Statele Unite privesc China ca pe un adversar. Această abordare a devenit evidentă în timpul administrației Trump și a fost accentuată de președintele Joe Biden. Dacă Statele Unite vor intra în conflict cu China pentru Taiwan sau chiar pentru o stâncă din strâmtoarea Taiwan, ce se va întâmpla cu Europa? ”Pregătiți-vă pentru o Europă confuză și temătoare să aleagă o tabără”, scrie Wolfgang Munchau, pentru Eurointelligence.com.
Paul Craig Roberts, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în timpul administrației Ronald Reagan, nu este de aceeași părere. ”Impresia este că marele beneficiar al existenței UE este Washingtonul, care trebuie să controleze doar o singură entitate, nu zeci de state europene. Este important pentru SUA și faptul că UE fuzionează încetul cu încetul cu NATO”, scrie el. ”Liderii europeni au o importanță atât de redusă la Washington, încât oficialii americani nu au habar cum îi cheamă. Singurele nume cunoscute în SUA sunt cel al secretarului general NATO și al șefului Comisiei Europene, ambii numiți cu acceptul SUA. Și nici măcar aceste nume nu sunt foarte cunoscute. Când mă gândesc la asta, îmi dau seama că singura explicație pentru existența UE este pierderea încrederii Europei în ea însăși. Astăzi, Europa nu este decât un muzeu cu vestigiile rămase în urma a două războaie mondiale și cu arhitectura civilizației occidentale. Soarele a apus nu numai pentru imperiul britanic, ci și peste Marea Britanie însăși și peste lumea occidentală. Puterea pe care au avut-o cândva statele europene s-a dus pentru totdeauna. Acum, Washingtonul își mânuiește marionetele spre noi războaie”, scrie Paul Craig Roberts.
Un scenariu posibil este cel al unui conflict economic dur cu China, un conflict în care UE să urmeze Statele Unite. Un asemenea război economic nu ar fi în interesul UE, susține amintitul Wolfgang Munchau, care consideră însă că Europa nu va sari imediat în barca americană.
”În ultimele două decenii, UE a devenit dependentă de energia din Rusia și de comerțul cu China Dintre cele două, dependența de China este mult mai pronunțată. Această dependență va deveni o mare problema geopolitică.
Acest lucru nu se poate vedea limpede în statisticile comerciale. El ține de modul în care economiile chineză și europeană sunt interconectate. Companiile europene aduc materiale din China, fabrică produse intermediare în state terțe și asamblează produsul final în Europa și/sau în China, de unde îl exportă înapoi in Europa. Este complicat.
Josep Borrell, încă Înalt Reprezentat al UE pentru politică externă și de securitate, mi-a spus că este foarte complicat. Un război comercial cu China ar fi un dezastru total pentru UE.
Germania este în epicentrul crizei legate de China. Economiile din Europa Centrală și de Est sunt dependente de Germania, la fel ca și Benelxul. Un război comercial UE-China ar provoca în sectorul producției ceea ce prăbușirea Lehman Brothers a provocat în sectorul financiar, în 2008. Lumea finanțelor era mult mai interconectată atunci decât ne puteam imagina. Același lucru se întâmplă astăzi cu industria.
În ultimii 20 de ani, Germania a ajutat China să-și construiască baza industrială, fără să se gândească că China va deveni un concurent. China nu mai este un simplu imitator. Este înaintea Europei în multe domenii high-tech, cu excepția apărării. Cu ajutor german, China a luat fața europenilor în multe segmente industriale clasice, precum panourile solare. Nu este vorba doar despre automobilele electrice.
SUA au identificat China drept adversar în timpul administrației Trump. Joe Biden a extins această politică, a restricționat exportul de semiconductoare performante în China. În luna mai, a impus un tarif de 100% pentru mașinile fabricate in China. UE a anunțat propriile tarife în luna iunie, variind între 17% și 38%. Camera de Comerț a Chinei din UE a declarat recent că China va impune tarife pentru mașinile ”cu motoare de capacitate mare”. Este un alt cuvânt pentru ”mașini germane”.
Un război comercial cu China ar avea o mulțime de consecințe neintenționate. Când UE a anunțat tarifele vamale pentru mașinile din China, a fost limpede că firmele non-chineze vor fi lovite și ele. Tarifele UE se aplică pentru mașinile produse în China de VW și de Tesla și apoi reimportate pe piața europeană. În ambele cazuri, UE a redus tarifele, în urma unor valuri de proteste. (Iar, săptămâna aceasta, premierul spaniol Pedro Sanchez, aflat în vizită în China și amenințat cu taxe mari pentru exporturile de carne de porc în China, a cerut UE să-și reconsidere politica tarifelor pentru mașinile made in China, declarând: ”Nu avem nevoie de un alt război, unul comercial în acest caz. Avem nevoie de punți între China și UE”.)
Se poate face o paralelă între aceste tarife și sancțiunile impuse de Vest Rusiei. Ele nu funcționează așa cum Vestul s-a așteptat, pentru că Vestul nu a luat în calcul complexitatea rutelor comerciale eurasiatice. Politicienii se bazează mult pe statisticile comerțului global. Balanța comerciala netă între două țări nu spune însă totul. Rusia aduce iPhone din Kazahstan. Iar China are multe reacții la dispoziție împotriva tarifelor UE.
Geopolitica și geografia economică generează niște constrângeri pentru UE. Să declari că China este adversarul tău strategic îți ia o secundă. Însă să creezi lanțuri de aprovizionare și producție îți ia decenii. Dacă SUA și China vor ajunge la un război pentru Taiwan, pregătiți-vă pentru o Europă confuză și temătoare să aleagă o tabără”.
Nea Caline promovezi numai iudeologia lor, ca prea am devenit cenzurat ca pe vremea politziei secrete a bolshevicilor.
O zi buna.
Con