Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria Capitalei, nicăieri. Modelul de lașitate nerușinată, lansat de Iohannis, a prins. Candidații intră pe ușa din spate, se strecoară ca șobolanii, așteaptă în întuneric să treacă termenul și să se încheie votarea. Apoi, boturile care au tremurat în întuneric încep să iasă ușor-ușor la lumină. Pipăie cu mustățile diferența între exit-poll și realitate, și, într-un final fericit, își chițăie victoria. Îi așteaptă patru sau cinci ani de impostură de lux, de hoție cu lauri, de frecat menta la stat. După numărătoare, ies din gaura propriei banalități. Insignifianța lor devine deodată importanță. Titlul le acoperă prostia. Domnule președinte, domnule premier, domnule ministru, domnule senator, domnule deputat, domnule eurodeputat, domnule primar.

De ce, în România, nu au loc confruntări electorale între candidați? Din trei motive. Întîi de toate, pentru că merge și fără. Apoi, pentru că merge mai bine fără. Și, în fine, motivul de fond: pentru că mai toți candidații au conștiința propriei mediocrități. Aici chiar aș spune că e un progres, un început de spirit autocritic, acoperit, pînă nu demult, de înfumurare. Proștii de dată recentă dau semne de inteligență. Pun eficiența mai presus de vanitate. Înțeleg slăbiciunile democrației și joacă doar la rezultat. Știu că poporul e neatent, că e obosit de sărăcie și de traiul fără speranță, și nu bagă de seamă nerușinarea acestui joc.

În 2014, Iohannis a fost obligat să participe la confruntarea cu Ponta. Exista deja o tradiție a dezbaterii prezidențiale, el era aproape necunoscut, așa că n-a avut încotro. A făcut atunci figura unui nătărău, cu răspunsuri bizare și rînjete prostești, depășit aproape de orice întrebare, folosind greșit sensul unor cuvinte și accentul în propoziții. Trauma acestui experiment trebuie să fi fost lungă și grea, o sperietură definitivă ce l-a tot urmărit și-l va urmări toată viața. De atunci Iohannis s-a retras din orice dezbatere, din orice dialog imprevizibil, din orice întîlnire cu întrebări nepregătite dinainte. (…)

Ocolirea dezbaterii e o insultă gravă adusă electoratului.  (…)

Dacă poporul român simte cumva că a rămas fără proiect de țară, îl are aici: să iasă în stradă pentru reintroducerea dezbaterilor între candidați. E puțin, dar e mult în comparație cu nimic.