Frați, veri, propagandă…

Rușii din Rusia nu pot să creadă că frații lor fac măcel în țara verilor lor ucraineni. Ei cred că ucrainenii produc măcel bombardându-și orașele ca să dea vina pe Rusia. Cu toate acestea, rușii continuă să spere că ucrainenii formează, alături de ei, unul și același popor. „Nebunia” ucrainenilor de a-și bombarda orașele ar fi, în percepția rușilor, o influență a ideilor occidentale (antirusești) din Ucraina. Dar această percepție a fost alimentată în timp de atitudinea antioccidentală dezvoltată de ideologia de stat din Rusia țaristă, bolșevică, putinistă. În Rusia lui Elțîn, nu propaganda, ci chiar faptele statului au creat o percepție antioccidentală.

Rusia a fost sub asediu occidental de două ori, în vremea lui Napoleon, apoi în vremea lui Hitler. JF Kennedy s-a opus generalilor săi când aceștia au propus un atac asupra URSS într-o conjunctură în care capacitatea militară a sovieticilor era măsurată a fi inferioară. Au urmat instalarea unor rachete cu încărcătură nucleară în Turcia, aproape de granița cu URSS, și răspunsul sovietic cu rachete similare instalate în Cuba.

Nu e, așadar, doar propagandă atitudinea rușilor față de Occident. Similară e atitudinea polonezilor față de Rusia, care a participat de mai multe ori la periclitarea statului polonez. În conflictul Rusia-Occident, nu se pune o problemă morală: cine are dreptate? Problema care e în joc vine dinspre bogățiile naturale ale Rusiei și dinspre mărimea pieței de desfacere care ar putea fi acolo. Germania hitleristă a recunoscut asta în mod deschis și a numit lumea din Răsărit „spațiu vital”. Era, adică, vital pentru dezvoltarea Germaniei să controleze resursele de acolo și piața de desfacere reprezentată de peste 300 de milioane de consumatori.

Azi, propaganda n-ar mai putea fi atât de transparentă. Opiniei publice i se ascunde de ani de zile backgroundul economic al marilor conflicte militare. Unele, într-adevăr, nu au avut acest background, ci au fost provocate de interese strict strategice: poziții importante pentru securitatea sferelor de influență. Dar harta sferelor de influență vorbește în primul rând despre valoarea economică a acestor sfere.

Nici Rusia de azi nu recunoaște backgroundul economic al sferei sale de influență, ci prezintă aceste interese în traducere ideologică: ortodoxie, slavofilism, euroasiatism.

De ce ideologicul pare a suna mai acceptabil din punct de vedere moral decât economicul? Pentru că, prin succesele populare ale marxismului, economicul a fost condamnat să pară o premisă a exploatării amorale, chiar cinice. Occidentul însuși a învățat să-și ascundă cinismul (în fapt, interesele de producție și de comerț) din pricina contaminării opiniei publice cu viziunea marxistă despre realitățile economice. Care este o viziune morală asupra practicilor din realitatea economică.

În acest context falsificat de marxism, interesele reale sunt îmbrăcate în propagandă despre valori. Nu există moralitate mai multă în practicile unora sau altora, dar poți prezenta lucrurile ca și cum unii ar promova valori mai încărcate de dreptate, de echitate etc.

Deconstruirea sistemelor de propagandă este o operațiune cu adevărat specială. Cere multă specializare. Dar specialiștii nu se pot forma fără finanțare. Iar finanțatorii lor le cer să nu deconstruiască aceste sisteme în baza backgroundului economic al intereselor reale.