Inventarul accepțiunilor inteligenței este consistent. De remarcat însă că o accepțiune sau alta are urmări în viață. Ea ierarhizează. Pe unii îi face mulțumiți cu ceea ce sunt, pe alții îi provoacă să învețe. Când este restrictivă, poate fi îndemn la efort propriu, când este laxă, se petrece contrariul.
Rămân însă la părerea că discuția poate începe cu distincția lui Kant dintre „sensibilitate”, „intelect” și „rațiune”, care dezleagă concludent întrebările asupra facultăților cunoașterii. Este însă cazul ca discuția să ia în seamă limitele semnalate cultural ale „sensibilității” și „intelectului” și nevoia de „rațiune” pe care însăși modernitatea, cu crizele și derapajele ei, o reclamă tot mai mult.
Ceea ce am, însă, în vedere aici este să lămuresc în ce constă „inteligența” pe fondul profilării a trei accepțiuni – să le spunem, „culturalistă”, „tehnicistă” și „naturalistă” – în cunoașterea din zilele noastre. Nu insist asupra împrejurării că toate aceste accepțiuni sunt izvorâte din științe și aparțin culturii. Promotorii lor stăpânesc științele moderne și s-au exprimat în chestiuni cardinale ale vieții. De altfel, „accepțiunea naturalistă” are o reprezentare profilată în cultura actuală din țara noastră în cartea lui Dumitru Constantin-Dulcan, Inteligența materiei (Școala ardeleană, Cluj-Napoca, 2021) – scriere amplu documentată, concentrată să articuleze o viziune competitivă asupra vieții pe baza științelor.
Iau în considerare, firește, fenomenul „inteligenței artificiale”, tema zilelor noastre, pe care unul dintre promotorii săi, Raymond Kurzweil, (Die Intelligenz de Evolution. Wenn Mensch und Computer verschmelzen, Kiepenheuer & Witsch, Koln, 2020) îl socotește noua cheie a înțelegerii lumii. Fenomenul aruncă lumini clarificatoare asupra a ceea ce este indiciul prezenței maxime a „inteligenței”: creația, în acest caz, creație care permite calcule, corelații, descoperiri pe scară nouă. De altminteri, puține creații au modificat atât de radical cunoașterea și viața oamenilor precum a făcut-o deja „inteligența artificială”. În definitiv, emergența ei a avut loc odată cu „evadarea” din determinismele curente prin pași precum abordarea formalistă a logicii, metodologia axată pe modelări, trecerea la matematica computațiilor, copierea funcționării neuronale, cuantificarea informației. Fiecare dintre acești pași a fost și unul în creație. Dicționarele actuale nu-și pot ascunde însă nesiguranța în definirea „inteligenței”. Ele spun că „inteligența este facultatea de a descoperi proprietățile obiectelor și fenomenelor înconjurătoare, cât și a relațiilor dintre acestea, dublată de posibilitatea de a rezolva probleme noi”, dar nu o specifică în raport cu alte facultăți. Dicționarele mai spun că „inteligența unui sistem nu este definită de modul în care este el alcătuit, ci prin modul în care se comportă” – ceea ce este vag.
Fapt este că în cultura răspândită în zilele noastre ne aflăm după o cotitură a istoriei, intervenită odată cu societatea modernă, de la a lua realitatea așa cum este dată în experiență, la acțiune de schimbare a ei. Oamenii modernității caută schimbări benefice în „împărăția” lumii. Oarecum corespunzător, ne aflăm pe cursul breșei făcute în conceperile tradiției de John Dewey, care a avut ca rezultat punerea în fața celorlalte facultăți ale cunoașterii a „inteligenței”. Imediat, a avut loc reorientarea disciplinelor care cercetează mintea spre abordarea „inteligenței”. Că îl poți înțelege mai bine pe John Dewey parcurgându-l pe Confucius, și pe Confucius, studiindu-l pe John Dewey, cum remarca Alfred N. Whitehead, este o altă discuție.
John Dewey a legat „inteligența” de om considerat din capul locului ca „ca agent, ființă care acționează, care este responsabilă, prin inițiative, inventivitate și muncă orientată, de re-crearea lumii” (Reconstruction in Philosophy, 1968). „Inteligența” se raportează la realitate, dar nu rămâne la aceasta așa cum este, ci țintește, unde este nevoie, la schimbarea ei. Ea este însușire a unei ființe care cugetă, examinează și acționează. Ea înseamnă „investigare (inquiry)” în vederea schimbării în jur spre a ameliora condițiile vieții, încât include perceperea faptelor, evaluarea lor, intenție de rezolvare de probleme, acțiune în consecință. „Inteligentă” nu este orice raportare la realitate, fie ea și conformă acesteia.
Sunt astfel socotiți inteligenți cei care nu coabitează cu orice situație, a altora și a lor, care sunt „agenți” ai schimbării, care au intenții și acționează pentru rezolvarea problemelor vieții lor. Teoria în vogă a „inteligențelor multiple” a delimitat șase „inteligențe” – „lingvistică”, „muzicală”, „matematică”, „spațială”, „kinestezică”, „personală” – și a formulat criterii psihometrice, dar și localizări neuronale. „Inteligențele” le concepe drept „capabilități cognitive relativ autonome” de a rezolva probleme diferite (Howard Gardner, Frames of Mind,1983). Un tip de „inteligență” nu este solitar, ci asociat cu altele.
Cu toate că azi se încearcă rar o definiție a inteligenței, ea este, totuși, indispensabilă. Sunt de părere că, în constelația facultăților la care omul recurge, „inteligența” este capacitatea, care presupune conștiință și intenționalitate, de asumare și rezolvare de probleme și de convertire a rezolvărilor în acțiuni și fapte. Adaug observația că, printr-o creație logico-matematică și inginerească, această capacitate a devenit, odată cu „inteligența artificială”, și capacitate a unor produse care permit mai avantajoasa inserare a oamenilor în condițiile lumii. În orice ipostază, însă, „inteligență” înseamnă, pe de o parte, capacitate de a ordona obiecte și de a asuma scopuri și, pe de altă parte, capacitate de a pune cunoașterea în slujba rezolvării de probleme, care vizează consecințe benefice. Mai susțin că există atâtea feluri de inteligență câte tipuri de acțiuni sunt presupuse de reproducerea umană a vieții (în clasificarea mea: „instrumentală”, „strategică”, „comunicativă”, „dramaturgică”, „etică”, „de informare publică”, „reflexivă” și „în raport cu absolutul”). „Inteligența” nu prinde neapărat întreaga realitate, ci ceea ce intră în raza problemei de rezolvat. Ea nu epuizează facultățile de cunoaștere, încât reclamă intervenția celorlalte, în cele din urmă, a „gândirii” (detaliat în A. Marga, Vocația gândirii, 2024). Ea are gradații, ce rămân însă anevoie de evaluat precis.
Mai menționez că „inteligența naturală” operează în limbajul natural, fără a pune condiții datelor experienței, iar „inteligența artificială” preia datele prin intermediul grilei format de limbajul logico-matematic. Ea operează sintactic și în sens tehnologic. „Inteligența naturală” rămâne sub tutela „conștiinței” și a „conștiinței de sine”. Inteligențele, „naturală” și „artificială”, operează pe suporturi diferite – creierul biologic, respectiv computerele. Cea „artificială” este mereu dependentă de apăsarea de către cineva, undeva, cândva, a unui buton.
Abordez în alt loc accepțiunea „tehnicistă” a inteligenței, din contribuțiile de impact științific și cultural epocal ale lui Raymond Kurzweil. Aici mă limitez să scot în relief accepțiunea „naturalistă” propusă de Dumitru Constantin-Dulcan, în cartea sa Inteligența materiei. Carte care merită dezbătută pe larg, fiind plină de stimulente pentru reflecții în multe profesii.
Dumitru Constantin-Dulcan începe prin a admite că în univers informația are și alte suporturi decât cele admise de cunoașterea noastră deja consacrată. „Deși lipsită de o structură nervoasă /…/, celula știe să-și îndeplinească toate funcțiile necesare autoconservării și reproducerii, asemenea unui organism pluricelular, dovedind că viața, oriunde s-ar însera, dispune de o capacitate care traduce în sine expresia unei inteligențe. Recunoașterea hranei, conduita de evitare a pericolelor, mobilizarea mecanismelor metabolice și de reproducere presupun investiții de inteligență, chiar dacă, în orgoliul de a ne crede singurele ființe inteligente, refuzăm să o recunoaștem și dincolo de noi. Toate celulele vii dispun de atâta inteligență cât este necesară pentru existența lor și formularea conform căreia fiecare ființă își ajunge sieși mi se pare fericit găsită. Fără această inteligență adaptativă, viața n-ar putea exista și evolua în multitudinea sa de forme cunoscute și necunoscute” (p. 89-90). Dumitru Constantin-Dulcan a propus deja în 1981 conceptul de „inteligență a celulelor”.
Autorul Inteligenței materiei s-a regăsit în bună parte în scrierile lui Bruce H. Lipton (The Biology of Belief. Unleashing the power of consciousness. Matter & Miracles, 2005), pe care-l și citează în ediția recentă a cărții, cu ideea că „celulele sunt inteligente ca și noi. Sunt prevăzute cu intenție și scop, caută mediile favorabile și le evită pe cele toxice, discern, analizează stimulii din mediu și-i emite reacții adecvate” (p. 90). Dumitru Constantin-Dulcan a invocat mereu argumentul că „nu doar sistemul nervos are capacitatea de a prelucra informații, ci și virusuri, bacterii, plante, ființe monocelulare, încât inteligența se poate atribui pe o scară mai largă decât se face de obicei, doar omului”. Pe de altă parte, el a invocat faptul că „nu putem explica morfogeneza organismelor vii, dincolo de celule, fără ipoteza că ele recurg la informație”.
Dumitru Constantin-Dulcan este familiarizat cu discuțiile despre relația materie, energie, informație, care deja la nivelul anilor optzeci erau în toi, mai ales că nimeni altul decât Werner Heisenberg era tentat să reducă totul la energie, Alții (la noi Mihai Drăgănescu) au căutat un substrat informațional al realității, în maniera vechilor ontologii. Demersul lui Dumitru Constantin-Dulcan este însă diferit și profund.
Autorul Inteligenței materiei rămâne în cadrul unui realism susținut de științe, încât abordarea sa se impune atenției. El spune simplu că „la toate nivelurile de organizare a vieții, indiferent dacă îi recunoaștem sau nu o structură de tip nervos, este prezentă capacitatea de receptarea a informațiilor din mediu, de prelucrare a lor și de emitere a unui comportament adecvat” (p. 117-118). El invocă cercetări neurofiziologice, psihodinamice, și biofizice care susțin această generalizare. Dumitru Constantin-Dulcan ne spune că un fel de „biocomunicație” este fapt și nu ar fi explicabilă fără a asuma prezența „inteligenței”. „O serie de argumente ne obligă să ne gândim că, în timp ce pentru înțelegerea simbolurilor reprezentate prin cuvinte este nevoie de învățarea limbii în care ele sunt exprimate, decodificarea câmpului energetic purtător de informație este comună întregii lumi vii. Ea reprezintă comunicarea fără limbaj întâlnită pe toate treptele de evoluție. Așa ne-am putea explica relația dintre noi și animalele domestice și poate chiar comunicarea cu copilul mic înainte ca aceste să-și însușească limbajul articulat” (p. 171). Nu ar trebui, după Dumitru Constantin-Dulcan, rămas la datele actuale privind câmpurile ce acționează în viața ființelor, din motivul simplu, de înțeles, desigur, că ceea ace numim cunoașterea de către om a naturii nu s-a încheiat nicidecum: nu avem cum să socotim ultima realitate semnalele eclectice care stau la baza cunoașterii de azi a naturii,. În viața oamenilor intervin nu numai fapte fizic abordabile, ci și ceea ce se emite – a căror natură nu este neapărat stabilită în termenii științelor. Teorema sa este aceea că „tot ceea ce este viu emite și recepționează informații pe un cod specific, probabil, fiecărei specii sau propriu chiar întregii lumi vii” (p. 139). Oricum, comunicarea nu are în limbajul articulat singurul mijloc: „comunicarea fără limbaj” este pe toate treptele de evoluție (p. 171).
Concluzia cercetării din Inteligența materiei este că se poate vorbi de „caracterul logic sau inteligent al funcționalității viului” (p. 193), că viața poate fi socotită „capacitate de a comunica, de a realiza un contact inteligent, de a stabili relații de tip informațional, grație posibilității de a prelucra informațiile” (p. 192-193). De aici teza cardinală a cărții: „Putem spune, așadar, că esența vieții constă în inteligența sa, exprimată prin capacitatea de a discerne, de a prelucra informație. Prin inteligență nu trebuie să înțelegem neapărat un psihism de complexitatea cunoscută de om. Privit astfel, termenul poate să deruteze. Prin termenul de inteligență noi nu am avea în vedere decât acte sau conduite adecvate, indispensabile vieții” (p. 193). În general, viul este caracterizat de „capacitatea de autoconservare și de perpetuare” (p. 209).
Nu discutăm conotarea „naturalistă” a celorlalți termeni care preiau prestațiile minții umane – „conștiența”, bază a „conștiinței”, ca „evaluare și integrare psihică la un nivel mai înalt, cortical, a informațiilor receptate de creier” (p. 287), și „imaginea de sine”, formată prin „auto-observare și impresiile exprimate de anturaj” (p. 313). După ce „inteligența” este concepută ca adecvare a conduitei, restul termenilor desfășoară consecințele.
Culminația se atinge cu trecerea de către Dumitru Constantin-Dulcan la ontologizarea, în cuvinte de admirabilă simplitate, a constatărilor sale: „capacitatea de percepție nu este expresia evoluției biologice, cum s-ar părea, ci a finalității speciei” (p. 370); „percepem o lume ca efect al unei cauze care este dincolo de rațiunea noastră” (p. 371); „obiectivul evoluției nu pare a fi totalitatea, ci funcționalitatea, nu performanța părților, ci finalitatea întregului” (p. 388); „există o voință și o rațiune de a fi, de a trăi în tot ceea ce este viu” (p. 390); „există o Inteligență în univers, o rațiune inteligentă” (p. 395), care imprimă „vieții” în toate ipostazele ei un „sens”; a o lua în seamă este baza eticii: „atâta vreme cât un singur om va provoca altui om suferință, lumea nu va avea liniște” (p. 448). Această ontologie cere însă o discuție aparte.
Să revenim însă la esențial în discuția despre „inteligență”. În „accepțiunea culturalistă” a „inteligenței”, accentul cade pe acțiune – cu premisele ei, conștiință, evaluare, scop; în „accepțiunea naturalistă”, el cade pe adaptare în vederea supraviețuirii – cu premisele ei, sensibilitate, orientare, instinct. Este astfel ușor să comparăm cele două conotații. Mi se pare clar că, în a doua accepțiune, „inteligența” rămâne, în mod explicabil, treaptă spre prima.
În această optică asupra „inteligenței” se pot prelua și reflecții din cultura română modernă. Bunăoară, „inteligența” este altceva decât „istețimea” (Nicolae Mărgineanu), ea presupune capacitatea de a distinge punctele de vedere (Mihail Ralea), este asociată cu caracterul (Tudor Arghezi) și include consecvența (Mihail Sebastian).
Dacă luăm în seamă conotațiile culturaliste (ale intuiției, intelectului, rațiunii, etc.) este clar că „inteligența” la propriu poate fi a oamenilor care-i întruchipează trăsăturile. E adevărat însă că trăsături de inteligență sunt în multe alte locuri.
Ceea ce în „accepțiune naturalistă” se socotește „inteligență” are de fapt două componente. Pe cât este „rațiune obiectivă”, ea se suprapune cu „logosul” tematizat pe larg în trecutul gândirii, la chinezi, evrei, greci. Pe cât este vorba de o „rațiune inteligentă”, cum spune Dumitru Constantin – Dulcan, cuvântul „inteligență” este trimitere la trăsăturile amintite și o metaforă cu forță de sugestie enormă.
Metaforele au adâncimea lor. Dar dacă căutăm un termen exact, atunci se poate vorbi, cred eu, spre a fi cât mai echitabili, de „competența adaptativă” a celulei și organismelor. Căci, de la „folosirea informației”, la „inteligență” este un drum. Valabil și la oameni. La drept vorbind, câți inși nu au azi informații, au izbutit să se strecoare în instituții, au dobândit chiar putere, dar sunt străini de inteligență? Ei sunt isteți, versatili, ajung la rezolvări pentru ei, dar nu în beneficiul public.
Aceasta nu înseamnă să nu subliniem importanța accepțiunii „naturaliste” a inteligenței și a demersurilor din cartea Inteligența materiei, de a cerceta, în pofida restricțiilor cartesiene sau pozitiviste actuale, natura și formele de viață pline de lecții pentru oameni. Și de a le privi din perspectiva unei reapropieri a oamenilor de celelalte ființe, nu imitându-le sau coborând uneori sub nivelul lor, ci în respectul diversității. Reapropiere blocată astăzi, din nefericire, de prevalența unui curs al indiferenței, urii și agresivității cu rare precedente în istorie.
‘Inteligenţa, oricât de mare nu e suficientă de a te curăţa de prejudecăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai puternică, pentru că ai aparat să o justifici’ – Petre Țuțea
Adevărata educație implică fiecare aspect al ființei omului, funcțiile sale instinctive, motorii, emoționale și intelectuale. Ceea ce trece drept educație în universitățile și centrele de „învățare avansată” este o chestiune dezechilibrată în care se pune tot accentul pe umplerea centrului intelectual cu fapte, în același mod în care un computer este alimentat cu „biți” pe care le stochează în mod corespunzător într-o formă sau alta și le poate recupera la cerere.
Inteligența nu este la mâna filosofilor s-o judece.Că are funcție adaptivă e ABC, că are substrat biologic oricare psihiatru știe asta, că apare ca mutație accidentală e evident, că e cea mai de preț resursă a umanității este un lucru urât la greu din start de ierarhie, că e de mai multe felurie o minciună, că e un predictor al succesului de mai târziu e bullshit, exemplu Sidis.Că poate fi artificială, încă e prea devreme s-o spunem.
Dumitru Constantin-Dulcan a propus deja în 1981 conceptul de „inteligență a celulelor”.
Gheorghe Stratan – Tara bazaconiilor. False valori in stiinta romaneasca –
In 2018 se implinesc 25 de ani de la prima editie a acestei carti consacrate bazaconiilor stiintifice si este firesc pentru autorul ei sa-si puna problema …
” Inteligent ” articol despre inteligență, ce să zic … 🙂
@Akornion
„Inventarul accepțiunilor inteligenței este CONSISTENT.”
-margarina cu mamaliga,
mic dejun consistent.
Pentru acceptiunea neinteligenta de-a turna se plateste toata viata si chiar dupa. Atat mai retine omenirea despre neinteligent.
Exista o unica forma de INTELIGENTA care excede subterfugiul de tip marxist, „natural” si „artificial”…INTELIGENTA UMANA…Faptul ca OMUL se manifesta pe directii cognitive specifice, nu inseamna ca inteligentele sunt de mai multe feluri, adica „specifice”…
Societatea umana evolueaza constant si mereu la alt nivel de „tehnicitate”, dar problematicile raman aceleasi corespunzator noului nivel
atins la un moment dat…INTELIGENTA, care e strict UMANA, nu trebuie confundata cu capacitatea acumularii de cunostinte, aspect care o separa de „inteligenta artificiala” care se reduce la o DEPOZITARE DE DATE/CUNOSTINTE…Nici formula de rezerva, inteligenta NATIVA nu surprinde corect „natura” INTELIGENTEI…Aceste formulari sunt insidioase prin incercarea „materializarii” INTELIGENTEI aducand in discutie „celulele”…Ca si CONSTIINTA DE SINE, INTELIGENTA se sustrage caracterului „material” al creierului, fapt care interzice posibilitatea reproducerii/fabricarii sale „artificiale”…
Foarte buna conotare a inteligenței. Numai un logician și filosof putea scoate în relief contribuția unui psiholog, logician și filosof ca John Dewey.Un articol nu doar doct, inteligent, dar și oportun. În definitiv, ar trebui separate valorile de cîrpaci. Unii cîrpaci se văd în oglindă și încep să delireze. Cum se vede ușor. Nu-i necaz, măcar se dezvăluie singuri la ce nivel se află. Se evidențiază singuri, nici nu-i nevoie de altceva.
O carte admirabilă, Inteligența materiei, a profesorului Dulcan! Foarte inteligent comentată de un autor de referință. Domnul Marga are dreptate să compare accepțiunile inteligenței. Sunt mai multe, dar trebuie decisă una. Bine adusă în discuție și optica lui Kurzweil. Să sperăm că asemenea discuții vor găsi cunoscători. altfel, din vulgarități nu iese cultură.
Probabil fără să-și propună, articolul despre inteligență i-a stîrnit pe mulți contrari ai inteligenței, care-și debitează ce pot – prostia. Articol cultivat și foarte bine elaborat, cu efecte mai mari decât s-a gîndit. Bună clarificarea cu cele trei accepțiuni ale inteligenței, dînd prioritate accepțiunii culturale
Am impresia ca Katrin e un trol alogen spre deosebire de „arbori genii” Damian, Anda, AkornIon ala trinezu…In afara de ADULATII acesti pretorieni nu sunt capabili de nicio „conotatie”, vreau sa spun de vreo „acceptiune”…Insasi citarea titlului „Inteligenta materiei”
ne arata cu cine avem de-a face, autor si re citator…
Aiureala tipică.. Există o zicală, după care Dumnezeu cel mai bine a lucrat la inteligența umană.. Fiecare crde că el este cel mai deștept.. De aici vine interesul.. Interesul de a invăța de a te cultiva.. Evident cel care e beizadeam are totul la dispoziție și doar drogurile sunt interesante pentru el,, nu va invăța nimic niciodată și fiind in romania știe că totul serezolvă cu influența și bani.. In rest, orfanul care stă in balega vacii pîn la glezne și lucrează zi lumină, acel știe că prin invîțătură scapă de rahaulin care se află.. Iar evident trebuie stimulat o curiozitate, care de regulă se petrece in primii șepte ani din viață,..Dar,. romînu se naște deja cu cei șepte ani,..Nu pornește de la zero..Crede el și părinții lui 1, și 2..
INTELIGENTA NU ESTE strict UMANA …
inteligență, inteligențe, substantiv feminin (DEX)
1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior.
In articol nu se mentioneaza clar conceptul de „experiența acumulata anterior”. Adica cel de invatare si educare.
O retea neuronala/neurala „reactioneaza la stimuli” doar pe baza „experienței acumulate anterior” … prin procese de stocare a informatiilor corespunzatoare experientelor anterioare si de invatare/educatie permanenta pe baza experientei acumulate deja. Acestea sunt accepțiunile inteligenței … asa actioneaza inteligența. De orice tip (biologica/umana sau artificiala/AI): retele neurale & metode de invatare pentru a optimiza raspunsul la stimuli externi.
Rețelele neurale (RN, în engleză: ANN de la artificial neural network) sunt o ramură din știința inteligenței artificiale, și constituie totodată, principial, un obiect de cercetare și pentru neuro-informatică. Rețelele neurale artificiale caracterizează ansambluri de elemente de procesare simple, puternic interconectate și operând în paralel, care urmăresc să interacționeze cu mediul înconjurător într-un mod asemănător creierelor biologice și care prezintă capacitatea de a învăța. Ele sunt compuse din neuroni artificiali, sunt parte a inteligenței artificiale și își au, concepțional, originea ca și neuronii artificiali, în biologie. Nu există pentru RNA o definiție general acceptată a acestor tipuri de sisteme, dar majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu definirea rețelelor neurale artificiale ca rețele de elemente simple puternic interconectate prin intermediul unor legături numite interconexiuni prin care se propagă informație numerică.
Originea acestor rețele trebuie căutată în studierea rețelelor bioelectrice din creier formate de neuroni și sinapsele acestora. Principala trăsătură a acestor rețele este capacitatea de a învăța pe bază de exemple, folosindu-se de experiența anterioară pentru a-și îmbunătăți performanțele.
Principala deosebire a rețelelor neurale față de alte sisteme (electronice) de prelucrare a informațiilor îl constituie capacitatea de învățare în urma interacțiunii cu mediul înconjurător, și îmbunătățirii performanțelor.
Învățare automată (în engleză, „machine learning”) este un subdomeniu al informaticii și o ramură a inteligenței artificiale, al cărui obiectiv este de a dezvolta tehnici care dau calculatoarelor posibilitatea de a învăța. Mai precis, se urmărește să se creeze programe capabile de generalizare pe baza unor exemple anterior date. Este, prin urmare, un proces inductiv.
Si de aceea … afirmatiile lui Dulcan, din cartea sa Inteligența materiei „Toate celulele vii dispun de atâta inteligență cât este necesară pentru existența lor” si că „nu putem explica morfogeneza organismelor vii, dincolo de celule, fără ipoteza că ele recurg la informație” … isi au corespondente de tip IT/AI ca „rețele de elemente simple puternic interconectate prin intermediul unor legături numite interconexiuni prin care se propagă informație numerică”. Este extrem de simplu.
„Am impresia ca Katrin e un trol alogen”
„Inteligentii” sunt creatii din fisierele asistentului platit de la buget sa-l „apere” pe dovedit. De cine credeti voi ca au fost scrie textele care condamna „subsolul” cometariilor. Ati ghicit, de un infantil care nu scrie direct la comentarii, decat prin interpusi inventati.
Un om inteligent este un om care rezolva o problemă cu date puține de input, într-un timp record cu resurse minime.Exact invers de cum o fac „elitele” care-și caută legitimitatea în logici stufoase cu vorbe sibilinice și sofisme care să le confere titlul de „inteligenți” ba chiar de „cei mai inteligenți”.
Stiam ca il voi ADEMENI, „stimula” cu „beculetzul ROSU” pe viaregul suprem de pe forum si, cu reflexu conditionat excelent s-a prezentat prompt la apel…Special nu am abordat „inteligenta” animalelor care e o proto-inteligenta cu caracter de simplu reflex care, chiar daca serveste ADAPTARII la mediu si uneori la SCHIMBARILE MEDIULUI, RAMANE PE LOC, la nivelul PROTO…”Inteligenta” vietzuitoarelor dovedeste
prin caracterul limitat si incapabil de „evolutie” ca INTELIGENTA UMANA NU E „inteliganta materiei”…Stimulii specialilor de la popota
nu pot alimenta/hrani INTELIGENTA UMANA…
Lumea NATURALA (Fizica) a Universului Extragalactic nu este nici infinit de complexa si nici foarte complexa.
Accepțiunea „naturalistă” a „Inteligența materiei” este extrem de simpla. Si daca cunosti suficient de mult si extrem de simplu de explicat. Si daca cunosti si mai mult extrem de simplu de reprodus.
Un exemplu concludent este explicarea si aplicarea inteligenta a sursei de energie a Soarelui si stelelor.
Exemplu de inteligenta ca baza a umorului, deci, n-ai umor, ce cauti sa dai lectii despre inteligenta !
You beat your pate, and fancy wit will come:
Knock as you please, there’s nobody at home.
‘Epigram: You beat your pate’ (1732) Alexander Pope
Pe care le pot produce Universul, stelele dar si omul.
Pe care le pot produce Universul, stelele dar si omul.
Adica „Inteligența materiei” pe trei nivele de existenta ale sale.
Concludent rezolvată problema inteligenței, pe linia Dewey, teoria inteligențelor multiple, concurența naturalism, culturalism, tehnologie informatică.Deocamdată abia unu dintre comentatori, care și citează, se vede că a citit cartea domnului profesor Dulcan. Abia trei au citit și priceput articolul despre inteligență. Ce nu e greu, fiind pe limbaj accesibil. Oricine a făcut liceul pricepe. Care trebuie să fii citit măcar manuale. Se vede că la unii și acele manuale sunt prea grele.Nu se poate clădi normalitatea cu asemenea rateuri. Postăceala unora arată cît de mare este prăbușirea. S-a ajuns să dea lecții un înapoiat sau altul, care de fapt nu are de spus decît cîte o prostie.Cît el.
Care este diferenta precum si pragul dintre o proto-inteligența si o Inteligența ?
Copilul are Inteligența sau proto-Inteligența ? Prin ce mecanisme evolueaza proto-Inteligența (de la faza de copil) la Inteligența (la faza de oameni maturi) sau la faza de Inteligența a geniilor ? Si cum dispare Inteligența la trecerea in nefiinta a materiei vii ?
O alta fraza a Inteligenței materiei:
„La inceput Galaxia a generat CERUL (stelele de pe firmamentul celest) si PAMANTUL (a treia planeta din Sistemul Solar).
Comparata cu un pasaj mitic dintr-o anumita carte !
Care este REALITATEA ? Care este ADEVARUL ? Cel de acum 3000 de ani ? Sau cel de astazi FURNIZAT de catre Inteligența CUNOASTERII UMANE actuale ?
@Doru Popescu Sunt cumva unele limbi mai apte pentru a intelege ce este inteligenta, de la intellegere/a „citi” printre randuri? Este remarcabil faptul ca limba romana poseda termenul „intelegere”, in timp ce alte limbi cu ale lor „comprendre”, „understanding”, etc., nu au o priza atat de directa asupra fenomenului pe care il descriu?
Stiam ca daca ma incurc cu viaregu incepe sa dea din el, adica din banca de date „artificioasa”…Ii lipseste capacitatea filosofica de a sesiza esenta…Vorbim de INTELIGENTA ca o categorie si nu de copii sau animalutze ori vegetatie…Cine nu e capabil sa diferentieze INTELIGENTA de CUNOASTEREA UMANA unindu-le intr-un tot in loc sa le interconditioneze in sensul ca INTELIGENTA DEZVOLTA CUNOASTEREA nu are cum sa surprinda ESENTA!!! CUNOASTEREA, indiferent de nivelul atins E O ACUMULARE la indemana oricui, ca sa revenin la particular pentru a cobori la INTELEGEREA limitata a viaregilor care sunt conditionati de dogma, O ACUMULARE ce poate fi valorifica superior doar de INTELIGENTA…Dar, ce-ar fi sa o cotim spre ultimele presupuneri delirant-marxistoide despre „rolul gaurilor negre in
aparitia vietii”, mai precis a „elementelor de ‘baza'” imprastiate generos si multidirectional in Univers…
Ar fi bine ca inșii vizați de inginerul Dănilă să ia în seamă ceea ce se scrie foarte exact în articol: În această optică asupra „inteligenței” se pot prelua și reflecții din cultura română modernă. Bunăoară, „inteligența” este altceva decât „istețimea” (Nicolae Mărgineanu), ea presupune capacitatea de a distinge punctele de vedere (Mihail Ralea), este asociată cu caracterul (Tudor Arghezi) și include consecvența (Mihail Sebastian).
Inteligența inseamna „raspunsul OPTIM la stimulii externi” a unei entitati fizice.
Raspunsul OPTIM se poate obtine prin mai multe metode:
1. Prin metode de tip ‘interpolari-extrapolari pe baza experientei anterioare’ (a CUNOASTERII UMANE a individului sau a unui grup de indivizi, in particular a intregii omeniri). Metoda de tip ‘invatare-aplicare’ (learning si deep lerning).
2. Prin metode de tip ‘incercari succesive’ pana la obtinerea raspunsului corect (metoda babeasca sau a consecvenței). Asa actioneaza NATURA in procesele de ‘evolutie darwiniana’. In particular si celulele lui Dulcan lucreaza prin incercari succesive …asta se observa in numarul de gene din genomuri care nu sunt direct proportionale cu gradul de complexitate a acestora. De ex. genomul uman include mai putine gene decat cele ale unei soparle.
3. Un caz particular al acestei metode este ‘raspunsul intamplator gasit’ („istețimea”) care se manifesta in descoperirile stiintifice si cele culturale (apa din cada lui Arhimede, marul lui Newton, originalitatea operelor de arta).
PS. Un pui de om NU este mai destept decat un pui de animal. Raspunsurile optime la stimuli externi ale acestora se obtin doar prin metode educative (de invatare de catre parinti si de catre colectivitate). In lipsa educatiei un copil nu se poate descurca singur (ex. din Cartea Junglei).
PS. Un copil lasat singur intr-o jungla, inconjurat de animale si cu un exemplar de VT, cum se va descurca el ?
Desigur va invata de la animale, din experienta acestora. Dar nu se va putea folosi de VT si de invataturile acestuia, deoarece nu va exista nimeni sa-l invete ‘cititul’. Si cum v-a evolua el ? Ca om sau ca un semi-animal?
PS. Omul a invatat sa aplice metoda reactiilor termonucleare cautand sa rezolve problema energiilor din stele. Si mai apoi a aplicat aceasta metoda si in propriile sale actiuni (bombe si reactoare termonucleare terestre pentru eliberari de energii echivalente cu cele ce se produc in stelele obisnuite observate pe CER).
PS. Un copil lasat singur intr-o jungla, inconjurat de animale si cu un exemplar de VT, cum se va descurca el ?
Desigur va invata de la animale, din experienta acestora. Dar nu se va putea folosi de VT si de invataturile acestuia, deoarece nu va exista nimeni sa-l invete ‘cititul’. Si cum v-a evolua el ulterior (ca adult) ? Ca om sau ca un semi-animal?
PS. Omul a invatat sa aplice metoda reactiilor termonucleare cautand sa rezolve problema energiilor din stele. Si mai apoi a aplicat aceasta metoda si in propriile sale actiuni (bombe si reactoare termonucleare terestre pentru eliberari de energii echivalente cu cele ce se produc in stelele obisnuite observate pe CER).
Inventarul accepțiunilor inteligenței (de raspuns optim si in timp real la stimulii externi) este legat de posibilitatea de stocare cat si de transfer a informatiei in mod OPTIM si RAPID.
In ceea ce priveste posibilitatea de stocare a informatiei: Omul a realizat-o in mod clasic prin capacitatea proprie craniana si prin biblioteci. Iar dispozitivele de tip IT o realizeaza prin memoria proprie a computerelor cat si prin dispozitive adiacente de stocare a datelor. Astazi atat omul cat si dispozitivele de tip IT folosesc memoria colectiva de tip VR (BIG DATA) de stocare a informatiei. Pe care ele o acceseaza prin metode de tip AI de accesare si extragere rapida a informatiei (prin motoare specializate de cautare).
In ceea ce priveste viteza de transfer a informatiei: La om aceasta se realizeaza prin procese CHIMICE (limitate ca viteza de transfer) din creier. Iar la dispozitivele de tip IT aceasta se realizeaza prin procese FIZICE (cu viteza luminii).
În filozofia kantiană, o categorie este un concept pur al intelectului. O categorie kantiană este o caracteristică a obiectului ca fenomen înainte ca acesta să fie experimentat. Kant menționează că ele sunt „concepte ale unui obiect în genere, conceptele pure ale intelectului se aplică la obiecte care ne pot fi date în intuitie”.
O categorie este un atribut, o proprietate, calitate sau caracteristică care poate fi predicată despre un obiect.
Cele zece categorii sunt: substanță, cantitatea, calitatea, relația, acțiunea, afecțiunea, spațiul, timpul, poziția și starea. Acestea sunt calitățile sau atributele care pot fi predicate despre tot ce ține de experiență.
Categoriile lui Artistotel și Kant sunt în general trăsături care aparțin tuturor lucrurilor fără ca natura acestora să fie explicitată. Kant a întocmit o clasificare logică în douăsprezece rubrici a enunțurilor considerând că fiecare din ele corespunde câte unei funcții a intelectului uman. De când au devenit general valabile pentru orice obiect, acestea sunt asociate doar cu limbajul uman. Când realizează o afirmație verbală referitoare la ceva, emițătorul „gândește”. Categoriile sunt predicatele care pot fi atribuite tuturor lucrurilor. Kant consideră capacitatea umană de a gândi și a cunoaște un obiect drept identică cu aceea de a afirma ceva verbal sau în scris despre un obiect. Conform spuselor sale, „abilitatea noastră de a judeca este echivalentă cu cea de a gandi”.
Schopenahuer, în critica sa la filozofia kantiană, a descoperit multe erori în utilizarea categoriile de calitate, cantitate, relație și modalitate. De asemenea, a menționat că în conformitate cu afirmațiile kantiene, animalele neumane nu ar putea să cunoască obiecte. Ele ar putea înțelege doar impresiile pe care organele de simț le-ar primi, lucru pe care Kant l-a numit greșit percepție.
Dar teoria categoriilor (din limbajele naturale) poate fi extinsa in matematica cat si in alte limbaje formale.
Teoria categoriilor este si o ramură a matematicii care încearcă să generalizeze toată matematica în termeni de categorii. Practic orice ramură a matematicii moderne poate fi descrisă în termeni de categorii, și această reprezentare dezvăluie adesea aspecte și similitudini profunde între domenii aparent diferite ale matematicii.
Pe lângă formalizarea matematicii, teoria categoriilor este folosită și pentru a formaliza multe alte sisteme în informatică, cum ar fi semantica limbajelor de programare.
Kant consideră capacitatea umană de a gândi și a cunoaște un obiect drept identică cu aceea de a afirma ceva verbal sau în scris despre un obiect. Conform spuselor sale, „abilitatea noastră de a judeca este echivalentă cu cea de a gandi”. O judecată reprezintă ideea că un lucru este cunoscut după anumite calități sau atribute.
Tabel al judecăților a fost utilizat de Kant în calitate de paradigmă pentru tabelul categoriilor:
Cantitate: Universale, Particulare, Singulare; Calitate: Afirmative, Negative, Infinite; Relație: Categorice, Ipotetice, Disjunctive; Modalitate: Problematice, Asertorice, Apodictice.
Dar teoria categoriilor (din limbajele naturale) poate fi extinsa atat in matematica cat si in alte limbaje formale informatice …
Teoria categoriilor este si o ramură a matematicii care încearcă să generalizeze toată matematica în termeni de categorii. Practic orice ramură a matematicii moderne poate fi descrisă în termeni de categorii, și această reprezentare dezvăluie adesea aspecte și similitudini profunde între domenii aparent diferite ale matematicii.
Pe lângă formalizarea matematicii, teoria categoriilor este folosită și pentru a formaliza multe alte sisteme în informatică, cum ar fi semantica limbajelor de programare.
Din acest pdv (matematic si filozofic) … Universul ramane astazi SINGURUL ‘UNIVERSAL’ cunoscut dupa DEFINITIE !
(conform definitei categoriilor data de Ibn Sīnā (Avicenna)/980-1037).
Articol care pune oricui în față întrebarea despre inteligență și oricine trebuie să se întrebe cum este, unde se încadrează. Excepțională distincția între inteligența cu bază naturală, int. cu bază culturală și int.cu bază tehnică. Așa cum reacționează, unii amestecă orice cu orice și dovedesc că nu se încadrează la nici una. Poate se încadrează într-o o specie nouă – inteligența avînd ca bază confuzia. În rest, ar fi cazul băieți să nu mai copiați copios de pe siteuri – nu de altceva, dar oricine mînuiește computerul poate citi singur.
Inteligența are o singura baza de referinta/definitie … „raspuns optim la stimuli externi”. Si doar atat.
Restul … este doar vorbarie goala … in articolul de baza.
Inteligența are o singura baza de referinta/definitie … „raspuns optim la stimuli externi”. Si doar atat.
Restul … este doar vorbarie goala … chiar in articolul de baza.
Sau mai bine zis … la asa articol (filozofard) … asa comentarii (filozofarde).
Asertiunea „Inventarul accepțiunilor inteligenței este consistent. De remarcat însă că o accepțiune sau alta are urmări în viață. Ea ierarhizează.” ESTE falsa ! Ce urmari ? In viate cui ? A celor ‘elitisti’ precum se crede si autorul articolului ? Sau a necunoscatorilor care posteaza pe aici … cei care NU cunosc sa mînuiasca computerul si sa acceseze baza de CUNOASTERE UMANA actuala de tip AI ?
La Ferma animalelor a lui doru popescu viageru viareguru convietuiesc in deplina armonie PUII de OM si PUII de animale domestice…
Vorba lu Budeanca: Ce puii mei! Cred ca toata noaptea si-a petrecut-o Detectand pe laptop raspunsuri la provocari prezentate dimineata in sistem lavina, in-apodictice din p. de v. ingineresc, vezi Danila Prepeleac… Introducerea „istetzimii” era fatalmente necesara in adancirea confuziilor…Precum confuzia demolatoare de castele din nisip sau din carti, de care nu ai nevoie daca stai zi si noapte ca viageru viareguru la laptop, CONFUZIA dintre INTELIGENTA si ACUMULAREA DE CUNOSTINTE!!! Confuzia specializarii „naturala, culturala si
tehnica” a INTELIGENTEI care ESTE UN DAT pe care-l poti/vrei, sau nu, sa-l pui in valoare indiferent de specializarea care tine strict de placerea de a STUDIA si ACTIVA, profesionist sau amator, intr-un domeniu…INTELIGENTA te ajuta sa cobori la ESENTA oricarei teme cu care vii in contact…Reiterez, INTELIGENTA si ACUMULAREA DE CUNOSTINTE sunt total separate, plus ca un PROFI poate malforma ESENTA!!!
Este doar filozofeala goala a vorbi despre (Excepționala distincția între inteligența cu bază naturală, int. cu bază culturală și int.cu bază tehnică. NU EXISTA O ASEMENEA DISTINCTIE.
Materia fiind UNICA in Univers … si ‘Inteligența materiei’ este UNICA si EVOLUTIVA in Univers. De la scara microascopica la cea macroscopica. De la scara celulara (de procesare evolutiva de tip BIOLOGICA propusa de Dulcan) la cea a Universului Extragalactic (o simpla masina Turing de procesare evolutiva FIZICA a Universului Extragalactic aflat in expansiune si racire adiabatica).
Reiterez, Inteligența (evolutiva a materiei) si ACUMULAREA DE CUNOSTINTE (umane) sunt total separate.
Dar OMENIREA evolueaza doar prin acumularea CONTINUA de CUNOSTIINTE noi STIINTIFICE/umane, intr-o baza comuna.
Si prelucrarea acestora (prin metode de interpolari-extrapolari pe baza experientei anterioare) a aceste BAZE COMUNE DE CUNOSTIINTE pentru a ne putea defini drept niste „fiinte inteligente”.
Aceasta este ESENTA ‘Inteligenței materiei’ in Universul Extragalactic. O materie unica … si o definitie unica a ‘Inteligenței materiei’: „rasunsul optim al entitatilor materiale (oricare ar fi ele) la stimulii externi”. ASTA ESTE notiunea filozofica-matematica-informatica ce se foloseste astazi atat in limbajul natural cat si in limbajele formale ale matematicii si informaticii. SI CU ASTA BASTA !
PS. INTELIGENTA (umana) ARE LA BAZA o ACUMULARE (permanenta) DE CUNOSTINTE (umane).
„Dar, ce-ar fi sa o cotim spre ultimele presupuneri delirant-marxistoide despre „rolul gaurilor negre in
aparitia vietii”, mai precis a „elementelor de ‘baza’” imprastiate generos si multidirectional in Univers…”
Nu uita exista gauri negre cu par si exista unele cu …chelie ! (ASTRONOMIC FIZICAL stiintific vorbind ” gauriele negre cu par” sunt o realitate astronomica din care feicare dintre noi de , chiar si biologic tragem ! )
MODERN se spune ca gaurile negre nu mai au par … 🙁
John Archibald Wheeler a chiar demonstrat o teorema fizica pe tema asta ! -> TOATE-S CU CHELIE 😐
IQ=?
(PSSSST: e asta umor ? asa glumesc geniile intre ele 😮 ?)
Asta nu este umor …
Teorema lui Wheeler spune ca in 4D toate tipurile de gauri negre (BH) pot fi caracterizate doar prin cativa parametri: masa, sarcina electrica, momentul unghiular de rotatie, si eventual alte tipuri de sarcini scalare. Iar toate celelalte informatii (de tip gravitationale si/sau electromagnetice) despre interiorul obiectelor fizice de tip BH (obiecte OBSERVATE DEJA in Universul Extragalactic, fie ca stele masive in faze finale, fie ca gauri negre masive formate initial in centrul galaxiilor) dispar (neputand fi accesate fizic) in spatele orizontului de tip eveniment al acestor obiecte (numita si teorema de ‘fara par’/’no-hair’ a lui Wheeler). Disparitia obiectelor de tip BH se realizeaza extrem de lent printr-un proces cuantic de evaporare de tip Hawking.
„IO ATÂT” am avut de SPUS!”
„Charlie spune:
10 aug. 2024 la 10:35”
GRESESTI pentru ca nu sti ce insemna conceptul de HOLON si de EMERGENTA aplicat … fenomenului etheric trecator al ratiunii emergente din inteligenta umana la randul ei emergenta ierarhic din chimia si fizica constituentilor !
PS: Organismele dinaintea imbogatirii cu oxigen a atmosferei Terrei arata ca optimal nu e totul ci exista … atractori fizici ai inteligentei ca virtual plan 3D ! 😐
„Postăkel Gudurău spune:
10 aug. 2024 la 12:23
Un om inteligent este un om care rezolva o problemă cu date puține de input, într-un timp record cu resurse minime.Exact invers de cum o fac „elitele” care-și caută legitimitatea în logici stufoase cu vorbe sibilinice și sofisme care să le confere titlul de „inteligenți” ba chiar de „cei mai inteligenți”.”
Exact ce face mishteaux prin minim-input malaxat/”prelucrat” prin colossalu-i IQ in „prophetii” care-s preluate mondial-informational !
IQ~155