Înrobirea planetei

”Discuțiile despre încălzirea globală, la fel ca multe altele, sunt o cale prin care bogații acestor vremuri își impun preferințele în fața clasei de mijloc și a oamenilor simpli. În timp ce ONG-urile, oligarhii și birocrații pun la cale viitorul, micii afaceriști și clasa de mijloc nu se află la aceeași masă și nici măcar în aceeași încăpere”, scrie Joel Kotkin, pentru Spiked. ”Aceștia din urmă sunt cei care au dus la progresul economic al Vestului și cei care au stat la baza autoguvernării. Democrația s-a născut la Atena și la Roma atunci când micii proprietari au fost incluși în catul guvernării. Democrația a murit atunci când acești oameni au pierdut puterea în fața a ceea ce Aristotel a numit oligarhie.

După Evul Mediu autocratic, am avut de-a face cu un nou progres, pe măsură ce s-a ridicat o clasă de mijloc, pentru prima dată în Italia, iar apoi, mult mai profund, în Țările de Jos și în Anglia, pentru a se întinde apoi în America și Oceania, acolo unde nu exista o aristocrație ereditară. Thomas Jefferson și James Madison considerau că o supraconcentrare a proprietății în mâinile câtorva este o amenințare fundamentală la adresa instituțiilor republicane, iar aceeași viziune aveau și intelectuali precum Alexis de Tocqueville și Adam Smith.

După brutalitățile primei revoluții industriale și ale celor două războaie mondiale, clasa de mijloc a început să înflorească nu numai în America, ci și în Marea Britanie, Canada, Australia și Asia de Est. Însă în anii 1970 am început să asistăm la o mișcare inexorabilă către structuri feudale. Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare arată că, în cele mai bogate 36 de țări, oligarhii au ajuns să aibă un procent tot mai mare din PIB, în timp ce clasa de mijloc seamănă tot mai mult cu o barcă pe o mare învolburată.

Aceste tendințe sunt evidente în SUA, unde îmbogățirea s-a concentrat la cei mai avuți 0,1% dintre americani. Averea deținută de 90% dintre americani a scăzut cu 12% începând din anii 1980, exact același procent cu care s-au îmbogățit cei 0,1%. Astăzi, aproape jumătate dintre americani câștiga mai puțin de 35.000 de euro pe an și trăiesc de la un salariu la altul.

În ciuda statului bunăstării din Europa, două treimi din țările UE, inclusiv Suedia, și-au pierdut mobilitatea socială. Germania este mult mai puțin egală decât celelalte țări UE. Familiile bogate au mai multe active decât în oricare alt stat UE. Cei mai săraci 40% dintre germani nu dețin aproape nimic; doar 45% dintre germani sunt proprietari de locuință. Până și în China, care teoretic este socialistă, cei mai bogați 1% dețin o treime din bogăția țării. Perspectivele clasei de mijloc din China sunt tot mai puțin optimiste, mai cu seamă din cauza actualei crize imobiliare.

Această distribuție dezechilibrată a veniturilor se întâmplă simultan cu concentrarea puterii corporatiste. În SUA și în Europa, acest fenomen se vede în economia tech, care era cândva dinamică. În Silicon Valley nu mai avem de-a face cu afaceri inventive ”de garaj”, ci avem o mulțime de firme gigant care au o putere de piața fără precedent și controlează între 80 și 90% din piețele lor. Intrarea pe asemenea piețe este tot mai grea pentru alte firme, dacă nu au acces la resurse financiare enorme.

În timp ce veniturile șefilor din Big Tech au ajuns în stratosferă, micile afaceri – sursa fundamentală de prosperitate a clasei de mijloc – se confruntă cu amenințări existențiale, potrivit Harvard Business Review. Experții avertizează că o treime din micile afaceri s-ar putea închide pentru totdeauna. Sute de mii au dispărut deja, inclusiv aproape jumătate din afacerile deținute de americani de culoare. Un raport din mai 2021 arată că 37% dintre micii afaceriști americani nu-și mai pot plăti chiria.

Relaxarea politicii monetare în timpul pandemiei le-a permis marilor corporații să-și taie o felie și mai mare din tort. De la criza financiară din 2008, activele financiare s-au consolidat, iar micile bănci, cele care împrumutau micile afaceri, aproape că au fost scoase de pe piață. Restricțiile din timpul pandemiei au accelerat tendința folosirii marilor platforme online, precum Amazon (care acum își folosește puterea pentru a forța micile companii să renunțe la datele pe care le dețin despre clienți).

Restricțiile din pandemie au fost tragice pentru oamenii simpli și clasa de mijloc, însă unii ecologiști consideră că aceste restricții vor sta la baza unui viitor care va fi controlat de birocrați ce vor decide modul în care oamenii își vor trăi viața cotidiană. Asta include politici care să schimbe modul de viață al oamenilor. Politicile orientate spre protecția mediului au ajuns deja să interzică construirea unor locuințe mai ieftine la periferia orașelor și să condenseze populația în zonele urbane. Efectul a fost creșterea prețurilor și o reducere a numărului proprietarilor de locuințe, în special în rândul tinerilor și mai cu seamă în SUA, Marea Britanie, Canada și Australia.

În Marea Britanie, Comisia pentru Schimbările Climatice (care ține de guvern) a venit cu propuneri legislative ce ar face imposibilă vinderea locuințelor de o familie – inclusiv cele construite în urmă cu decenii -, pentru că nu îndeplinesc standardele energetice. În California, progresiștii, unii dezvoltatori imobiliari și presa au început să imagineze o lume în care actualii proprietari de case se transformă în chiriași în apartamente. Administrația Biden pare hotărâtă să aplice această politică în întreaga țară.

La fel ca în Evul Mediu, proprietatea începe să se concentreze. Proprietatea se află în câteva mâini în Europa. În Marea Britanie, unde prețul terenurilor a crescut uriaș în ultimul deceniu, sub 1% din populație deține jumătate din terenuri. În SUA, o țară care nu a trecut prin feudalism, proprietatea a ajuns să depindă de moștenire. Urmașii proprietarilor au mult mai mari șanse să ajungă proprietari pe o casă (deseori cu sprijinul părinților) și să intre pe „făgașul privilegiilor”. 60% dintre americanii care au acum între 18 și 22 de ani consideră că moștenirea va fi principala lor sursa de venit pe măsură ce vor îmbătrâni.

Această feudalizare a proprietății se va înrăutăți cât de repede. Având profituri uriașe, unele bănci mari, precum Lloyds din Marea Britanie, încearcă să pună gheara pe o piața a proprietăților imobiliare deținute acum oameni care au sărăcit. Acest fenomen se observă și în SUA, iar protagoniști aici sunt cei de la BlackRock. În primul trimestru din 2021, investitorii au cumpărat una din șapte proprietăți scoase la vânzare, o creștere mare față de anul precedent. Analiștii estimează că, în curând, o mare parte a membrilor clasei de mijloc vor deveni chiriași într-o lume în care casele, mobila și alte bunuri necesare vor fi închiriate, în beneficiul oligarhilor.

Toate cele de mai sus se potrivesc cu ceea ce la Davos a fost numit ”Marea Resetare”, o acțiune de schimbare la față a capitalismului și a vieții cotidiene, de-a lungul liniilor „verzi”. Scopul nu este doar de a-i transforma pe potențialii proprietari în chiriași , ci și de a reduce consumul în general, ca parte a marșului către un viitor cu „zero net” emisii de carbon, când mașinile vor fi mai puține, kilometrii vor fi taxați, iar mașinile electrice vor fi mai mult pentru bogați.

Jihadul împotriva clasei de mijloc amenință și nivelul de trai al celor mai săraci, în special al muncitorilor din fabrici, din construcții și din domeniul energiei. Politicile verzi au accelerat dezindustrializarea în Europa și ar putea submina orice demers de a readuce producția delocalizată până acum în China. Locurile de muncă „verzi”, atât de îndrăgite de ecologiști și progresiști, vor fi mult mai prost plătite și mult mai puțin sindicalizate. Iar multe dintre ele vor fi create în țările în curs de dezvoltare, nu în Europa.

În acest timp, oligarhi precum Jeff Bezos – care a donat anul acest 10 miliarde de dolari pentru grupurile ecologiste – trăiesc pe mai departe într-un lux a la Nero, zboară cu avioane private și produc de o mulțime de ori mai multe emisii de carbon decât un muritor de rând. Nu este o surpriză că șeful pentru schimbările climatice din SUA, John Kerry – un alt amator de zboruri private –, crede că propunerile lui nu presupun ”sacrificiu”, ci ”oportunitate”. Cu siguranță că Amazon, alte corporații big tech și Wall Street-ul îl vor asculta și vor investi în scheme pentru energie regenerabilă finanțate de guverne. Aceste firme vor fi principalii beneficiari ai noilor investiții în infrastructura verde.

Toate acestea amenință să înrobească clasa de mijloc. Mulți, în special tinerii care nu sunt proprietari, vor îngroșa rândurile unui proletariat care va depinde de mila guvernului, va lucra cu program redus sau nu va lucra deloc. Elitele care s-au adunat la Conferința de la Glasgow pot spune că salvează omenirea, însă prețul este plătit de clasa de mijloc și de muncitori.

Singurul mod de a schimba această situație este ca oamenii simpli să se opună politicilor elitei – așa cum s-a întâmplat deja, deși haotic, în Franța și alte câteva țări. Chiar dacă ne confruntăm cu niște provocări de mediu, nu trebuie să permitem ca politicile verzi să fie un nou cui în sicriul clasei de mijloc”.