I.Balaur (Voluntari), Boboc (Viitorul), Capusa (Chindia); Mijlocasi: Purece (Sepsi), Oct.Ursu (Rapid), Rata (Chindia), Balaure (Astra), Cocos (Chindia), Crap (Ceahlaul); Atacanti: Vulpe (Viitorul Pandurii), Merloi (Astra), Calcan (P. Iasi), Ad. Paun (CFR).
O parere personala , fara nicio valoare pentru nimeni ! Nu avem echipa de fotbal , nu avem jucatori , nu avem antrnor, decat banuiti ! Echipa nu are mijloc ; unde sunt Balaci , Boloni, Hagi , Dorinel Munteanu? Mijlocasii sunt cei care imping atacul inainte ,ei sunt si prima linie de aparare ? Avem noi vreunul de valoarea celor pomeniti mai sus ? Cucu ! Nu vreau sa plictisesc pe nimeni , doar , mai spun ca avand un fotbal nemaipomenit de lent , cu vesnice pase inapoi si laterale , nu poti creia nimic , nimic cu care sa surprinzi adversalul ! Sunt multe de spus , dar ma opresc aici concluzionand : avem un fotbal arhaic, de cacao, de nota ZERO ! Pacat !
Voi prezenta adevărata „faţă” a loviturii „foglia secca” (lovitura standard), executată 100% doar de Didi, Pele, Rivelino, Zico. Alţii, care s-au „apropiat”, într-un fel sau altul, nu sunt luaţi în considerare [Garincha, Eder, Nelinho, Junior, Edu, Ronaldinho, R. Neto, R.Carlos, Platini, Figo, D.Lupu, Hagi, Dumitru, Iordănescu, Mulţescu, Pleşan, Pato, Elano, Andre Santos, M.Senna, P.Assuncao etc]. O exprimare mai precisa, pentru ce nu intra in varianta standard, s-ar putea realiza/indica prin „suturi in stil foglia secca” sau efecte combinate cu „suturi in stil foglia secca”. Astfel, combinatii “50% – 50%” ale efectului de corner cu „foglia secca” au realizat in 2008-2010: F.Aurelio, Juninho, Alex, D.Alves (din lovituri libere), Maicon (din acţiune). Mai multe efecte imprimate mingii, SE INSUMEAZA SI SE INTREPATRUND IN MANIFESTARE (nu se anuleaza !!!) „Foglia secca” (lovitura standard). Se execută de regulă între 16 m şi 30 m, la lovituri libere directe. Se loveşte cu forţă foarte mare, urmărind ca să se realizeze o mişcare de rotaţie (iarăşi foarte mare) inversă ca la rostogolire, mişcarea de rotaţie fiind în plan vertical (nu precum la corner, efect în plan orizontal). Când forţa centrifugă, dezvoltată de mişcarea de rotaţie foarte mare, este cea necesară (la fel ca atunci când rotiţi o găleată – mai mică – cu nisip sau cu apă şi nu cade jos conţinutul), se întâmplă următorul fenomen:
La efectul de corner, relaţia energetică a componentelor mingii va conserva/memora acţiunile primite în sistem [configuraţiile componentelor structurale (începând, posibil, de la nivel quark, electron, până la nivelul molecular) fiind forţate (prin inducerea doar uşoară a unui „joc” convenabil al polarităţilor şi prin uşoara adaptare a compatibilităţii structurale interne/externe) pentru realizarea mişcării/deplasării, …prin memorare, se va păstra, atât predispoziţia pentru această mişcare/deplasare, cât şi tipul acesteia]… Mişcarea de rotaţie suprapune (ca, de altfel, şi o mişcare forţată de înaintare prin spaţiu…, în mod repetat, …aceasta şi până la realizarea rotaţiei complete a corpului ), în aceeaşi zonă de reper, manifestări ale compatibilităţilor structurale interne/externe uşor diferenţiate (din diverse motive: configuraţionale, de interacţionare, etc), constituind premize pentru a considera corpul în mişcare de rotaţie, sursă de unde energetice (gravitaţionale, …).
După descrierea portarului francez în meciul Franţa – Brazilia – (C.M.`58), la lovitura liberă a lui Didi: „mingea s-a ridicat foarte sus peste zid, a coborât brusc spre transversală, a luat-o în dreapta, portarul s-a dus şi el în dreapta; apoi, mingea se duce în stânga, fără ca portarul să poată reveni şi el în stânga, şi… gol”, în acest caz avându-se de-a face cu „foglia-secca”.
– la „foglia secca”- lovindu-se în partea de jos, cu direcţia de lovire către în sus, curba vine către în sus, dar intervine gravitaţia şi va urma o coborâre bruscă, spre bara transversală.
Deci, la ramura coborâtoare (după punctul mort de sus), se creează un dezechilibru al mingii, minge care s-a înşurubat în aer şi într-o mişcare laterală, ca efect al comprimării mingii într-o jumătate şi al măririi uşoare a volumului mingii în cealaltă jumătate. Acea înşurubare laterală se manifestă încă de la ramura urcătoare. La mişcarea de rotaţie, în exteriorul mingii se formează nişte curenţi uşori de aer (dacă mingea este udă – „stropeşte”). Mingea va fi greu de reţinut şi dacă este atinsă. Sau, la pasele executate în acest stil (brazilian), mingea sare, de asemenea neputând fi reţinută. Dacă se mai completează lovirea iniţială şi cu o mişcare bruscă de „tăiere” a efectului (ca la tenis de masă), sub un unghi spaţial, puţin modificat, realizându-se concomitent şi o „plesnire” a mingii (un impuls suplimentar), efectul va fi cu mult mai „profund”.
– lovind cu laba piciorului, faţă de axul principal al mingii, mai mult jumătatea din dreapta sau jumătatea din stânga [laba piciorului nefiind plană, ci în relief, …şi trăgând: 1) ori cu interiorul, 2) ori cu exteriorul labei piciorului, 3) ori cu partea centrală de deasupra (cu şiretul), care, după cum am arătat, nu este plană, sau 4) chiar cu vârful bocancului], jumătatea din dreapta sau jumătatea din stânga se vor comprima mai mult (câte una, după caz) şi nu se vor putea destinde imediat, ca la alte tipuri de şuturi; se va conserva, deci, această comprimare a unei jumătăţi a mingii (vom avea, astfel, un volum mai mare de aer, ori în dreapta, ori în stânga, concomitent cu modelarea învelişului mingii, care este elastic – din piele). Când, înaintând prin aer, mişcarea de rotaţie scade datorită frecării cu aerul, scade şi forţa centrifugă de susţinere a comprimării învelişului mingii şi, urmând ramura coborâtoare a traiectoriei, până la echilibrarea mingii, ca formă şi volum de aer interior, în ambele jumătăţi (stânga – dreapta), se va manifesta „devierea” mingii, când spre dreapta, când spre stânga, derutând total portarul; echilibrarea se va face, astfel, cu un impuls „stânga – dreapta” şi invers.
Trebuie remarcat faptul că, la ramura urcătoare, mingea se ridică neaşteptat de mult în sus. Dacă n-ar interveni gravitaţia, mingea ar trebui să facă o curbă evidentă în sus, precum la efectul de corner se duce spre stânga sau spre dreapta, în funcţie de direcţia şi punctul de lovire:
– la corner – se loveşte către dreapta, pe marginea stângă a mingii, curba este către dreapta; se loveşte către stânga, pe marginea dreaptă a mingii, curba este către stânga;
Nimic de spus in plus,justa opinia dlui Nistorescu !