Uniunea Europeană este pe punctul de a fi atrasă într-un conflict pe două fronturi – cu Rusia și cu China. Europa nu este pregătită nici economic, nici tehnologic, nu este pregătită mai ales la nivel instituțional, cu atât mai puțin la nivel militar, să facă față unor asemenea conflicte pe două fronturi. UE a ajuns în situația de a lupta și pe ”frontul ucrainean”, și pe ”frontul taiwanez”, pentru că europenii au acționat sub influența aripii dure neoconservatoare de la Washington, după cum scria recent Alastair Crooke, fost spion și diplomat britanic. ”Dacă europenii ar fi avut un Brzezinski al lor, cu siguranță sfatul lui ar fi fost altul: nu te pune cu doi în același timp – nu ești atât de puternic încât să faci asta” , scria Crooke.
Într-un articol publicat de Euobserver, Jonathan Holslag, profesor de științe politice la Universitatea Libera din Bruxelles, arată cât de nepregătită este Europa din punct de vedere militar pentru un război cu Rusia, iar UE riscă un asemenea război câtă vreme susține viziunea neoconservatoare de la Washington.
”Indiferent că Vladimir Putin își va trimite trupele în Ucraina sau nu, el a pus Europa în fața unei realități dureroase: UE este prea slabă pentru a se apăra singură și, în plus, nu se mai poate baza pe Statele Unite care să-i sară în ajutor.
Realitatea este că Rusia, în ciuda unei economii de mărimea celei italiene, poate să intimideze un întreg continent, datorită rezervelor sale energetice și pentru că este pregătită să-și proiecteze marea putere militară.
Firește, o invazie în Ucraina i-ar costa pe ruși o avere și există riscul să se ajungă la un război de uzură. Este puțin probabil ca Putin să prefere o invazie. Însă acest joc de-a cine clipește primul are și o altă parte a ecuației: dacă Rusia invadează Ucraina, costurile pentru Europa vor fi la fel de devastatoare.
Țările europene mari consumatoare de gaz vor trebui să recurgă la alternative foarte scumpe și să investească miliarde în depozite de gaz și stații de pompare. Rusia furnizează însă și alte resurse importante. Gândiți-vă doar la titan. Kremlinul are demult în vedere o decuplare de Europa, însă reciproca este de neconceput pentru majoritatea europenilor.
O parte însemnată a populației Rusiei ar susține o intervenție în estul Ucrainei, însă cetățenii multor state europene nu vor accepta ca soldații lor să moară pentru ceea ce ei considera o țară bizară și periferică – Ucraina.
Am auzit de nenumărate ori cum șefi ai unor mari companii europene simpatizau cu Putin, până la punctul în care am avut impresia că erau mai atrași de conducerea rusă decât de liberalismul vestic.
Haideți să fim sinceri. Dacă, în acest moment, țările europene ar trebui să lupte împotriva unei invazii terestre de amploare a Rusiei, mulți militari europeni ar fi carne de tun. Forțele de uscat ale țărilor europene au decăzut și au devenit un soi de trupe de menținere a păcii. Vehiculele lor blindate nu sunt potrivite pentru a lupta în zonele noroioase din Europa de Est, puterea lor de foc este mult mai mică decât a Rusiei, iar infrastructura de comandă și comunicații este foarte vulnerabilă la capabilitățile uriașe de război electronic ale Rusiei.
Una este să vânezi teroriști prost echipați, alta este să ai în față o armată convențională formidabilă și, în plus, gata de sacrificiu.
Multe forțe terestre europene au complexul de superioritate al ”războiului global împotriva terorismului”. S-au obișnuit să fie superioare, cel puțin în termeni tehnologici, și nu-și pot imagina că ”vânătorul” care au fost în ultimele decenii poate deveni ”prada” într-un nou conflict.
Concepția strategică europeana este înclinată spre apărare, iar tactica a înclinat spre lovituri chirurgicale limitate, deseori date de la mare distanță.
Marile puteri militare continentale, precum Rusia, sunt și ele pregătite pentru lovituri la distanță, însă acestea sunt combinate întotdeauna cu puterea militară brută: rachete, artilerie, unitati de mari dimensiuni aflate în permanentă mișcare.
Europa mizează pe eficiență; forțele armate ruse mizează pe spiritul de sacrificiu, pe amploare, pe război de uzură. În vocabularul strategic rus nu există termenul de „război curat”.
Europei îi lipsesc mai toate. Chiar și dacă ar încerca să se țină departe de linia frontului din Ucraina și să susțină această țară de la distanță, tor ar avea probleme. Multe țări nu au rachetele necesare, nu au rezerve suficiente de muniție. Avioanele performante care să penetreze apărarea rusă sunt rare. Forțele speciale europene sunt dislocate în Africa și se luptă să înroleze suficienți recruți valoroși.
Statele Unite își înnoiesc arsenalele cu rachete cu raza lungă de acțiune foarte precise, însă acestea vor fi trimise în Pacific. SUA au circa 70.000 de militari in Europa, o forță de descurajate demnă de luat în seamă, mai au vehicule blindate prepoziționate și zeci de avioane de luptă. Însă asta nu va fi suficient pentru a contracara o invazie rusă într-o țară cum este Ucraina, iar Washingtonul nu-și permite un război cu Rusia într-un moment în care China a devenit atât de puternică.
Putem reflecta la nesfârșit asupra motivelor pentru care Rusia își masează trupele la granițele Ucrainei, putem dezbate mult pe tema frustrărilor și greșelilor ambelor tabere, însă este limpede că intrăm într-o nouă etapă a politicii de mare putere și că Europa nu este o echipă unită și puternica, ci o adunătură de pigmei durdulii și puerili”.
@@ce e Talmudul, 21 ian13.31.
Nu am cunostinte cibernetice, dar de afara eu vad INVERS.