A fost Helmut Duckadam împușcat de Nicu Ceaușescu?

Fără discuție, odată cu plecarea printre îngeri a portarului de la Sevilla 1986, Helmut Duckadam, o mare parte a acelei nopți de neuitat a fotbalului românesc se duce odată cu el.

Erau anii cenușii ai regimului ceaușist, cu programe de tristă amintire la TV sau de difuzare a curentului electric, căldurii și apei calde.

Românii erau din ce în ce mai zgribuliți în suflete, cu frica de a spune ceea ce gândesc pentru a nu se trezi a doua zi în infernul Securității și purtau povara suferinței mai ales a celei sufletești și mentale în tăcere, în interiorul ființei lor. În acele vremuri de dictatură, una dintre puținele bucurii le oferea sportul, în special fotbalul, unde Steaua și Dinamo începuseră să înfricoșeze Europa.

O țară întreagă s-a strâns în acea seară de neuitat de 7 mai 1986 în fața televizoarelor pentru a vedea campioana României, Steaua în misiunea aparent imposibilă, de la Sevilla, în fața lui FC Barcelona, un nume legendar în Spania, dar  care, paradoxal, nu câștigase niciodată trofeul Cupei Campionilor Europeni.

Jucându-se la Sevilla și românii fiind ținuți ca în colivii în țară, tot stadionul Sanchez Pizjuan a fost acoperit de culorile blau-grana ale catalanilor. Orașul a fost invadat de aproape o sută de mii de fani ai Barcei, toată lumea era pregătită de siesta, uriașul tort al succesului era deja gata și ținut în frigider la stadion, urmând a fi serbit în vestiar odată cu destuparea sticlelor de șampanie. Nimeni nu se îndoia de triumful echipei lui Terry Venables.

Nu știau însă că Universul avea alte planuri și că eroul avea să fie anonimul portar al Stelei, Helmut Duckadam. Primele 90 de minute s-au terminat cu scorul de 0-0. La fel și cele două reprize de prelungiri. Și gloria urma să se reverse într-o singură tabără de la punctul cu var. Unde Boloni și Majearu au ratat iar Balint și Lăcătuș au marcat.

Însă poarta Stelei a fost de neatins. Anonimul Duckadam a devenit celebru în toată lumea, blocând toate cele patru execuții. Steaua producea una dintre cele mai mari surprize din istoria competiției, devenind campioana Europei. Acasă, românii uitaseră complet de viața lor ca de lagăr. A fost noaptea albă a României.

Însă, la scurt timp de la revenirea în țară, eroul de la Sevilla ajungea de urgență la București, transportat cu un elicopter militar și era operat de urgență. Iar telefonul fără fir a circulat repede cu informația conform căreia Duckadam ar fi fost împușcat cu o armă cu alice chiar de fiul mai mic al lui Ceaușescu, Nicu, pe motivul că nu dorise să îi dea mașina Mercedes primită cadou de la regele Juan Carlos. Și așa a rămas povestea ani de zile.

Realitatea a fost una mult mai puțin spectaculoasă. A spus chiar Helmut. Era la un picnic și a alunecat pe mâna stângă. A avut mare ghinion să sufere un anevrism. Mai departe, a povestit cu ani în urmă pentru GSP chiar doctorul Vasile Cîndea, care l-a operat și i-a salvat viața.

”Eram în concediu, acasă, la Viișoara, lângă Alexandria, când m-a sunat chiar ministrul apărării, Vasile Milea, să-mi spună că trebuie să plec urgent spre București, fiindcă portarul Stelei trece printr-o stare critică și e nevoie de operație.

De la Arad, Duckadam a fost adus în Capitală cu un avion militar, trimis special să-l transporte în București. Helmut avea un anevrism axilar, în zona de la subrațul drept. Trebuia tăiată și înlăturată secțiunea afectată din artera care pleacă de la aortă, trece pe sub gât și apoi coboară pe braț.

Dacă nu ajungea la timp, să oprim și să scoatem cheagul, se punea problema amputării mâinii! Mi-am dat seama că nu dispuneam de o proteză arterială obișnuită, așa că eram obligați să inovăm. De aceea, pentru a reface fluxul sangvin, am reconstruit traiectul arterei axilare din pereții anevrismului.

Apoi, spre a proteja zona respectivă, am folosit o bucată sintetică de mărimea aortei, adică diametru de vreo patru centimetri, am întins-o, am înmanșonat-o și am cusut-o, pur și simplu, cojocărește!

E drept, am trecut prin momente critice când am refăcut peretele anevrismului, fiindcă risca să plesnească. Până la urmă, metoda a funcționat. Helmut a fost ocrotit însă de Dumnezeu, dar, dacă eram noi proști, degeaba îl proteja Cel de Sus!

În anii ’80, chirurgia cardiovasculară în România avea o rată de mortalitate foarte mare. Nu existau tehnologiile de azi. Duckadam a fost însă un caz fericit! Dar toată procedura a fost chiar de mare finețe!

Duckadam a rămas cu brațul întreg, ba a mai apucat să și joace un pic după asta, chiar dacă a făcut-o pe proprie răspundere, pentru că pericolul unei recidive era foarte mare. Adevărul e însă că putea să ajungă precum Neșu! A fost ca o situație de război!

Pentru ca lumea să înțeleagă, poate ar trebui spus că problemele lui Duckadam se datorează și faptului că suferă de sindromul Marfan! E o boală care dă complicații cardiovasculare”.