Un cititor zice: Articolul despre continuarea grevei este lucid. De vreo 5 ani, tot repet studenților opinia mea despre adevăratele probleme ale învățământului. Dureros este că, după ’89, nu am auzit pe nimeni să strige: am realizat asta, care se reflectă așa în creșterea nivelului educațional, acum trebuie să fiu recompensat și de asta sunt în grevă. La noi este pe dos, cu „nu pot să trăiesc, lucrez prost fiindcă nu sunt plătit”. Am propus ca toți să dăm concurs de atestare pe post, cu comisii din afară: avem mulți medici, profesori, cercetători de top internațional, de care nu se știe în România. Ei pot discerne, obiectiv, „grâul de neghină”, dar nici politicienii, nici oamenii muncii nu vor asta, fiindcă rezultatele ar fi catastrofale.
În consecință, părinții ar trebui să-și sprijine copiii să vorbească fluent EN și o limba nordică, de preferat daneză pentru că este aproape la fel cu norvegiana. Copiii să aplice din clasa a X-a la programele de mobilitate și să-și facă studiile acolo. În funcție de ce vor și sunt în stare să facă după, de cum se adaptează socio-cultural și de cum va fi piața muncii, se vor întoarce în România sau nu. Nu avem voie să ținem tinerii cu potențial în țară ca să-și rateze viața și să plătească datoriile și pensiile din care trăiesc incompetenții „specialiști” în guvernare proastă și în greve. Mediul în care te formezi te poate ridica sau te coboară la nivelul mulțimii. În marasmul de la noi, dominat de „las’ că se poate și așa”, tinerii se pierd, nu au cum și de la cine să asimileze cunoștințe pe care apoi să le proceseze ca să se afirme. Învățământul nostru NU este formativ. Profesorii livrează doar informații, și acelea vechi de 30-40 de ani, învățate de la înaintașii lor. Povestea cu „adecvarea la cuceririle tehnicii, tehnologiei, culturii actuale” este o minciună penibilă. Puținele excepții, profesori pasionați care sunt la curent cu noutățile din domeniul pe care îl servesc, sunt ostracizate: „Lasă domn’e că știm noi cum merge treaba, am mai vazut d-ăștia ca tine”. Câte-un director „inamovibil” crede că-i este amenințat scaunul: „Ce, vrei să ieși ca păduchele-n frunte?”
Despre majoritatea părinților: grija lor cea mai mare este să fie deschis la școală, ca sa aibă unde să își lase copiii. Ce fac ei acolo cu adevărat, dacă le va fi de folos în viață sau nu… sunt dileme care nu există sau pentru care nu este timp. Să aibă o diplomă, chiar dacă nu-s în stare nici să vorbească și sa scrie corect: „la ce-i bună gramatica, ortografia, istoria? Ce e astea? Îmi dă ele să mănânc?” Important este „să-mpușcăm francu’”, să avem vilă, mașină, bani de buzunar din gros pentru «ăia mici», să fim «ca toată lumea». Nimeni nu cercetează de ce și de unde atâtea droguri și dependenți în școli. Asta cică „e problema structurilor specializate”, părinții, profesorii au alte treburi. Să mai vorbim despre examene aranjate, concursuri „cu dedicație”, doctorate plagiate?
Am si eu o parere, bhai parere! Tare imi faci parere prin prostarea ta ca abia astepti sa ajungi in santurile transeelor din Ukrana cu pusca ruseasca AKM in manutzele alea doua sa impusti rusnaci. Asa sa-ti ajute Dzeu! Loc de veci nu-ti mai lua, ca nu se oboseste nimeni sa repatrieze hoiturile voluntarilor, decat daca vin din UK sau US. Tu, ca agent SBU in Rumunsko nu te califici. Haleluia moi brat!