ANALIZĂ Ce ne-au demonstrat alegerile: „Fără deghizați în funcții publice”

Campania pentru Primăria Capitalei mai degrabă a lipsit. Candidații nu prea și-au dat interesul, nu s-au chinuit să ajungă la electorat. Programele lor electorale au fost și nu prea. Mulți nu au spus nimic despre ei și și-au lipit imaginea de politicieni mai populari decât ei.

Candidații deghizați

Drulă. „Drumul onest” era deja bătătorit

Una dintre lecțiile care pot fi desprinse din această campanie este că alegătorii nu pot fi păcăliți așa ușor cu sloganuri și măsuri reciclate.

Poate cel mai bun exemplu este Cătălin Drulă, care și-a construit întreaga identitate de candidat pe spatele președintelui Nicușor Dan. Nicușor Dan, care a fost apreciat de bucureșteni și a câștigat în 2024 Primăria cu 47%. Dar USR a omis un lucru foarte important: Cătălin Drulă nu e Nicușor Dan. Nu poți câștiga o luptă cu o imagine împrumutată, indiferent că Bucureștiul e fieful USR. Trebuie să îți găsești propriul drum, cel onest era deja prea circulat. Drulă a riscat prea mult, prin asocierea flagrantă cu președintele, să-i enerveze pe bucureșteni. Le-au fost băgate pliantele atât în cutiile poștale, cât și pe gât. Și nici măcar oblăduirea, la fel de mascată, a președintelui, nu i-a fost de folos.

Electoratului nu i se poate impune „votul util”

Totodată, USR a creat impresia că vrea să-i fie recunoscute lui Cătălin Drulă drepturile în fața Anei Ciceală, dreptul la întâietate, dreptul de a candida, dreptul de a i se oferi o retragere. Prin faptul că nu a cedat, chiar dacă știa că nu va câștiga, în ciuda insistențelor de la vârful USR, Ana Ciceală l-a făcut pe Drulă să întoarcă și celălalt obraz.

Și de aici se desprinde o altă lecție. Nu îi poți impune alegătorului „votul util”. Este chiar o formă de lipsă de respect. O temă la care pot reflecta, însă, partidele, care văd cum își pierd din putere și legitimitate…este alegerea primarilor în două tururi.

Am putea spune că Ana Ciceală a creat un precedent pentru viitoarele alegeri. A dat dovadă de forța necesară de a se ține pe poziții în fața unui partid mult mai mare, care sabota subconștientul alegătorilor. „Nu se poate, sunt prea nesemnificativi”. Pe fundal se auzea disperarea că Drulă pierde procente. Cu ce ar trebui să rămână USR e întrebarea de ce pierde procente? Polul de oameni care ar fi pus ștampila fie pe Drulă, fie Ciucu, fie pe Ciceală era unul cumva omogen. Dar pretențios, poate cel mai pretențios.

USR nu mai are aura partiduțului format din oameni care stăteau în stradă și strigau „fără penali în funcții publice”, au mai rămas doar niște urme. Oamenii noi din USR s-au cam tocit. E momentul pentru reinventarea partidului care nu mai strălucește cu nimic pe scena politică.

Rămășițele lui Călin Georgescu

Anca Alexandrescu nu a intrat în cursa pentru Primăria Capitalei pentru că visa de mult să conducă și să ridice Bucureștiul, ci pentru că era o oportunitate. Partidele extremiste sunt pe un trend ascendent și nicio ocazie nu trebuie ratată.

Dar încă o dată, așa cum s-a demonstrat și la prezidențiale, s-a demonstrat și acum, că acel electorat „suveranist” care i-a ridicat statuie lui Georgescu, nu e neapărat transferabil. Nici George Simion și nici Anca Alexandrescu nu sunt Călin Georgescu. Nu e de ajuns. Da, au priză la public, dar nu până la capăt.

Anca Alexandrescu nici măcar nu a putut miza pe cartea sprijinului din partea lui Georgescu. Acesta nu a susținut-o în campanie. Dar AUR a găsit o scuză, de ce nu i-a stat alături părintele spiritual. Fiindcă „domnul Călin Georgescu este în mod vizibil afectat de tratamentul nedrept la care a fost supus de către stat, în sensul că unui cetățean al României i s-a interzis accesul la procesul electoral într-un mod samavolnic și nedrept”.

Totuși, Anca Alexandrescu a scos un scor peste candidatul PSD, ceea ce i-a lovit pe social-democrați în orgoliu și a confirmat încă o dată cât de dezamăgiți sunt oamenii de partidele cu istorie grea.

POT s-a convins iar că a picat în irelevantă

Și pur și simplu nu se poate ridica de acolo…

Dacă AUR are o imagine consolidată, e un partid deja uns cu alifii, despre POT nu putem spune același lucru. De fapt, nu putem spune nimic. E un partid care s-a ridicat pe numele lui Călin Georgescu, fără idei proprii, fără viziune…și fără grup parlamentar la Senat. Și s-a evaporat din atenția electoratului odată cu el. Dar Anamaria Gavrilă e ambițioasă. Dispune de ambiția de a rămâne relevantă.

A avea un candidat la alegerile la Capitală era ceva ce trebuia bifat, o candidatură de complezență. Dar așa cum partidul nu inspiră nimic, nici candidatul nu a făcut-o. Pare că Gavrilă l-a ales pe George Burcea după numărul de followeri. Burcea și POT au scos un rușinos 0,20, fiind surclasat chiar de Eugen Teodorovici, candidat care se retrăsese…

Băluță nu s-a putut desprinde de PSD

Dacă în cazul candidaților de mai sus vorbeam despre cum nu s-au putut lipi de o anumită figură, Daniel Băluță e contraexemplul. Oricât de insesizabilă a vrut Băluță să fie sigla PSD de pe afișele de promovare, electoratului i-a rămas, de atâția ani, imprimată pe retină. Toate realizările cu care s-a lăudat în campanie, toată experiența administrativă pe care a vrut Băluță să o scoată în față, s-au pierdut între filele deja scrise, citite și răscitite ale manualului de bune practici PSD.

PSD a țintit tot către același electorat pe care știa că-l împarte cu AUR și de unde existau șanse să ia, dar nu s-a aplecat deloc asupra celorlalți.

Oricum Bucureștiul nu iubește PSD, știm foarte bine. Dar se va putea reforma PSD vreodată în fața alegătorilor care niciodată nu au pus ștampila pe trandafiri?

Însă de ce trebuie să se îngrijoreze cu adevărat PSD este avântul AUR. Cade PSD, această forță politică, în umbra AUR, care nici nu se strofoacă să rupă electoratul PSD?