După ce ne-am plîns că n-avem, iaca, am avut! S-a terminat și ciclul acesta de dezbateri cu candidați la grămadă. Unii s-au înscris ca să se afle în treabă, alții, ca să se vadă la televizor și (cîțiva) să recupereze din împrumuturile fictive. Adică, să facă bani și dintr-un proces democratic cu ajutorul unei prevederi legale plină de găuri pentru șobolani.
Cum a fost? Contrafăcut și banal. Contrafăcut pentru că două teme fundamentale au rămas îngropate. Prima: anularea alegerilor în urma unui șir de abateri și abuzuri legale (Diana Șoșoacă, anularea alegerilor din 6 decembrie, interzicerea lui Călin Georgescu, diversiunile cu Horațiu Potra – activ în zona de comportament a Legiunii Franceze, nu legionar român, plus Bogdan Peșchir, inventat drept corupător de alegători cărora le-ar fi băgat monede pe gît și în… precum și simulacrul de anulare a sentinței de la Ploiești, cea care ne-a arătat un judecător cu adevărat independent numit Alexandru Vasile.
Anularea alegerilor prezidențiale și tot balamucul cu ediția a doua au făcut din aceștia un fel de eroi populari. Televiziunile plătite și site-urile controlate să-i îngroape i-au ridicat în lumina și în sufletul celor vizați a fi păcăliți. Statul de drept și deciziile comandate și cîrpite ale CCR au fost subiecte doar pasager, ici-colo, preț de cîteva secunde. Ceea ce ne arată că, din această campanie de alegeri prezidențiale au încăput pe ecran numai subiectele (dosarele) acceptate, convenabile pentru mahării rămași la guvern și la Cotroceni, bine protejați de SRI-ul și SPP-ul din toate unitățile răsfirate. Cauzele majore au fost împinse sub preșul nepăsării și al prostiei.
A doua temă de maximă importanță și băgată sub preș trebuie socotită îndatorarea României pentru satisfacerea nevoilor unui aparat bugetofag, gonflat, leneș și, cel mai adesea, refractar progresului. Probabil că numai prăbușirea unei părți importante din arhitectura economică și secătuirea totală a visteriei vor mai putea să sune goarna deșteptării populației.
Despre stupizenie și idioțenie, trebuie să vorbim pe din două. Primul aspect îi privește pe candidați. Cel puțin jumătate, dacă ar avea norocul chior să ajungă în fotoliul de la Cotroceni, ar produce numai nenorociri. Ar încurca rău și viața unei asociații de locatari, necum o țară și un popor.
Cît privește stupizenia dezbaterilor, ea vine în primul rînd de la starea jurnalismului și de la penetrarea lui. În toate dezbaterile și podcasturile cu și despre candidați, „întrebătorii“ de serviciu s-au grăbit să-i chestioneze pe pretendenți doar în materie de prevederi legale și de reacții posibile în tot felul de ipostaze inventate, care mai de care mai năstrușnice. Dacă ne întoarcem la răspunsurile șemecherești ale lui Traian Băsescu și la cele vagi, uneori, tălîmbe ale lui Klaus Iohanis din campaniile precedente, vom realiza că nu felul în care îi înghesuie jurnaliștii cu întrebări și nici cel în care candidații răspund este în măsură de a duce la identificarea și aprofundarea de probleme și soluții pentru România. Din această brambureală veselă, nu se conturează nici o direcție. Aș spune că felul în care s-au desfășurat dezbaterile pînă acum a fost mai degrabă o tehnică pentru a evita și ascunde problemele fundamentale ale țării noastre.
Toată chestia asta cu întrebările care mai de care mai meșteșugite și mai inutile nu generează nici o dezbatere. Arată doar nivelul de gîndire al manechinelor cu microfon și al jurnaliștilor dornici să se vadă și să rămînă cu serviciul de „întrebători“ la vedere. Răspunsurile mai spun cîte ceva despre un candidat, dar nimic despre o viziune a lui, despre un proiect de țară, despre un pericol. Discuțiile folosesc show-ului ca atare, nu scopului. Adică, nu țării.
Nimeni, nici Trump, nici Obama, nici Clinton nu puteau să se exprime într-un minut. Un minut acum, încă un minut peste un sfert de oră, încă treizeci de secunde după cinci minute!? Ca să spună ce? Ca să nu aflăm ce vrea omul. Aiureală școlărească și multe răspunsuri de clasa a VIII-a.
Formula aceasta mai degrabă îi scoate deasupra apei pe jurnaliști și îi îneacă pe candidați. Toate dezbaterile din aceasta a doua ediție, menită să tragă o cortină de plumb peste crima politică din prima, au fost mai degrabă un spectacol deșănțat al televiziunilor în goana disperată după audiență și bani, pentru a-și onora obligațiile față de partide și față de guvern, inclusiv față de Noua Monstruoasă Coaliție.
Pentru populația României n-a contat decît partea de actorie. Atît!
Sincer, cei cu gogorita „speriatilor de izolationism” mi se pare ca sunt de departe cei mai ipocriti dintre toti. Nici macar nu sunt in stare sa spuna pe față ce vor. Se ascund in spatele unor cuvinte, precum iepurii fricosi in spatele tufisurilor.
Asa mi se pare.
Sigur ca asta cu ‘izolationismul’, la fel ca cea cu extremismul este o minciuna gogonata, o inventie! Toata lumea stie.
„Cum se explică prezența foarte mare la vot în primele ore ale zilei în care românii își aleg presedintele: suveraniștii, aparatul de partid sau oamenii speriați de perspectiva unui președinte izolaționist? Ce spun românii în cadrul unei dezbateri interesante ”
Vom vedea.
Din pacate, votanti ocupati care nu au nici timp, nici rabdare sa caute indiciile sunt pacaliti cum am fost toti la randul nostru cu vorbe frumoase.
Din pacate, cand o generatie se trezeste vine alta credula…
Pensionarii militieni, ofitar.ani, grajdari n-au somn, de 80 de ani asteapta anul acesta. Au infrant, iar, pentru ca „Niciodata este prea curand” !
Si, ma intreb cand se vor dezice de Iisus Hristos nazarineanul prntru ca asa cum spunea si P. Tutea, Iisus nu s-a nascut la Folticeni.
Circul facut de Soso astazi ce spune? Ce a vrut sa transmita? Ce urmeaza?
Evanghelia după Sf. Ioan (19,19): „Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, și era scris: Iisus din Nazaret, Regele Iudeilor.” (traducerea expresiei latine: Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum). I.N.R.I.
Ce a spus teologul educat: „Mahalaua inepta”. Toata manipu.larea se bazeaqza pe faptul ca majoritatea vrea sa fie „cum se cere” (plagiatoare), „in rand” cu ceilalti, grupati in cuiburi, ca pasaretul, nu vrea sa fie altfel, ii este frica de propriile pareri. Oricum, cum sa crezi si sa te rogi la zeitatea unui popor pe care il urasti ? Deh, locul 34 in Europa si 99 in lume ! Astia suntem, cu acestia defilam, mandri de a fi la fel, ca tenisii de la Vinga !
O sa ne prefacem ca totul e bine, ca traim intr-o tara normala…
Niste alegeri triste, cu multa ipocrizie, cu candidati impusi, strecurati pe usa din dos a democratiei…
Nici n-ai cum s-o numesti democratie.
Democratie de fațadă.
Ipocrizie la cote alarmante. 😉
Nu a fost nici o dezbatere. A fost doar prezentarea televizata a zbaterii pe uscat a candidatilor agreati de globalismul malefic care isi mai zice si progresism.